Cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Familia. Copiii. Educaţia. VocaţiaNr. vizualizari: 2397

Vom avea un sfârșit ca al evreilor. Vom fi înlocuiți (interviu)

Pr. Nicolae Tănase
Tags: avort; viață; naștere de prunci; familie; neam;
Vom avea un sfârșit ca al evreilor. Vom fi înlocuiți (interviu)

 

Cotidianul sibian Tribuna informează că zeci de sibieni au mers la sfârșitul lunii noiembrie la Biserica de pe Mihai Viteazu, pentru a asculta predica părintelui Nicolae Tănase, președintele Centrului Social „Pro Vita” de la Valea Plopulu. Conferința s-a desfășurat în cadrul unui proiect de educație religioasă cu tinerii, pe care Parohia „Mihai Viteazu” l-a derulat pe parcusul acestui an. „Tatăl” a peste 400 de copii care locuiesc în casele „Pro Vita”, Pr. Nicolae Tănase le-a vorbit sibienilor despre avort și însemnătatea vieții, dar și despre întemeierea unei familii. 

Părintele Nicolae Tănase crede că românii se preocupă prea mult de anumite lucruri și uită un lucru esențial. Să creeze viață. Acesta a vorbit despre preocuparea oamenilor pentru păduri, pentru Roșia Montană și altele, spunând că „toate aceste preocupări nu-și au sensul. De ce? Pentru că noi suntem 1,3. Rata nașterilor la noi este 1,3%”. Italienii și spaniolii se scaldă în aceeași ape, iar mai bine la acest capitol stau nemții, potrivit pr. Tănase. În aceste condiții, noi, românii, riscăm să fim înlocuiți. „În culcarea pe o ureche că suntem noi un popor ales, vom avea un sfârșit ca al evreilor. Noi vom fi înlocuiți. De ce? Pentru că nu realizăm pe ce fel de pământ stăm, pe cât sânge stăm și cum în acest pământ înotăm în sânge până peste cap”, a spus pr. Nicolae Tănase, care a continuat: „Numeric, dacă mergem așa, în 2056 vom fi între 9 – 12 milioane. Dacă înnebunim mai tare, vom fi între 6 – 9 milioane”, a spus părintele. Părintele Nicolae Tănase a vorbit și despre căsătorie, subliniind faptul că din ce în ce mai mulți tineri se axează mai mult pe carieră și se abat de la cursul normal al vieții, uitând să își mai întemeieze o familie.

Ce înseamnă viaţa? Dar fericirea? Prin crezurile lui, părintele Nicolae Tănase a încercat să ni le explice pe amândouă. Și multe altele, în interviul care urmează (integral la sursă):


Reporter: Câte case aţi reuşit să construiţi până acum în Valea Plopului, prin Centrul Social „Pro Vita”?

Pr. Tănase: Sunt 57 de case şi sunt grupate. La un grup pe care noi îl numim tabără avem 16 case şi la fiecare grup de case avem şi câte un paraclis. Încercăm să mergem într-un ritm oarecum contrar curentului actual în sensul că, în timp ce maternităţile din România, mai precis secţiile de ginecologie înregistrează 400 de copii omorâţi pe zi, noi încercăm să oferim această alternativă la avort. Nu este extraordinar ceea ce facem noi, numai pare. şi pare aşa pentru că unii sunt leneşi. Doar dacă luăm în calcul ce s-a întâmplat în România în ultimii 27 de ani (statistica este făcută pe 24 de ani, încă nu e actualizată la zi), avem încă o dată populaţia din ţară omorâtă. Adică avem 18.700.000 de avorturi până acum trei ani. Drept pentru care, ceea ce facem la Valea Plopului, Centrul Social „Pro Vita” pentru născuţi şi nenăscuţi este o încercare de a demonstra că se poate şi fără să omori. (...)

Rep.: Dumneavoastră vă bateţi pentru viaţă. Ce înseamnă, până la urmă, viaţa?

Pr. Tănase: Înseamnă cel mai mare dar pe care Dumnezeu l-a dat lumii. Și dacă ne-a dat cel mai mare dar, în niciun caz nu putem să fim în minus. Adică el dă, iar noi luăm. În întrebarea „Cum se fac copiii?”, răspunsul ar fi că se fac în trei: tatăl, mama şi Dumnezeu. Oamenii nu ştiu asta sau nu gândesc până acolo. Nu se naşte niciun copil dacă Dumnezeu nu sădeşte suflet acolo.
Rep.: Mamă, tată, copil, o familie, adică fericire. Sau aşa ar trebui. Fericirea, părinte, ea ce înseamnă?

Pr. Tănase: Fericirea înseamnă să fii împăcat cu Dumnezeu, cu semenii şi cu tine însuţi. Dacă reuşim aşa, ne numim fericiţi. Omul neîmpăcat cu sine, cu aproapele şi cu Dumnezeu este un om nefericit.

Rep.: Ce trebuie să facă un om ca să fie fericit şi ca atunci când pune capul pe pernă, seara, să fie împăcat cu sine?

Pr. Tănase: Trebuie să facă multe. În primul rând, trebuie să renunţe la el şi să-şi închine viaţa celui de lângă el. Felul ăsta de lucruri sunt mai greu de abordat. Adică a renunţa tu, pentru altul. Atunci poţi spune că ai satisfacţie şi conştiinţa îţi dă această mulţumire.

Rep.: Câteodată, când ne e greu, uităm să privim drumul lung pe care-l avem în faţă şi ne oprim. Cum facem să mergem înainte?

Pr. Tănase: Luând-o cu calm, de la început. Nu putem altfel, decât dacă avem forţă. Forţa o dă speranţa. Speranţa trebuie să fie susţinută de credinţă. şi atunci se naşte această forţă, care dă posibilităţi de continuare.

Rep.: Observ din ce în ce mai mult că suntem într-o fugă continuă şi uităm să ne bucurăm de lucrurile mărunte din viaţă...

Pr. Tănase:  Da... Cercetătorii susţin că trăim 16 ore pe zi, în loc de 24. Asta din cauza ritmului. Există şi oameni înţelepţi, care au renunţat şi s-au retras, ca să guste din această satisfacţie a vieţii fără tumult. Însă, Dumnezeu, la un moment dat, văzând nebunia omului, îl mai şi opreşte. Fie printr-o boală, printr-un accident, fie îi dă gând... Dacă-l ascultă pe Dumnezeu, omul sesizează şi constată după aceea nebunia lui.

Rep.: Cum trebuie să ne purtăm cu cei dragi de lângă noi?

Pr. Tănase: Cu dragoste şi depinde de relaţie. Cu părinţii într-un fel, cu soţul, cu copiii, cu bunicii, în alt fel, lucrurile sunt diferite. Nu putem să avem regrete dacă suntem atenţi şi dacă punem accent pe persoană, nu pe individ. Omul nu este un individ, omul e o persoană. Persoană înseamnă că are chip şi asemănare, că are raţiune sentiment şi voinţă.

Rep.: Dar unei persoane care ne tratează cu indiferenţă, cu răutate... Ei cum îi răspundem?

Pr. Tănase: Îi răspundem cu binele şi, după eşecuri repetate, renunţăm. Adică ne retragem, pentru că nici nu putem să devenim agasanţi. Ne oprim, ne cerem iertare şi îi evităm. La bine, reacţionăm cu bine. La rău dacă reacţionăm cu bine, este extraordinar.

Rep.: Cum sunt românii şi cum ar trebui să fie?

Pr. Tănase: Ar trebui să fie ca în vechime. În vechime erau serioşi şi puneau preţ pe ei. La ora actuală, românii nu se mai preţuiesc pe ei înşişi, drept pentru care nici alţii nu-i mai preţuiesc. S-a creat o stare de critică, adică românii îşi critică propria naţie, care e un lucru greşit. şi eu alunec câteodată în această tendinţă a mea de a spune lucrurilor altfel, pentru că sunt supărat de felul în care se gândeşte.

Rep.: Cum ne redresăm?

Pr. Tănase: De redresat ne putem redresa moral, religios, financiar. Spre exemplu: muncim, luptăm, ne zbatem, facem caz că ni se taie pădurile, ieşim în stradă, discutăm despre Roşia Montană şi altele, fără să ne dăm seama, de fapt, că nu e problema noastră, întrucât nu noi vom fi moştenitorii pădurilor. Atunci, de ce ne luptăm aşa mult să nu ne taie pădurile (da, e un lucru nedrept), din moment ce nu copiii noştri le vor moşteni? Ci alţii, care vor veni într-un mod paşnic, puţin pretenţioşi, foarte muncitori, din Asia, din ţările musulmane, ţările brahmaniste, confucianiste, budiste şi care vor ocupa teritoriul. Exact ce au păţit evreii, asta vor păţi românii. şi nu numai românii. Pentru că 2,8% trebuie să fie rata naşterilor ca să existe un popor. 2,1% ca să existe ca populaţie, fără cultură, tradiţii, religie etc, iar noi suntem 1,3%.

Rep.: Românii sunt un popor credincios?

Pr. Tănase: Daaa (Râde). E credincios. E 86% credincios declarat, dar numai 4,3% dintre români merg la biserică duminică de duminică. El este credincios, poporul. În noaptea Învierii vine să ia Lumină, dar începând cu 20 de minute după miezul nopţii merge procentul spre 60%, iar până dimineaţa, când se termină Sfânta Liturghie, care e adevărata Înviere, rămân 18%.

Rep.: Ce planuri de viitor aveţi pentru Centrul Social „Pro Vita”?

Pr. Tănase: Am în plan să-l desfiinţez când România îşi revine. Ce să mai fac cu el dacă România merge perfect?

Râde sec. A spus aceste ultime cuvinte în spirit de glumă. ştim cu toţii, Centrul Social „Pro Vita” e casa şi lumea sa, iar el ştie că România nu va putea merge perfect. Cel puţin, nu curând...

 

06-12-2016
Citeste si:De acelasi autor:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu


CARTI/produse despre:
Avort, Viață, Naștere De Prunci, Familie, Neam,