Tolstoi s-a autoexclus din Biserica Ortodoxă. Biserica nu a citit nici o anatemă

Din cate se stie, Contele Lev Tolstoi a fost un scriitor rus, considerat a fi unul dintre cei mai importanți romancieri ai lumii. Alături de Fiodor Dostoievski, Tolstoi ramane unul dintre scriitorii de seamă ai perioadei cunoscute drept vârsta de aur a literaturii ruse (începută în 1820, cu primele opere ale lui Pușkin, și terminată în 1880, cu ultimele lucrări ale lui Dostoievski).
 

Lev Tolstoi: afurisit de Biserica Ortodoxa

Numai ca, de la un anumit moment dat (1880), Tolstoi începe sa critice Biserica Ortodoxă (anul 1880), denaturand Ortodoxia in scrierile sale. Cu toate acestea, au existat si unii teologi ortodocsi care i-au luat apararea lui Tolstoi, unii acuzandu-se pe ei insisi ca nu reusisera sa-i arate lui Tolstoi adevarul Ortodoxiei in viata lor de zi cu zi (Mitropolitul Antonie), iar altii considerand chiar că învățătura etică a lui Tolstoi ar fi intr-o oarecare masura in acord cu cea a Sfântului Ioan Gură-de-Aur (Vasile Exempliarski, profesor de patristică la Academia Teologică din Kiev). Acesta din urma considera chiar că teologia rusă ar fi fost principala vinovată de scandal, pentru că ar fi deviat de la învățătura socială a lui Hristos, încercând să dovedească că învățătura Evangheliei ar aproba iobăgia și pedeapsa corporală, opulența bogaților și pedeapsa capitală, măsurile coercitive contra conștiinței oamenilor etc. Teologul ortodox Sergei Bulgakov, filozof și economist, s-a arătat și el scandalizat de faptul că Biserica Ortodoxă a fost capabilă de atât de mult zel în cazul lui Tolstoi, cât timp a rămas atât amar de vreme tolerantă cu Grigorie Rasputin.

Istoricii de astazi sustin, in continuare, ca Sfântul Sinod l-a excomunicat pe scriitor din sânul Bisericii Ortodoxe, interzicând înmormântarea sa religioasă fără căință in prealabil. Cu toate acestea, inainte de moartea sa, Tolstoi a fost cuprins de noi framantari de tip duhovnicesc, iar in urma unor neintelegeri familiale care atinsesera cote maxime, acesta ajunge sa-si părăseasca si propriul cămin din Iasnaia Poliana. Astfel, acesta a plecat de acasă însoțit de secretara sa, urmand ca fiica Alexandra sa i se alăture cu două zile mai târziu. Istoricii sustin ca Tolstoi alesese sa se indrepte spre o manastire, din cauza ca nu si-ar fi dorit cumva sa fie urmarit. In calatoria sa, insa, se imbolnaveste si moare la Astapovo.
 

Lev Tolstoi: noi date privind afurisirea sa de Biserica Ortodoxa

Pornind de la aceasta istorie controversata, pe care multi credinciosi ortodocsi inca nu o inteleg prea bine sau refuza sa o inteleaga, intr-un articol aparut recent in publicatia ruseasca Pravoslavie, Episcopul Tihon (Cevnukov) de Yegorevsk, staret al Manastirii Sretensky din Moscova, a explicat motivele pentru care Tolstoi a ramas exclus din sanul Bisericii (afurisit, excomunicat), contrazicand unele convingeri si afirmatii exprimate pana in prezent de istorici:
 

"Nu poate exista, în istoria literaturii ruse, o personalitate mai tragica decat Tolstoi, 'marele scriitor al tinutului rusesc', dupa cuvintele lui Ivan Turgheniev. Lucrarea sa artistică este de frunte, nu numai în literatura rusă, ci și în întreaga lume. Prin urmare, se poate înțelege durerea și tulburarea multor admiratori ai muncii lui Tolstoi, inclusiv a creștinilor ortodocși, pentru care rămâne neclar gestul afurisirii scriitorului de către Sfântul Sinod, din data de 20 februarie 1901.

Cu toate acestea, Sfântul Sinod, prin decizia sa, pur și simplu a constatat un fapt deja realizat: Contele Tolstoi însuși s-a exclus din Biserică, s-a rupt complet de ea, si nu numai că nu a negat acest lucru, dar l-a si subliniat cu orice ocazie: 'Faptul că am renuntat la Biserica ce se numește Ortodoxă, este absolut corect... Eu neg toate Tainele... Eu de fapt am negat Biserica, am încetat să mai îndeplinesc ritualurile sale și am lasat familiei mele, in scris, dorința ca, atunci când voi muri, sa nu le permita clericilor Bisericii să vină la mine...'. Acestea sunt doar cateva dintre multele declarații de același fel ale marelui scriitor.

Deja pe când Tolstoi nu avea decat 27 de ani, el a dezvoltat ideea de a crea o nouă credință, așa cum reiese din jurnalul său, la momentul respectiv. Și, după ce a ajuns la o anumita vârstă, el chiar a creat o mică sectă de admiratori ai săi și a scris 'Evanghelia lui Tolstoi'.
 

Obiectul principal al atacurilor lui Tolstoi devenise Biserica Ortodoxă. Declarațiile și acțiunile împotriva ei, formulate de acesta, erau înfricoșătoare pentru conștiința ortodoxă. Mult mai rău de atat, activitatea lui Tolstoi din ultimele decenii ale vieții sale a fost, din păcate, distructiva pentru Rusia, pe care o iubea. Ea a adus nenorocire oamenilor, pe care ii slujea. Nu este o coincidență faptul că liderul bolșevicilor a fost deosebit de mândru de această orientare a activității lui Tolstoi, calificand-o "oglinda Revoluției Ruse".

Marii sfinți ai Bisericii Ortodoxe Ruse, Sfantul Ioan de Kronstadt și Sfântul Ierarh Teofan Zavoratul, si multi altii, au recunoscut cu amărăciune că marele talent al Contelui Tolstoi era folosit în mod special pentru distrugerea fundamentelor spirituale și sociale ale Rusiei.

Ultimele zile ale marelui scriitor vorbesc despre această luptă mișcătoare, ce se petrecea în sufletul său. El paraseste cuibul familiei sale - Iasnaia Poliana - nu ca sa se alăture susținătorilor săi 'tolstoieni' - ci pentru a ajunge la o manastire, care era cea mai faimoasa, și anume Schitul Optina, in care, la acea vreme vietuiau mari stareti. Acolo, el a încercat să-i întâlnească, dar în ultimul moment a renunțat, ceea ce i-a recunoscut, cu amărăciune, surorii sale, care era călugăriță la Mănăstirea Ceamordino din apropiere.

Mai târziu, in gara Astapovo, simțind moartea sa iminentă, el a ordonat chiar să se trimită o telegramă Schitului Optina, prin care cerea să fie trimis Staretul Iosif. Dar, când doi preoți au venit la Astapovo, ucenicii și urmașii scriitorului aflat pe moarte, care-l înconjurau, nu au permis această întâlnire.

Biserica a avut o atitudine de puternica compasiune pentru destinul spiritual al scriitorului. Nici inainte si nici după moartea sa, nu a fost rostit nicio 'anatema' sau niciun 'blestem', așa cum s-a spus mai apoi, o sută de ani, și continuă să afirme istoricii sau publicistii lipsiți de scrupule.

Ortodocsii continuă să respecte talentul artistic al lui Tolstoi dar, ca și în trecut, nu acceptă ideile sale anti-creștine. Mai multe generații de oameni ortodocși din țara noastră și din străinătate au apreciat si apreciaza multe dintre operele literare ale lui Tolstoi. Ei sunt recunoscători pentru astfel de lucrări mari, precum "Copilaria", "Adolescența", "Tineretea", "Hagi Murad", "Război și Pace", "Anna Karenina", "Moartea lui Ivan Ilici".

Cu toate acestea, faptul că reconcilierea scriitorului cu Biserica nu s-a produs (Tolstoi nu a renunțat public la erorile sale tragice spirituale), afurisirea prin care el însuși s-a departat de Biserică, nu poate fi ridicată. Acest lucru înseamnă, din punct de vedere canonic, ca pomenirea sa la Sfanta Liturghie (comemorarea sa liturgică) este imposibilă. Insa, cu siguranta că inima plină de compasiune a fiecărui creștin care citește lucrările artistice ale marelui scriitor, nu va putea renunta la rugăciunea sinceră, umilă, pentru sufletul acestuia".

Sursa: www.lonews.ro