Monahia Maria Nicău s-a mutat la Domnul

Vestea mutării în Împărăţia lui Dumnezeu a monahiei Maria Nicău, sora Părintelui Proclu, a produs, firesc, multă durere şi tristeţe în inimile noastre. Dar mâhnirea a fost preschimbată, tot firesc, în nădejde în mila lui Dumnezeu, care nu ne lasă văduviţi de cei dragi, ci îi mântuieşte prin dragostea Sa, iar pe noi, cei ce rămânem în urmă, ne mângâie şi ne întăreşte.

Cu aceste gânduri în inimă şi în minte, purced în a așeza câteva rânduri despre viața pilduitoare și plină de sens duhovnicesc, trăită autentic în duhul făgăduințelor depuse, a monahiei Maria Nicău. În timpul viețuirii sale ca monahie, a fost un exemplu pentru toate surorile și maicile din mănăstire, prin îmbinarea rugăciunii cu ascultarea, cu smerenia și tăierea voii, atât de necesare vieții monahale

Monahia Maria Nicău s-a născut  în ziua de 30 martie 1930, din părinții Ion și Ana, în satul Mitocul Bălan, pe meleaguri nemțene, fiind al noulea copil din cei unsprezece, primind la Botez numele Ana.

Maica Maria a simțit de copilă, chemarea profundă în inima și în sufletul ei de a veni la mănăstire. De la vârsta de 15 ani a intrat în mânăstire. Dar, încă de mică, împreună cu părintele Proclu, duceau mâncare vechilor pustnici, trimiși de tatăl lor Ioan, lucrător silvic și cunoscător al colibelor pustnicilor din pădurea ce înconjura Mănăstirea Sihăstria. Peste 70 ani de ascultare i-a săvârșit  în monahism, cunoscută ca monahia Agafia, iar dupa ce a primit schima monahală, ca maica Maria.

În timpul petrecut în Mânăstirea Varatec, peste 7 decenii, ea a căutat să fie smerită, ascultătoare și pașnică. Maica Maria, în această vatră monahală, a respectat cu sfințenie o anumită atitudine pe care mai greu o poți întâlni astăzi în lumea noastră, și anume, ‹‹tăcerea››, pentru a-L auzi mai bine pe Domnul, a înțelege mai bine sfatul Lui și pentru a nu auzi intrigile și vicleniile omenești. Am putea spune că urechile și gura ei au fost închise la orice cuvânt rău, pe care ea nu îl mai auzea și nu îl mai rostea. Blândețea și bunătatea se uneau cu o disponibilitate totală pentru a face ascultare din convingere și pentru a crește duhovnicește. Profilul vieții ei este profilul unei adevărate călugărițe din tradiția adevărată, unele calități moștenindu-le prin naștere, iar altele cultivându-le zi de zi și ceas de ceas.

Detalii despre moștenirea duhovnicească a maicii Maria Nicău, dar și despre ultimele clipe ale vieții ei pământești, ne-a oferit, maica Arsenia cea care ia fost alături pe toată perioada neputinței sale: “Îi datorăm formarea noastră, creșterea noastră duhovnicească în spiritul rugăciunii. Ne-a învățat că toate se încep cu rugăciune, cu blagoslovenie și că prin necazuri se trece tot cu rugăciunea. Cuvioșia sa s-a rugat foarte mult; toată viața i-a plăcut să citească la Psaltire, iar în ultimii ani, nopțile și le petrecea în rugăciune. A îngăduit Dumnezeu să treacă și prin neputințe trupești, suferind în ultimul timp, dar tot timpul striga la Născătoarea de Dumnezeu: «Măicuța Domnului, nu mă lăsa!», «Bucură-te, Fecioară Marie, Domnul este cu tine!». Așa  s-a rugat cu buzele cât timp a putut vorbi. Când nu a mai putut vorbi, în ultimele zile, îi citeam noi rugăciunile, iar ochii ei erau la icoana Maicii Domnului pe care o avea în față. De acum nădăjduiesc să se milostivească Dumnezeu de sufletul sfinției sale, iar după 40 de zile să o avem mijlocitoare pentru noi înaintea Bunului Dumnezeu”.

A rămas neuitarea vredniciei faptelor sale, care nu trebuiesc îngropate, căci aşa precum mărturiseşte înţelepciunea românească: „În moarte nu toţi murim, aşa precum în viaţă nu toţi trăim!”

Plecarea sa dintre noi înseamnă o grea pierdere, deoarece ea s-a ostenit în chip pilduitor, fiind un model de statornicie, smerenie, ascultare și râvnă pentru slujirea lui Hristos și a Bisericii Sale. În aceste momente de întristare, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Biruitorul morții şi Domnul vieții, să așeze sufletul roabei Sale Monahia Maria Nicău împreună cu drepții, în lumina şi iubirea Preasfintei Treimi.

Înmormântarea maicii Maria Nicău va avea loc sâmbătă,  15 iulie, începând cu orele 11 la  Mănăstirea Varatec, județul Neamț.

Veșnică ei pomenire din neam în neam!