Cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Tema luniiNr. vizualizari: 1745

Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe - ultimele pregătiri și luări de poziție

Tags: sinod panortodox;

 

 

După cum a fost deja anunțat, Sfântul și Marele Sinod Ortodox va avea loc în insula Creta în perioada 16-27 iunie 2016, renunţându-se, la propunerea Patriarhiei Moscovei, la varianta ca lucrările să se desfășoare la Constantinopol (Istanbul).

În ziua Cincizecimii, Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe vor oficia împreună Sfânta Liturghie în Heraklion, la Catedrala Sfântul Mina a Arhiepiscopiei din Creta, iar în ajunul sărbatorii, slujba Vecerniei în Biserica Sfântul Apostol Tit. Sfântului și Marelui Sinod va debuta cu sesiunea de deschidere în data de 20 iunie.

Pregătirile pentru un Mare Sinod au început în anii ´20, iar termene mai apropiate pentru înfăptuirea lui au fost stabilite la şedinţele panortodoxe de la Rodos, din anii 1961, 1963 şi 1964, când s-au stabilit și temele care urmau să fie discutate.

Sinaxa pregătitoare a Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale de la Chambésy – Elveţia, a hotărât între altele, că: deciziile vor fi luate prin consens, fiecărei Biserici revenindu-i un vot, cel al conducătorului delegației, patriarhul, chiar și în cazul delegațiilor formate din mai puțin de 24 de ierarhi, numărul ofcial stabilit (o Biserică unde numărul total al ierarhilor este mai mic de 24 va fi reprezentată de toți ierarhii şi îi va reveni un vot, cel al conducătorului delegaţiei).

Cu aceeași ocazie, la Chambésy, Întâistătătorii au decis ca dintre cele 10 teme mari care ar fi trebuit discutate, punctele 2, 4, 5 şi 9 să fie scoase de pe agendă, întrucât sunt sensibile, generând reacții și controverse, iar un consens decizional ar fi fost improbabil. Cele 10 teme avute în vedere inițial erau:

1.Diaspora ortodoxă. Determinarea jurisdicţiei comunităţilor ortodoxe de dincolo de frontierele naţionale.

2.Procedura de recunoaştere a autocefaliei.

3.Procedura de recunoaştere a statutului de autonomie.

4.Dipticul. Recunoaşterea canonică reciprocă a Bisericilor Ortodoxe.

5.Uniformizarea calendarului sărbătorilor.

6.Reguli şi impedimente pentru Taina căsătoriei.

7.Regula postului în lumea modernă.

8.Relaţia cu alte confesiuni creştine.

9.Mişcarea ecumenică.

10.Contribuţia creştinismului ortodox la stabilirea în lume a idealurilor creştine de pace, fraternitate şi libertate.

Aceste informații, dar și altele suplimentare, se găsesc și în Broşura informativă publicată de organizatorii Sfântului și Marelui Sinod:

"Prolog

Sfântul Sinod al Bisericii Cretei se adresează pleromei (n. n. tuturor credincioşilor) Bisericii Cretei pentru a informa cu privire la viitorul Sfânt şi Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe, care se va întruni în Creta, şi anume la Academia Ortodoxă din Creta, în localitatea Kolymbari din Kissamos, în perioada 17-27 iunie 2016.

Biserica Ortodoxă şi Sinodalitatea

Convocarea Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe constituie prelungirea autentică a modului de existenţă a Bisericii. „Ortodoxia este Biserica sinodalităţii”, se afirmă în Enciclica Patriarhală şi Sinodală a Bisericii Mame (n. n. Patriarhiei Ecumenice). Modul sinodal de existenţă a Bisericii a fost instituit în ziua Cincizecimii, când, conform îndemnului Domnului, Apostolii „erau toţi împreună în acelaşi loc” (Faptele Apostolilor 2, 1), aşteptând venirea Preasfântului Duh. Această moştenire a fost confirmată şi evidenţiată la Sinodul Apostolic, de la sfârşitul anului 48 d. Hr., şi a fost dezvoltat şi consfinţit în continuare de cele şapte mari Sinoade Ecumenice.

Dacă analizăm orice aspect al vieţii bisericeşti vom constata că instituţia sinodală se întrepătrunde cu însăşi Biserica, în care credinţa este învăţată drept, se iau hotărâri decisive, se recapitulează Sfânta Tradiţie şi, în final, se mărturiseşte faptul că Duhul Sfânt „toată rânduiala Bisericii o plineşte” (Stihiră la Vecernia Pogorârii Duhului Sfânt).

La Sinoadele Bisericii participă şi iau hotărâri Episcopii Bisericii, ca proestoşi (n. n. conducători) ai Sfintei Liturghii, ca întâistătători şi purtători de cuvânt ai comunităţilor bisericeşti locale. Corectitudinea deciziilor tuturor Sinoadelor o confirmă, după cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, „credinţa cucernică” şi „corectitudinea dogmelor”, având drept criteriu învăţătura Sfintei Scripturi şi Sfânta Tradiţie a Bisericii. Păstrătoare a ortodoxiei şi ortopraxiei, adică a dreptei credinţe şi a modului drept de funcţionare a Bisericii, este întreaga pleromă a Bisericii.

Caracterul Panortodox şi Pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod

Este o realitate faptul că au trecut deja multe secole de ultima dată când a fost convocat un sinod cu un caracter panortodox. Pentru pregătirea acestuia de multe decenii a lucrat în special Patriarhia Ecumenică, în colaborare şi cu asistenţa Patriarhiilor Ortodoxe şi Bisericilor Ortodoxe Autocefale din lume.

Sinaxa recentă a Întâistătătorilor de Biserici Ortodoxe a luat ultimele decizii cu privire la procedurile de convocare ale Sinodului, care au fost validate în continuare de Sinoadele Bisericilor Ortodoxe locale. Patriarhul Ecumenic Bartolomeu are privilegiul şi, în acelaşi timp, înalta misiune să prezideze lucrările Sinodului, la care vor lua parte Bisericile Ortodoxe din întreaga lume.

Delegaţia fiecărei Biserici este compusă din 24 de ierarhi-membri, dar vor participa suplimentar şi consilieri speciali, clerici şi laici. În total, participanţii la lucrările Sinodului se aşteaptă să depăşească (numărul de) 500 de persoane.

Temele Sfântului şi Marelui Sinod

Temele pe care le va analiza Sfântul şi Marele Sinod sunt următoarele: 1) Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine, 2) Taina Cununiei şi impedimentele ei, 3) Autonomia şi modul de proclamare al acesteia, 4) Importanţa postului şi respectarea lui astăzi, 5) Misiunea Bisericii în lumea contemporană, 6) Diaspora Ortodoxă.

Cu siguranţă există şi alte teme şi probleme contemporane, care deşi importante nu sunt cuprinse în agenda discuţiilor deoarece necesită eforturi suplimentare, în colaborare şi dialog panortodox, pentru a fi atinsă rezolvarea lor în viitor.

Programul Sfântului şi Marelui Sinod

Întâistătătorii de Biserici Ortodoxe şi membrii Sfântului şi Marelui Sinod vor ajunge în Chania, în data de 16 iunie 2016. Sâmbătă, 18 iunie 2016 (Sâmbăta morţilor – Moşii de vară), la Catedrala Mitropolitană Buna Vestire din Kissamos, va fi oficiată Sfânta Liturghie Patriarhală, în amintirea strămoşilor noştri adormţi în Domnul.

În aceeaşi zi, după sosirea Întâistătătorilor la Heraklion, reşedinţa Bisericii Cretei, la Catedrala Sfântul Tit, la orele 18.30, va avea loc primirea oficială, şi vor fi oficiate o slujbă de Te Deum şi Vecernia Mare a Sărbătorii Cincizecimii. Desigur, trebuie menţionat că anul acesta, la împlinirea a 50 de ani de la readucerea cinstitului cap al primului episcop al insulei (n. n. Sfântul Apostol Tit), sosirea Întâistătătorilor tuturor Bisericilor Ortodoxe din lume oferă o strălucire aparte acestei aniversări.

Acolo, la Catedrala Sfântul Tit din Heraklion, suntem chemaţi toţi să-i primim şi să le urăm bun venit înalţilor noştri oaspeţi. Acolo va trebui să ne aflăm cu toţii pentru a declara fidelitatea noastră faţă de Biserica Mamă, care este hrănitoarea neamului şi izvorul evlaviei noastre, făclia cea nestinsă în drumul nostru şi asigurarea identităţii noastre. Acolo, cu toţii împreună, ierarhia insulei noastre, demnitarii şi autorităţile locale, sfinţitul cler, obştile monahale şi poporul cretan, suntem chemaţi să ne mărturisim amabilitatea, ospitalitatea, evlavia şi respectul pentru „slava strămoşească” (n. n. Ortodoxie).

În Duminica Cincizecimii, 19 iunie 2016, va fi oficiată coliturghisirea Întâistătătorilor în Catedrala Mitropolitană Sfântul Mina din Heraklion, în prezenţa Excelenţei Sale, Preşedintele Republicii Elene. Această coliturghisire în ziua cea mare a Sărbătorii Cincizecimii va mărturisi unitatea Familiei Panortodoxe şi va atesta vocea unică a Ortodoxiei în lumea contemporană.

În continuare, începând cu Lunea Duhului Sfânt, 20 iunie, şi până sâmbătă, 25 iunie 2016, lucrările Sinodului vor avea loc la Academia Ortodoxă din Creta, în localitatea Kolymbari, Chania, şi se vor încheia în mod festiv în Duminica Tuturor Sfinţilor, 26 iunie 2016, prin coliturghisirea Întâistătătorilor în Biserica Sfinţii Petru şi Pavel din Chania.

Încheiere

În faţa acestui mare eveniment, îndemnăm şi rugăm să întâmpinăm cu toţii Sfântul şi Marele Sinod, mai ales cu rugăciunea şi cu dragostea noastră. Să intensificăm rugăciunea noastră către Dumnezeu, Preasfânta Treime, pentru a da bogată luminare şi harul Său tuturor membrilor Sfântului şi Marelui Sinod. În cazul în care este posibil şi admisibil, să ne întâlnim cu toţii şi să afirmăm înaintea întregii lumi puterea credinţei şi a evlaviei smerite, pe care am primit-o de la strămoşii noştri ca „moştenire sfântă”.

În câteva articole apărute în publicația Dilema Veche, profesorul și teologul Radu Preda, afirmă: "Temele documentelor sînt: misiunea Bisericii în lumea contemporană, diaspora ortodoxă, autonomia și modul proclamării acesteia, Sfînta Taină a Cununiei și impedimentele la căsătorie, importanța Postului și a respectării acestuia astăzi, relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine. Textele sînt traduse în românește și pot fi găsite pe pagina oficială a Patriarhiei. Din păcate, nu am auzit/văzut să se prezinte și să se comenteze aceste documente în facultățile noastre de teologie, fapt care adîncește temerea că un criteriu esențial pentru orice act sinodal va fi cu greu îndeplinit sau, în cel mai bun caz, cu întîrziere: receptarea. Or, aceasta reprezintă un proces care precedă consultarea propriu-zisă, insuflă dezbaterile și le confirmă rezultatele."

Referitor la oportunitatea organizării în acest an a Sfântului și Marelui Sinod, Episcopul sârb Irineu de Backa scrie: "Acum este momentul în care Biserica își poate organiza Sinodul său, cu toate că condițiile, nici astăzi, nu sunt ideale. Nu mai există, într-adevăr, teroare politică și persecutie aspră în cele mai multe dintre țările ortodoxe, dar în unele dintre ele există, încă, dificultăți în viața Bisericii, din cauza ciocnirilor armate, iar in Orientul Mijlociu persecuție din partea musulmanilor fanatici. Acesta este motivul pentru care Sinodul nu a putut fi ținut la Constantinopol, așa cum fusese planificat. Suntem, inca, martorii - pornind de la noi rapoarte mass-media - unor acte teroriste in Ankara și Constantinopol. Dificultățile și suferințele sunt enorme în Siria, Irak, în Orientul Mijlociu, unde se afla mulți creștini ortodocși, dar, de asemenea, multi crestini separați de Biserica Ortodoxa, insa totuși aproape de ea, înruditi spiritual.
Condițiile ideale, în plus, nu există și nici nu le putem aștepta. Dar nevoi și provocări există și, din acest motiv, s-a decis să se accelereze pregătirile. Personal, si sper sa nu fie o lipsa de modestie din partea mea ca o spun, eu consider: daca pregătirile ar fi durat cu doi sau trei ani mai mult, viitorul Sinod ar fi avut mai mult succes. Spun acest lucru, cu o anumită cantitate de îndrăzneală, probabil nejustificată, pentru că eu sunt implicat de o lungă perioadă de timp în pregătirile sinodale, în numele Bisericii noastre, cu Mitropolitul Amfilohie de Muntenegru și Litoral, și nu în calitate de observator fata de ceea ce se întâmplă, ci în mod activ, din interior. Astfel, consider că am fi putut avea si alte subiecte importante pe ordinea de zi, în primul rând problema autocefaliei. La fel si cu pregătirea textelor, care urmează să fie prelucrate și supuse dezbaterii in Sinod, și pentru care vor fi luate decizii. Aceasta pregatire ar fi avut mai mult succes, intrucat unele texte sunt vechi de decenii, iar perioada de pregătire nu a fost suficientă, pentru ca acestea să fie analizate mai în serios și aprofundate, pornind de la provocările spirituale actuale."

Pr. Gabriel Ciofu, din Parohia Baia, Suceava, ridică următoarele întrebări: "Referitor la diaspora şi jurisdicţiile canonice ale Bisericilor naţionale, trebuie menţionat că diaspora aparţine canonic doar Patriarhiei ecumenice de Constantinopol, iar consensul de a figura mai mulţi ierarhi pe criterii naţional-etnice pe acelaşi teritoriu este străin de duhul şi canoanele Ortodoxiei. (...)

Cu privire la autocefalie, de-a lungul (şi de-a latul) istoriei aceasta a avut la bază şi o premisă naţional-administrativă, precum şi o implicare politică, câteodată temeiluită pe conjunctură, disponibilitate şi şantaj, şi mai puţin pe consens bisericesc. Este o problemă „spinoasă” (problema bisericească a Basarabiei cu două jurisdicţii bisericeşti, a Ucrainei filofilaretiste, a Osetiei…) şi, în loc să se găsească rezolvări canonico-duhovniceşti, s-a trecut „în rezervă” până la… sfântu’ aşteaptă. Autonomia bisericească n-ar trebui să depindă de autonomiile, independenţele şi suveranităţile politico-naţionale sau etnico-teritoriale, dar nici să fie tributară unor interese bisericeşti, idei mesianice şi filetiste ale celei „de-a treia Rome” (Moscova) sau ale celei „de-a patra Rome” (Bucureştiul – ideea aparţine lui Nicolae Iorga), nici unor habotnicii panslave sau unor grandomanii şi filautii elene. Din păcate, recunoaşterea autonomiei bisericeşti (doar) pe criterii eclesiale pare utopică.

Dipticul sau ordinea canonică a ierarhiei episcopale se prezintă astăzi ca un conflict mocnit între canonica „Pentarhie” (stabilită la Constantinopol în 381), adică ordinea: Roma (căzută în erezia papistăşească, deci acum exclusă), Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Ierusalim, şi între adepţii „rearanjării” treptelor scării dipticelor pe criterii cantitative, calitative sau economico-sociale, astfel încât o nouă ordine (iertaţi-mă pentru expresia new-age-istă!) ar arăta aşa: Patriarhia Moscovei – cea mai mare Biserică Ortodoxă autocefală din lume, Patriarhia Română – a doua Biserică Ortodoxă ca mărime, urmate de Bisericile Greciei, Serbiei, Bulgariei, Ciprului şi, abia la urmă, de foarte slăbitele Patriarhii tradiţionale (din ce a mai rămas din „Pentarhie” după stăpânirea islamică şi Marea Schismă de la 1054). Personal, cred că acest punct nici n-ar mai trebui să umple timpul discuţiilor, dacă s-ar face apel la hotărârile Sinoadelor ecumenice şi la istoria bisericească universală; dar, deh, mândria face casă bună cu rangul.

Parcă uitându-se de schismele intra-ortodoxe de după 1923, în ceea ce priveşte calendarul (încă) se doreşte (slavă Domnului că nu este dorinţă unanimă!) să se intervină şi la mutarea în zi de duminică a sărbătorilor din timpul săptămânii, dar devine actuală şi o nouă încercare de aducere la acelaşi numitor comun prin acceptarea consensuală a îndreptării calendaristice din anii ’20 ai veacului trecut. (...)

În ceea ce priveşte căsătoria, se vehicula în şedinţele interortodoxe trecute o reformă pe baze teologumenice a impedimentelor recăsătoririi preoţilor (divorţaţi sau văduvi), a căsătoririi episcopilor, a căsătoririi călugărilor ce leapădă chipul îngeresc şi, mă iertaţi dacă vă tulbur cu această informaţie, posibilitatea acceptării (sub diferite pretexte şi scuze) a cuplurilor homosexuale (problemă ridicată de ÎPS Ioannis Zizioulas – mitropolit ortodox de Pergam ce a stârnit opoziţia comună a Bisericilor ortodoxe negreceşti). Deci sodomizarea bate la uşile Bisericii… Dar la Sinaxa de la Chambésy s-au accentuat (spre domolirea progresiştilor şi spre alinarea alarmiştilor) câteva hotărâri ferme: „căsătoria” persoanelor de acelaşi sex este imposibilă; se interzice căsătoria celor care sunt înrudiţi prin legături de sânge; se admite a doua şi cel mult a treia căsătorie (poligamia şi a patra căsătorie sunt excluse); se interzice căsătoria celor care au primit tunderea monahală; nu se poate căsători nimeni după primirea hirotoniei; (prin iconomie) se acceptă căsătoriile ortodocşilor cu alţi creştini, dacă copiii vor fi botezaţi şi educaţi în Biserica Ortodoxă, dar căsătoriile cu persoane de alte religii nu se acceptă.

Chestiunea postului în concepţia unora se vrea reformulată şi modernizată prin dezlegări la peşte, lapte şi ouă după exemplul vaticanist, prin scurtarea perioadelor, printr-o derogare parţială a postului pentru mireni în detrimentul postirii „clasice” pentru monahi. La Sinaxa din ianuarie s-a stabilit că nu se anulează absolut nimic din tezaurul Sfinţilor Părinţi, ci doar se subliniază importanţa postului, iar aplicabilitatea iconomiei este lăsată la latitudinea fiecărei Biserici Ortodoxe Autocefale.

Referitor la relaţiile Ortodoxiei cu alte confesiuni creştine tendinţa este clară, postmodernistă şi paralelă cu Ortodoxia, de nivelare a diferenţelor dogmatice, liturgice şi ascetico-mistice, prin concesiuni doar din partea „învăţaţilor” şi reprezentanţilor ortodocşi.

Mişcarea ecumenică înlocuieşte de aproape un veac Predania pravoslavnică cu ideii gnostice şi scolastice apusene, secularizează viaţa duhovnicească şi aggiornamentează Tradiţia după mersul lumii corecte politic, toate într-un ghiveci para-creştin depus în oala Comisiei Mondiale a Bisericilor şi plin de picanterii sincretice. Pe bună dreptate, aceasta este o problemă ecleziastică cu privire la Biserică ca unitate şi organism teandric, o unitate şi organism care sunt stabilite nesigur de către sincretismul ecumenic contemporan.

 Cea mai „arzătoare” problemă a Bisericii pare să fie răspunsul practic la întrebarea: Cum putem noi să implementăm lozinca „farmazonă” a Revoluţiei franceze – pace (libertate), fraternitate şi egalitate în viaţa duhovnicească a ortodocşilor? Într-adevăr, fără aceste „virtuţi” seculariste, după mintea unora, nu ne vom putea mântui…" (Sursa:crainou)

Conform Mitropolitului Ilarion de Volokolamsk, președinte al Departamentului pentru Relații Externe al Patriarhiei Moscovei, "Discuțiile iscate în urma afișării documentelor de proiect pre-sinodale, identificate în urma publicarii lor de către unele Biserici locale, au arătat că anumite documente mai trebuie să fie perfecționate. Eu cred că această lucrare asupra documentelor, care va lua în considerare poziția tuturor Bisericilor autocefale, trebuie să aiba loc neapărat în timpul Sinodului Primaților, care va preceda Sfântul și Marele Sinod Panortodox".

Poziția Facultății de Teologie Pastorală și Socială din Tesalonic privind Sfântul și Marele Sinod - spicuiri

"Prin convocarea Sinodului se reafirmă unitatea Bisericii Ortodoxe și se depășește introversiunea, care, în ultimele secole, a amenințat unitatea bisericească și a tulburat Biserica Ortodoxă, din cauza etnofilismului. Astfel, se oferă un răspuns celor care susțin că Biserica Ortodoxă se află în neputința de a funcționa sinodal la nivel panortodox și că instituția sinodalității, principiu fundamental al Bisericii, s-a diminuat în ultimele secole, lucru neadevărat.

Bisericile Ortodoxe locale se află în mod decisiv într-o colaborare panortodoxă pentru a răspunde problemelor pastorale, sociale și canonice actuale, cum ar fi diaspora ortodoxă, căsătoria și alte subiecte care se referă la relațiile interortodoxe și interbisericești. În fața noilor provocări care pun la încercare în multe feluri Biserica în vremurile noastre, există o nevoie incontestabilă de decizii responsabile care să fie luate de organismul sinodal prin excelență panortodox.

Întrucât numărul credincioșilor ortodocși a crescut în zilele noastre în întreaga lume, și interesul pastoral va trebui exprimat corespunzător prin noi decizii sinodale. Noile probleme, noile structuri și noile provocări (de etică, bioetică) nu-i pot lăsa indiferenți pe păstorii responsabili ai Bisericii.

Prin urmare, odată cu Sfântul și Marele Sinod se consfințește un nou început, care sperăm și ne dorim să aibă o continuare. Mai mult, acest lucru a fost afirmat la ultima Sinaxă a Întâistătătorilor (21-28 ianuarie 2016) și de către Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic. Pentru multe decenii, de la începutul secolului al XX-lea și până astăzi, expresia instituției sinodalității s-a reînnoit ca principiu teologic și practică bisericească, iar noi, în calitate de cadre universitare responsabile, trebuie să sprijinim lucrarea Bisericii, deoarece tocmai în acest fel exprimăm teologia nu doar ca funcție academică ci și ca slujire în societatea bisericească vie, ca aplicare și interpretare (a ei) în lumea contemporană. (...)"- Sursa: Romfea.gr

Mesajul Înaltpreasfințitului Părinte Dimitrie, Arhiepiscop Senior (Geron) al Americii, (Patriarhia Ecumenică), privind Sinodul panortodox - spicuiri

"(...) În primul rând, acesta este un Sinod al reprezentanților tuturor celor paisprezece Biserici Ortodoxe Autocefale din lume... Pe lângă Întâistătători, fiecare Biserică Autocefală va fi reprezentată de douăzeci și patru de episcopi și nouă preoți și laici. După secole și secole, aceasta este prima dată când are loc un Sinod cu o asemenea componență impresionantă. Acesta este într-adevăr un dar măreț de la Dumnezeu.

În al doilea rând, acesta este un dar de la Dumnezeu pentru că Sinodul va prezenta o mărturie foarte puternică a unității universale existente în Biserica Ortodoxă...

În al treilea rând, viitorul Sfânt și Mare Sinod al tuturor Bisericilor Ortodoxe Autocefale va avea imensa oportunitate de a se ocupa de aspectele care constituie probleme sau provocări pentru Biserica Ortodoxă în lumea contemporană. Scopul Sinodului nu este de a se ocupa de toate aspectele cu care se confruntă Ortodoxia universală...

Viitorul Sinod din Creta, cu ajutorul lui Dumnezeu, va iniția un proces vital de întâlniri sinodale, care vor oferi oportunitatea și condițiile propice de a examina, analiza și stabili pașii decisivi pentru a confrunta provocările și problemele nerezolvate.

În al patrulea rând și cel din urmă, Sfântul și Marele Sinod al tuturor Bisericilor Ortodoxe Autocefale din Creta va deveni o manifestare vizibilă și palpabilă de putere spirituală imensă.

O altă importanță majoră este aceea că aceste milioane de oameni sunt concentrați cu precădere în unele locuri, dar și împrăștiați pe toată suprafața pământului. Astfel, Sinodul va avea un impact asupra a ceea ce se întâmplă astăzi în lume. Mărturia ortodoxă a Evangheliei își va spori disponibilitatea și accesibilitatea pentru milioane de oameni, pentru că va deveni cunoscută în mare parte, chiar la nivel universal, celor de departe și celor de aproape.

Așteptăm cu nerăbdare întrunirea Sinodului în Creta ca pe un dar extraordinar de la Dumnezeu, nu doar pentru Ortodoxie, ci pentru întreaga lume."

Reacții "ascuțite" și punctuale ale mănăstirilor din Muntele Athos

"Pr. Peter Heers: Sfintele Mănăstiri ale Muntelui Athos au răspuns documentelor-proiect și metodologiei folosite pentru Sinodul Panortodox cu reacții ascuțite și punctuale. Scrisorile mănăstirilor atonite au fost făcute publice. Pentru că problema este serioasă, s-a decis ca textele pregătite pentru Sinodul Panortodox să fie examinate într-o Adunare specială a reprezentanților și stareților sfintelor mănăstiri atonite, în săptămâna luminată.

Părinții atoniți atrag atenția asupra pericolelor puse de Sinodul Panortodox, asa cum este acesta pregătit în prezent. Mai precis, printre altele, ei scot în evidență următoarele aspecte:

– sobornicitatea Bisericii este subminată în timp ce o teologie a primatului este promovată (din cauza participării limitate a episcopilor și autorității excesive deținute de primații bisericilor autocefale);

– o ambiguitate inacceptabilă a textelor pre-sinodale, ce permite interpretări ce deraiază de la dogmele ortodoxe; 

– accentul nepotrivit prin care la baza dialogului s-ar afla “credința și tradiția vechii biserici și a celor șapte sinoade ecumenice”, în asșa fel încât istoria ulterioară a Bisericii ortodoxe pare că lipseste sau are o importanță mai mică; 

– încercarea unora de a căpăta confirmare panortodoxă a textelor scandaloase și total inacceptabile aprobate de Consiliul Mondial al Bisericilor; 

– folosirea inacceptabilă a termenului “biserică” pentru schisme și erezii; - Sursa și traducere Cuvântul Ortodox

Scrisoarea egumenului Mănăstirii Cutlumuş către Sfânta Chinotiță a Sfântului Munte cu privire la viitorul Sinod panortodox - spicuiri

"(...) În mod concret, dincolo de numeroasele elemente pozitive ale documentelor, se ivesc anumite întrebări care ating conţinutul teologic al Tradiţiei patristice.

1) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Sinodului panortodox prezintă imaginea unei sinaxe a întâistătătorilor, şi nu cea a unui Sinod panortodox după modelul Sinoadelor ecumenice. Această impresie este provocată de limitarea membrilor doar la Întâistătătorii Bisericicilor autocefale, având dreptul exclusiv la vot şi la cuvânt, ceea ce exclude ceilalţi membri ai fiecărei delegaţii, dar şi marele număr de episcopi aparţinând fiecărei Biserici. Aceasta nu constituie expresia desăvârşită a sistemului sinodal. Ne temem că, în acest mod, pătrunde involuntar în Biserică teologia primatului, care, de altfel, constituie şi finalitatea teologiei persoanei, apărută în secolul al XX-lea. Deja au apărut opinii după care dogma şi cultul liturgic nu pot să constituie locul unităţii, fiind factori chipurile impresonali, iar ca unic loc al unităţii se promovează persoana primatului.

2) Cu privire a subiectul relaţiilor Bisericii ortodoxe cu restul lumii creştine, este oarecum inconsecvent ca Biserica una, sfântă, catolicească/sobornicească şi apostolicească să recunoască alte Biserici creştine, cu care, în consecinţă, poate fie să aibă, fie să nu aibă comuniune. Adică pare că subiectul clarificării credinţei este plasat a posteriori, după recunoaşterea unui comunităţi creştine ca Biserică, ca şi cum teologia ar constitui o completare a eclesialităţii [caracterului de Biserică]. Reiese din formulare că este considerată unicul criteriu al eclesialităţii succesiunea apostolică istorică sau oficierea botezului.

3) Articolul 22 al documentului «Relaţiile Bisericii ortodoxe cu restul lumii creştine», aflat desigur în legătură cu dialogul ecumenic, prejudecă evident infailibilitatea Sinodului, şi formulează în scris concepţia mai generală că «păstrarea credinţei ortodoxe curate este asigurată numai prin sistemul sinodal» şi de asemenea că un Sinod constituie «judecătorul autorizat şi ultim cu privire la subiectele de credinţă». El anticipează, în sfârşit, condamnarea oricărei contestaţii a deciziilor Sinodului de către persoane sau grupuri (inclusiv, evident, şi de către ierahii locali). Dacă acestea nu constituie pur şi simplu o formulare nefericită, atunci se contestă faptul că poporul credicios este păzitorul credinţei. Contrar acestui articol, viaţa Bisericii mărturiseşte că indivizii (de exemplu de-Dumnezeu-purtătorii Părinţi, Cuvioşi, Mucenici şi Mărturisitori), grupurile, şi în sfârşit întreaga pliromă [totalitate] a poporului lui Dumnezeu, urmând tradiţia apostolică a sfinţeniei, au dovedit nevalide mari şi numeroase [cu numeroşi membri] Sinoade ale trecutului.

4) Dat fiind că tradiţia patristică, în conformitate şi cu documentele, constituie un criteriu al unităţii eclesiale şi dat fiind de asemenea că viitorul Sinod revendică o validitate/autoritate panortodoxă, pliroma Bisericii aşteaptă de la acesta să nu ignore Sinoadele precedente, acelea care au fost convocate sub Sfântul Fotie cel mare şi Sfântul Grigorie Palamas, care au fixat graniţele teologiei şi experienţei patristice de-a lungul timpului şi au format conştiinţa de sine ortodoxă, şi pot să dea răspunsuri omului contemporan. Dacă nu se face această menţiune, în cele din urmă va părea că Biserica ortodoxă nu acceptă teologia de după Sinodul al şaptelea.

5) În sfârşit — chiar dacă de importanţă minoră — nu înţelegem utilitatea prezenţei observatorilor heterodocşi la un Sinod la care urmează să se discute, pe scară largă, chestiunile interne ale lumii noastre ortodoxe.

Pliroma eclesială aşteaptă cu adevărat ca Sfântul şi Marele Sinod să manifeste expresia autentică a tradiţiei. În acelaşi timp, sosesc de pretutindeni voci distinse, de unde reiese neliniştea că anumite poziţii vor crea probleme majore sau minore, şi posibilităţi de a provoca schisme. De asemenea, ne gândim că Locul nostru sfânt, întotdeauna sensibil la chestiunile de credinţă şi experienţă ortodoxă, va trebui să articuleze un discurs cuviincios şi limpede, care se cuvine să contribuie la edificarea tuturor, iar eventual şi să influenţeze pozitiv şi lucrarea Sinodului.

Dincolo de toate acestea, noi rămânem, cu iubire întru Hristos şi dragoste frăţească,

Egumenul Sfintei Mănăstiri Cutlumuş, + Arhimandritul Hristodul şi fraţii săi în Hristos"

Pr. Peter Heers: Scrisoare a Mănăstirii Caracalu - spicuiri

"Prin prezenta scrisoare mănăstirească, vă expunem următoarele, legate de Sfântul și Marele Sinod... Suntem de părere că Sfântul Munte, care, după cum e maărturisit, constituie bastionul și arca ortodoxiei, nu poate rămâne departe de o asemenea chestiune într-atât de importantă. 

Dupa cum reiese din studiul textelor pregatite pentru Sinod, afirmațiile cu privire la chestiunile ecleziologice sunt precare și ambigue, permițând interpretări ce se abat de la dogma ortodoxă. 

De asemenea, în textul respectiv se afirmă că deciziile Sinodului vor fi obligatorii pentru întreg trupul Bisericii, lucru ce apasă asupra conștiintei ortodoxe. 

Având în vedere acest lucru, cu smerenie credem că, în calitate de aghioriți și în acord cu exemplul Părinților care au fost înaintea noastră, trebuie să abordam această problemă și Sfântă Comunitate ar trebui să comunice o poziție asupra Sfântului și Marelui Sinod.

Cu aceste preocupări exprimate și rugându-ne din inimă pentru luminarea de la Domnul cu privire la problemele ecleziologice de mare importanță, încheiem această scrisoare cu căldură frățească și dragoste întru Hristos,

Starețul Sfintei Mănastiri Caracalu,

Arhim, Filoteu cu obștea"- Traducere din engleză: Cuvântul Ortodox

Comunicat al Patriarhiei Antiohiei despre Sfântul și Marele Sinod - spicuiri

"Părinţii sinodali au subliniat importanţa participării active a Bisericii Antiohiei la Sfântul şi Marele Sinod, care a fost pregătiti încă din anii ’60 ai secolului trecut. De asemenea, au salutat toate eforturile depuse pentru a oferi Sinodului şansa de a exprima mărturia ortodoxă, care este una în întreaga lume. Sinodalii au convenit asupra unei formulări comune a poziţiei antiohiene privitoare la subiectele care vor fi discutate pe ordinea de zi a Sinodului, pentru a aduce la cunoştinţa întregii lumi. Au lăsat şedinţa Sinodului Antiohian deschisă în vederea alcătuirii unei poziţii finale referitoare la Sfântul şi Marele Sinod, în aşteptarea unui rezultat la iniţiativa paşnică şi pozitivă a Bisericii Antiohiei, exprimată de Preafericitul Părinte Ioan al X-lea înaintea delegaţiei Patriarhiei Ecumenice care l-a vizitat în luna aprilie 2016, cu privire la identificarea unei soluţii bisericeşti finale pentru diferendul cu Patriarhia Ierusalimului.

Cu privire la documentele Sfântului şi Marelui Sinod, membrii Sfântului Sinod al Bisericii Antiohiei au decis să accepte toate modificările propuse de comitetul numit de Preafericitul Părinte Ioan şi a cărui misiune este aceea de a identifica o formulare clară care să ia în considerare afirmaţiile Sinodului (Antiohiei) în această privinţă.

Membrii sinodali au făcut apel la implementarea de eforturi serioase în vederea stabilirii păcii în Siria şi pentru rezolvarea crizei umanitare majore prin care trece poporul sirian, ca urmare a terorii şi a exploziilor care atentează la componenţa societăţii. De asemenea, au făcut apel la comunităţile internaţionale pentru a intensifica eforturile şi cooperarea în vederea unei contribuţii la identificarea unor iniţiative comune coordonate, care vor duce la încetarea focului şi încheierea terorii şi a violenţei care distruge oameni şi infrastructura ţării, forţează locuitorii Siriei să emigreze, lăsând multe victime. Iar după aceasta, să se intre într-o etapă politică paşnică, odată cu reconstrucţia ţării.

Părinţii sinodali au abordat şi criza umanitară majoră care rezultă din migraţia locuitorilor Orientului Mijlociu. De asemenea, au discutat în detaliu despre eforturile realizate de eparhiile din diaspora, cărora le-au fost adresate mulţumiri pentru recenzarea celor care au fost forţaţi să părăsească ţara, fiind împovăraţi cu greutăţile şi dificultăţile migraţiei. Au apreciat foarte mult iniţiativele desfăşurate de eparhii şi comunităţi pentru a uşura suferinţele migranţilor şi ale celor care caută azil politic. De asemenea, au făcut un apel credincioşilor să lucreze cu solidaritate şi să facă tot posibilul pentru a le asigura cele necesare.

Părinţii sinodali au reiterat faptul că orice soluţie la criza umanitară trebuie să se bazeze pe oprirea focului şi a conflictelor în Orientul Mijlociu, în special în Siria, şi pe restabilirea dreptăţii, păcii şi a dezvoltării economice în ţară.

Membrii sinodali au atras atenţia opiniei publice internaţionale la problema celor doi Mitropoliţi Paul şi Ioan, care au fost răpiţi de mai mult de 3 ani, într-o tăcere internaţională vădită, răpire al cărei impact a crescut şi a adus mai multă suferinţă Bisericilor şi credincioşilor lor, suferinţă care a devenit mai gravă decât delictul răpitorilor în sine.

Părinţii sinodali au făcut apel la comunităţile internaţionale şi organizaţiile umanitare să depună eforturi în plus pentru a identifica soarta celor doi episcopi şi să acţioneze în vederea eliberării lor, dimpreună cu ceilalţi captivi.

Părinţii sinodali au discutat despre situaţia socială, politică şi economică din diaspora, în special din Venezuela, Brazilia şi Argentina. Aceştia se roagă pentru diminuarea greutăţilor vieţii şi deschiderea căii pentru a primi rolul de pionierat al acestor ţări, prin contribuţia cetăţenilor lor. Părinţii au făcut referire la eforturile depuse de poporul şi de statul grec, alături de Biserica Greciei, pentru a sprijinirea celor care au fugit din cauza războiului şi conflictelor, în ciuda crizei financiare şi economice din Grecia. Sinodalii au salutat, de asemenea, declaraţia comună a Papei Francisc, a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu şi a Arhiepiscopului Ieronim al Greciei cu privire la refugiaţi, migranţi şi cei care solicită azil politic. S-a făcut un apel la comunitatea internaţională şi la liderii mondiali să facă uz de toate mijloacele pentru a asigura şi ajuta persoanele, inclusiv creştinii, să se restabilească în patria lor şi să se bucure de dreptul la vieţuirea în pace şi siguranţă. Părinţii sinodali au apreciat declaraţia de la Havana a Papei Francisc şi a Patriarhului Kiril al Moscovei şi al întregii Rusii cu privire la pacea în Orientul Mijlociu şi prezenţa creştinilor în această zonă.

Sinodalii au înălţat rugăciuni pentru ca Domnul să dăruiască un duh de pace întregii lumi, să binecuvânteze credincioşii, să îi ocrotească atât în patria lor cât şi în diaspora, şi să dăruiască umanităţii din belşug milele Sale cele bogate."

În Cuvaâtul rostit în cadrul Întrunirii Extraordinare a Episcopilor Ortodocși ai Greciei, care a avut loc în perioada 24-25 mai 2016, Arhiepiscopul Ieronim a Atenei a făcut un apel la manifestarea unui duh al iubirii și la renunțarea la orgolii: "V-aș ruga să ne manifestam într-un duh al iubirii față de Hristos și al respectului față de orice punct de vedere diferit, poziția dominantă fiind cea a majorității. Sfântul și Marele Sinod Panortodox din Creta este un eveniment istoric bisericesc și, în același timp, decisiv. Lumea întreaga așteaptă de la noi o mărturisire a unității noastre. Potirul comun, Trupul și Sângele Domnului nostru, vor fi întotdeauna Ceea Ce ne unește sau ne separă.

Nu încape vorba despre negocieri privind problemele dogmatice. Biserica noastră este una, sfântă, sobornicească și apostolească, iar nevoia de mărturisire misionară este una imperativă, de raportare contemporană la problemele vremurilor noastre și de continuare a activității sale sfințitoare, pentru mântuirea noastră, a tuturor. Nu încape loc de ambiții personale și de pretenții egoiste anti-ecleziale. Provocările timpului trebuie să ne unească. Schismele și facțiunile sunt lucrarea răului, care vrea să ne tina departe de Potirul comuniunii. Fie ca harul lui Dumnezeu să depășească propriile noastre lipsuri, care sunt numeroase. Să întărim rugăciunea noastră, credința noastră, încrederea noastră în iluminarea Duhului Sfânt, care îndrumă, în ciuda păcatelor noastre, lucrarea Bisericii lui Hristos, de două milenii. Vremurile pe care le trăim sunt închinate, mai mult ca niciodată, egoismului și ambițiilor."

Mesaj al Patriarhului Ecumenic Bartolomeu cu privire la Sfântul și Marele Sinod

"Cu harul lui Dumnezeu, Cel care a instituit şi a inspirat Biserica de-a lungul veacurilor, Cel care a călăuzit şi luminat pe Părinţii Bisericii prin Sinoadele Locale şi Ecumenice, vom convoca Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe în Creta, în luna iunie.

Toţi Întâistătătorii celor 14 Biserici Ortodoxe Autocefale, împreună cu delegaţiile de ierahi şi consilieri, se vor întruni pentru a demonstra şi declara unitatea Trupului lui Hristos, precum şi pentru a pronunţa şi proclama un mesaj de speranţă şi iubire către o lume care tânjeşte după bucuria şi viaţa Evangheliei lui Hristos.

Cel mai important scop al acestui Sinod panortodox este acela de a mărturisi că Biserica Ortodoxă este Biserica cea Una, Sfântă, Universală (sobornicească) şi Apostolică unită prin Sfintele Taine, Sfintele Canoane şi Sinoadele Ecumenice.

Recunoaştem faptul că lumea aşteaptă o voce vibrantă asupra mai multor provocări presante, dar am considerat că este necesar să abordăm şi unele aspecte pastorale ale Bisericii noastre.

Faptul că Ortodoxia îşi va exprima sinodalitatea la nivel global după atâtea secole constituie un pas decisiv.

Rugăm cu fervoare ca plenitudea Bisericii, clerici şi laici, bărbaţi şi femei, bătrâni şi tineri, să se roage pentru acest eveniment unic şi istoric. În special, vă rugăm să Îi cereţi lui Dumnezeu să întărească şi să insufle pe conducătorii Bisericii să-şi manifeste unitatea într-o lume afectată de conflicte şi diviziune.

Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze Sfântul şi Marele Sinod, iar harul Său bogat să fie cu voi cu toţi!"

 

 

(surse de documentare: basilica.ro; lonews.ro; ziarullumina.ro; activenews.ro)  

 

 

30-05-2016
Citeste si:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu