Sfântul și Marele Sinod - concluzii

Articolele dedicate concluziilor cu privire la Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta, 16-26 iunie 2016), disponibile în mediul electronic, sunt numeroase. Subiectul este de actualitate și importanță deosebită pe agenda Bisericii Ortodoxe în 2016. În unele dintre aceste articole  se poate simți tonul părtinitor, chiar pătimaș, fie pro, fie contra. Ne dorim ca articolul de față să se înscrie în linia celor cu abordare moderată, subliniind sintetic, faptic și obiectiv câteva concluzii privind Sfântul și Marele Sinod, în viziunea Redacției, dar și a unor clerici și mireni buni cunoscători ai subiectului.

Sfântul și Marele Sinod nu poate fi numit Panortodox

La Sinaxa de la Chambesy, Elveția (ianuarie 2016), Întâistătătoriii Bisericilor Ortodoxe Autocefale au decis convocarea Sfântului și Marelui Sinod pentru Sărbătoarea Rusaliilor 2016. Cu puțin timp înainte de începerea evenimentului, patru Biserici Locale (Rusia, Georgia, Bulgaria, Antiohia), au decis ca din varii motive, să nu participe. Serbia s-a răzgândit în ultimul moment și a luat parte la lucrări. Este de notat faptul că, odată cu publicarea infirmării de participare a acestor Biserici, Patriarhia Română, a început să folosească sintagma Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe în locul celei de Sfântul și Marele Sinod Pan-ortodox.

"În cuvântarea de deschidere, patriarhul Bartolomeu a regretat absenţa celor 4 patriarhii dar, totodată, a subliniat faptul că lipsa unora de la Sinod nu împiedică desfășurarea lui şi nici nu ştirbeşte din autoritatea lui. Tot la şedinţa de deschidere (pe 20 iunie), în special arhiepiscopul Anastasie al Albaniei, a pus în discuţie corectitudinea şi eficacitatea „principiului consensului”, care nu poate fi aplicat rigid, aşa cum consideră mai ales Patriarhiile absente de la Sinod. Bineînțeles, s-au citat Canoanele 8 Trulan şi 40 de la Laodiceea, cu următoarele concluzii:

a) este important că la Sinod au fost invitaţi toţi, dar lipsa unora nu împiedică organizarea Sinodului şi nu-i ştirbeşte autoritatea;

b) autocefalia Bisericilor Locale se limitează la dreptul de auto-administrare, dar nu implică dreptul de a boicota sinodalitatea panortodoxă. (Cf. Circulara Sinodală, I.5).

Sinodalii din Creta au făcut referinţă şi la unele Sinoade Ecumenice, la care de asemenea nu au participat toate patriarhiile, mai ales că pe atunci erau doar cinci (pentarhia)".  - Sursa: Ieromonah Petru Pruteanu, www.teologie.net

Au fost adoptate șase documente oficiale

Sfânta Taină a Cununiei și impedimentele la aceasta

Diaspora Ortodoxă

Misiunea Bisericii în Lumea Contemporană

Autonomia şi modul ei de proclamare

Importanţa postului şi respectarea lui astăzi

Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine

Regulamentul de desfășurare a Sfântului și Marelui Sinod a permis participarea unui număr limitat de episcopi din fiecare Biserică națională, drept de veto revenind doar conducătorilor de delegații, respectiv patriarhilor. Majoritatea episcopilor prezenți au semnat toate cele șase documente, dar există și episcopi din cadrul unor delegații (mai ales greci și sârbi), care nu au semnat toate documentele. Cele mai mari disensiuni s-au iscat asupra documentului Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine încă dinaintea reunirii Sinodului, din cauza interpretărilor diferite privind denumirea și recunoașterea altor culte și confesiuni creștine.

Temele discutate, în viziunea ÎPS Andrei Andreicuț, membru al delegației BOR

"Au fost îndelung discutate, cele șase teme, ameliorate și completate, până ce au primit formele definitive ce au fost semnate de către toți participanții la Sinod.

Prima temă analizată a fost cea legată de Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană. După ce s-a subliniat faptul că Biserica lui Hristos trăiește în lume, dar nu este din lume, a fost analizată valoarea persoanei umane, libertatea și coresponsabilitatea, pacea și dreptatea, pacea și prevenirea războiului, Biserica Ortodoxă față de discriminare, Misiunea Bisericii Ortodoxe de a mărturisi dragostea prin diaconie.

A doua temă discutată a fost cea legată de Diaspora Ortodoxă și de regulamentul de funcți­onare al Adunărilor Episcopale în Diaspora Ortodoxă. Chiar dacă din punct de vedere eclesiologic prezența mai multor episcopi ortodocși în același oraș este necanonică, prin iconomie, plecând de la o realitate pastorală obiectivă, episcopii ortodocși din același oraș, preocupându-se fiecare de diaspora sa, se reunesc într-o Adunare Episcopală. Actualmente există în lume 12 Adunări Episcopale în diferite zone. Ținta îndepărtată este ca în toate țările să existe Biserici locale, fiecare cu ierarhia ei.

A treia temă discutată este legată de Autonomie și modalitatea ei de proclamare. S-a subliniat autonomia și modul ei de proclamare, dimensiunile eclesiologice, canonice și pastorale ale instituției autonomiei, și s-a căutat o formulare unanimă a consensului panortodox asupra problemei.
A patra problemă examinată a fost cea legată de Importanța postului și respectarea lui astăzi.

Analizarea temei a comportat multe discuții. Au fost și voci care doreau relaxarea postului sau scurtarea lui. Intervenția Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul nostru, a fost una categorică: postul trebuie să rămână așa cum este. Într-o lume ce se secularizează, într-o lume robită de desfătări trupești, este nevoie să rămână postul, ca mijloc de despătimire.

A cincea problemă a fost cea legată de Căsătorie și impedimentele ei. În Patriarhia Georgiei, interpretând cu acrivie canoanele, nu sunt permise căsătoriile mixte. Concluziile Sfântului și Marelui Sinod au fost că, în mod normal, trebuie respectate canoanele, dar, în contextul lumii contemporane, din motive de înțelegere pastorală și dragoste față de păstoriți, se poate aplica iconomia, când este vorba de căsătoria între creștinii de diferite confesiuni. Asupra acestui pogorământ am stăruit și eu. A rămas valabilă acrivia doar când este vorba de căsătoria cu necreștinii.

A șasea temă, care a provocat cele mai multe discuții, a fost intitulată: Relațiile Bisericii cu ansamblul lumii creștine. Au fost voci care, plecând de la eclesiologia ortodoxă, interpretată în acrivia ei, nu erau de acord ca celelalte confesiuni să fie denumite Biserici. Rolul salutar l-a avut Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care, după ce a făcut mai multe amendamente materialului, l-a adus în stadiul în care putea fi semnat. A mai avut câteva intervenții pertinente și Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Dacă și celelalte confesiuni pot fi numite Biserici, așa cum de ani de zile se procedează la Consiliul Ecumenic al Bisericilor, și așa cum au fost numite în istorie, ele sunt Biserici nedepline. Relațiile și discuțiile cu lumea creștină neortodoxă nu pot fi întrerupte." – Sursa: Ziarul Lumina 

Rolul pozitiv și determinant al BOR, recunoscut și de către contestatari

Adeseori Patriarhia Română a fost criticată pentru lipsa de transparență a poziției și mandatului pregătite pentru Sfântul și Marele Sinod, în special de către cei care anticipau o poziționare de tip yes-man a BOR. Desfășurarea evenimentului însă, a arătat că delegația română a avut "rolul cel mai important pentru păstrarea unui echilibru atât de fragil în Ortodoxia universală și pentru a contrabalansa ofensiva agresivă a …ecumeniștilor ecumenici (a delegaților Patriarhiei Ecumenice)" – am citat site-ul Cuvântul Ortodox.

Aprecierea are în subsidiar faptul că Patriarhia Română a susținut ferm amendamente corecte și importante la documentul Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine, în sensul întăririi adevărului fundamental că numai Ortodoxia este Biserica, Una, Sobornicească și Apostolească, așa cum o mărturisim în Simbolul de Credință.

Basilica.ro și Trinitas TV au relatat despre aprecierile adresate Patriarhului României pentru propunerile și argumentele aduse, în calitate de teolog desăvârșit (după cum l-a numit Patriarhul Ecumenic Barolomeu) și fost profesor la Institutul Ecumenic de la Bossey. Celor care le consideră simple exagerări propagandistice, li se adresează redactorii Cuvântul Ortodox, cunoscuți prin atitudinea lor deloc comodă și chiar tranșantă cu privire la BOR: "Nu doar că nu avem de ce să ne rușinăm, dar considerăm că avem motive de încredere că ”ai noștri” și-au făcut, după putință, evident, nu chiar perfect (există serioase probleme legate de document, cu toate amendamentele aduse*), datoria față de Ortodoxie. Și au facut-o acolo, pe un teren străin. Nu au mers de formă, nu au facut servicii Patriarhiei Ecumenice, nu au fost slugarnici... Au reprezentat cu demnitate poziția patristică și poziția românească. Iar poziția românească s-ar putea să aibă un rol pentru ortodoxia universală pe care, poate, nu îl înțelegem deplin acum. Trebuie să afirmam răspicat aceste lucruri, deoarece, mai recent, s-a creat o atitudine dăunatoare, de lamentare perpetuă (uneori întreținutaă deliberat) față de prestația ”alor noștri” și o admirație (uneori) indecentă, credulă, naivă, față de greci, ruși, bulgari și …cam oricine altcineva. Nu o spunem din …etnofiletism :), ci din necesitatea de a amenda o atitudine incorectă, care oglindește în spațiul bisericii antiromânismul dominant, demitizant din spațiul laic."

Părintele Mihai-Andrei Aldea, preot slujitor în mănăstirea Paltin Petru-Vodă, un opinent incomod pe tema Sinodului, apreciază la rândul său că: "Delegaţia Bisericii Ortodoxe Române a încercat să apere Ortodoxia. Mărturiile directe arată că s-au dat adevărate bătălii din partea Patriarhului şi a Mitropolitului Moldovei, mai ales, pentru a se obţine exprimări cât mai ortodoxe, pentru a se înlătura ambiguităţi şi formulări necanonice etc.; chiar şi mesajul final, cel mai ortodox document cretan – de departe – datorează enorm delegaţiei BOR." – Sursa:Revista Atitudini

Documentele adoptate nu au caracter obligatoriu. Ce elemente de noutate aduc

Aceste documente nu au un caracter normativ. Ele nu clarifica datele credinței și nu sunt traductibile în canoane noi, adică nu lămuresc nici credința, nici nu sancționează niște abateri. Aceste documente au rolul, mai degrabă, de a actualiza, mandatul misioanar și pastoaral pe care îl are Biserica de doua mii de ani încoace, și, sper că aceste documente, înainte de orice, să influențeze modul de a vedea lucrurile din perspectiva clerului, pentru că, până să ajungă să influențeze într-un fel viața noastră, a mirenilor, aceste documente ar trebui să fie însușite, înainte de orice de ierarhie și de clerul parohial. Pentru că, atunci când vorbim de Misiunea Bisericii în lume trebuie să vorbim de tendința unora și a altora, care nu văd caăe necesara actualizarea datelor credinței în contextul social de astăzi. La fel, când e vorba și de relațiile cu cei de alte credințe, sau problema căsătoriei și alte teme care au fost supuse dezbaterilor. În orice caz, o influență directă, de azi pe mâine, aceste texte nu vor avea și nici nu și-au propus să aibe o astfel de influență, este de părere profesorul și teologul Radu Preda. 

Organizarea Sfântului și Marelui Sinod nu a fost pripită

Dacă un Sinod Panortodox, pregătit începînd cu 1961 și care are loc în 2016, adică fix după 55 de ani, poate ajunge motiv de sminteală și dovadă că ortodoxia este „luată de val“, atunci nu mai înțelegem care este unitatea de măsură a timpului în Biserica de Răsărit... Acum, cît privește tabăra celor care își doreau amînarea Sinodului Panortodox – probabil nu pentru încă o jumătate de secol! –, rezerva lor principală era/este legată de conținutul variantei finale a documentelor din mapa părinților sinodali. Chiar dacă unele conțin formulări de ultimă oră, acestea au fost trecute printr-o sinaxă a capilor majorității Bisericilor Ortodoxe locale și au fost cunoscute cu cel puțin o jumătate de an înainte. Adică un timp rezonabil pentru a lua atitudine, inclusiv pentru a aduce sugestii de îndreptare. Or, spiritele s-au inflamat brusc cu doar cîteva săptămîni înainte de Creta, lăsînd impresia, imposibil de contestat, că ne confruntăm, în fapt, cu o strategie, gîndită în consecință, de împiedicare cu orice preț a derulării Sinodului Panortodox. – Radu Preda, spicuiri dintr-un articol apărut în publicația Dilema Veche 

Afirmații, învățăminte și recomandări ale Sfântului și Marelui Sinod

Se proclamă şi se ocroteşte: dogma ortodoxă referitoare la Sfînta Treime, tradiţia apostolică şi patristică, acrivia canoanelor, validitatea Sinoadelor Sf. Fotie şi a Sf. Grigorie Palamas, sfinţenia căsătoriei dintre bărbat şi femeie, antropologia ortodoxă patristică, sacralitatea vieţii umane de la prima clipă de viaţă până la ultima, respectul şi buna înţelegere între oameni, pacea între popoare, cinstirea Sfinţilor întru Duhul Sfînt, organizarea Bisericii în diaspora nu ca autocefalii ci ca eparhii subordonate patriarhiilor, importanţa apostolatului; naşterea, şi ocrotirea copiilor, educaţia tinerilor (pe model vasilian), libertatea conştiinţei, apărarea tuturor celor oprimaţi (indiferent de etnie, credinţă, rasă, etc), filantropia, importanţa ascezei şi a postului (inclusiv pentru mireni), importanţa jertfelniciei, grija faţă de natură (ecologia), cooperarea demnă şi fără compromisuri a Bisericii cu statul.

Se condamnă: transhumanismul /cyborgizarea /folosirea tehnologiei şi a microcipului pentru a leza omul, unionismul, etno-filetismul, protestantismul, avortul, eutanasierea, experimentele genetice (inclusiv donarea silită), ura, schisma, secularismul, individualismul, relativismul religios (adică ecumenismul), globalismul agresiv, economismul, coruperea de minori, umanismul, pervertirea firii umane în orice mod (fizic, psihic, intelectual şi duhovnicesc), fundamentalismul, violenţa, genocidul religios, divorţul, bigamia, căsătoria mixtă, căsătoria monahilor, pauperizarea intelectuală şi economică, migraţia forţată, minimalismul teologic (în cadrul discuţiilor cu alte credinţe), prigonirea religiei de către statele atee, conflictul inter-etnic şi războiul. Sursa: Mănăstirea Petru Vodă

Acrivie vs. Dispensă în cazul căsătoriilor mixte 

Documentul sinodal nu aduce în fapt nicio schimbare de ordin canonic în privința căsătoriei unui ortodox cu un eterodox. Căsătoriile mixte sunt interzise în Biserica Ortodoxă. Ca și până acum, este la latitudinea, discernământul și decizia episcopului acordarea de dispense de la această regulă.

Îndemn pacifist din partea unui ierarh al uneia dintre Bisericile neparticipante

"Vă îndemn să neglijați sfaturile rele și să nu lansați gânduri sau cuvinte de reproș la adresa ierarhilor ortodocși din alte Biserici Ortodoxe locale, acuzându-i de abatere de la canoanele sfintei Credințe Ortodoxe, pentru că, de fapt, acest lucru nu este adevărat. Nici nu vă îngreunați inimile cu afirmații înșelătoare, cum că unitatea, sobornicitatea Bisericii Ortodoxe ar fi fost subminată de neparticiparea la Marele Sinod de pe Insula Creta" - Mitropolitul Naum de Ruse.

Cuvânt de mulțumire

"Mulţumim lui Dumnezeu că, în „foişorul de sus” de pe pământul apostolic al Cretei, s-au adunat la un Conciliu Ortodox epocal ierarhi din toate părţile globului pământesc. Aceşti „slujitori ai lui Hristos şi iconomi ai tainelor lui Dumnezeu” (I Cor. 4, 1) au dezbătut subiecte importante privind viaţa interioară a Bisericii şi slujirea ei pastorală în lumea actuală. Din toate lucrările sinodale, desfăşurate într-un climat duhovnicesc excepţional, s-a putut percepe dorinţa fierbinte a Bisericii Ortodoxe universale de a oferi societăţilor contemporane secularizate lumina Evangheliei, adică speranţa şi asigurarea că nu răul are ultimul cuvânt în istorie, ci Hristos, Mirele Bisericii şi „Domnul împăraţilor pământului” (Apoc. 1, 5). Ne rugăm ca Duhul Sfânt să călăuzească Biserica în implementarea deciziilor Sfântului şi Marelui Sinod Pan-Ortodox, conştienţi fiind că acceptarea şi aplicarea acestora constituie expresia esenţială a recunoaşterii identităţii sinodale a Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică. În acest fel, ea îşi poate îndeplini cu rodnicie misiunea ei în lumea post-modernă, spre binele poporului lui Dumnezeu." – ÎPS Irineu (Ziarul Lumina)

Final deschis...

Din succesiunea aceasta de evenimente înțelegem cel puțin două lucruri. Primul: oricît de lung ar fi drumul pregătitor, ortodoxia mondială de azi are o chimie dificilă, acumularea istorică a nemulțumirilor de toate felurile (de la sensibilități naționaliste la conflicte pastorale nemijlocite) explodînd cu orice ocazie. În plus, acest bagaj nonteologic se traduce în poziționări care pretind că apără puritatea ortodoxiei, agresivitatea retorică și încrîncenarea ținînd de cele mai multe ori locul apologiei, argumentației întemeiate și dialogului onest. Al doilea: în fața provocărilor actuale, ortodoxia, prin reprezentanții ei la vîrf, produce dovada că nu înțelege să mizeze pe ceea ce a definit orice moment sinodal important din istoria Bisericii noastre: simțul teologic al poporului lui Dumnezeu. – Radu Preda