Folosim cookies de navigare (ce nu pot fi dezactivate) și de analiza a traficului (inactive, ce pot fi activate prin click pe Accept) | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Tema luniiNr. vizualizari: 1150

Celor 33 care au speriat (r)ESTUL: greu vă este vouă a izbi cu călcâiul în țepușă #FACEM CATEDRALA

Tags: catedrala; Biserica;
Celor 33 care au speriat (r)ESTUL: greu vă este vouă a izbi cu călcâiul în țepușă #FACEM CATEDRALA

 

În plină perioadă a Postului Mare, când gândurile ar trebui să ne fie mai curate, inimile mai blânde și credința mai puternică, spre slava Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos către a cărui Înviere ne îndreptăm, un grup de artiști de notorietate a adus tulburare prin lansarea unui videoclip cu un mesaj fățiș împotriva Catedralei Mântuirii Neamului, al cărui refren repetă obsesiv:  "Dumnezeu preferă bisericile de lemn și spațiile mici".

Ascuns sub masca "smereniei" invocate ostentativ de participanții la videoclip, mesajul are ca scop să creeze valuri și antipatie față de proiectul construirii Catedralei, având ca public țintă acea masă critică de cetățeni care nu prididesc a compara și număra merele cu perele, adică bisericile cu spitalele și școlile. Argumentația lor, nedocumentată, dar răspândită virulent în mijloacele de comunicare, fiind că finanțarea de la Bugetul de Stat a Cultelor este nepotrivită într-o Românie lacunară în ale sistemului social și sanitar. Mai mult, este posibil ca numeroși dintre cei care se opun cu obstinență construirii Catedralei, să se mândrească cu vizitele și fotografiile din străinătate, făcute în fața altor catedrale de renume, precum Notre Dame din Paris, Sagrada Familia din Barcelona, ori Domul din Milano (foto). De asemenea, cei care invocă existența istorică a bisericuțelor de lemn în țara noastră, nu știu sau omit cu bună știință, ca în splendoarea catedralelor și palatelor din Occident se găsesc și birurile iobagilor români, după cum se află și aurul Apusenilor noștri. Uită sau nu știu, sau nu le pasă, că românii din Ardeal abia după anul 1790 au primit permisiunea Împăratului Austro-Ungariei de a construi și biserici de zid, nu doar lăcașuri de cult din lemn, iar acest lucru pentru că au rămas majoritar ortodocși în ciuda tuturor constrângerilor politice de a se uni cu Biserica Romei, mergând până la martiriu.

Profitând de nume și renume, cei 33 care au speriat r(ESTUL), un număr care face trimitere la vârsta Mântuitorului la momentul Răstignirii pe cruce, departe de a fi ei înșiși exemplu personal de smerenie și dragoste pentru simplitate și viață sărăcăcioasă, nu fac altceva decât să mearga pe urmele prigonitorului înverșunat al creștinilor și Bisericii lui Hristos, Saul (devenit ulerior Sfântul Apostol Pavel, apostolul Iubirii), căruia Mântuitorul i-a spus cu mâhnire pe drumul Damascului:

"Saule, Saule, de ce Mă prigonești? Iar el a zis: Cine ești, Doamne? Și Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu îl prigonești. Greu îți este să izbești cu piciorul în țepușă" (Fapte, Cap.9, 4-5).

Efectul melodiei a fost însă, ca cel al unui bumerang. Mass media mustește de articole și replici tăioase la adresa artiștilor implicați, multe aparținând laicatului creștin, numeroase unor personalități ale vieții publice la fel de cunoscute ca cei 33. Nu se așteptau la astfel de răspuns, drept care unul dintre participanții la videoclip, Grigore Leșe, s-a răzgândit și a cerut să fie scos din proiect. Mai mult, unii dintre cei care aveau dubii în a face donații pentru Catedrală, au fost acum determinați să o facă din toata inima, mai abitir. Conform constatării Patriarhiei, donațiile pentru Catedrala Mântuirii Neamului au crescut considerabil în ultimele zile. Monitorizând presa și mediile de comunicare virtuală se constată că singurele păreri favorabile trupei Taxi sunt exprimate stângaci în comentarii individuale ce folosesc adesea un limbaj trivial, într-o limbă română îndoielnică.  

Facem mai jos un rezumat al celor mai elocvente luări de poziție din societatea civilă și cler, cu nădejdea că românii ortodocși vor spune în comuniune de gânduri și fapte: #FACEMCATEDRALA!

Celor 33, le punem la suflet, spre meditație, pasajul biblic din *Evanghelia de la Matei: 23, 13-39, "Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici!", cu speranța că după Sfintele Paști, când și-au propus să revină cu o formă modificată a videoclipului, să își reconsidere atitudinea.

REZUMAT

ActiveNews: Formația Taxi, alături de alte 33 de persoane, a compus o melodie împotriva Catedralei Mântuirii Neamului

Singura problemă a României este Catedrala Mânturii Neamului. Nu corupția generalizată care a secat România de peste 25 de ani, nu scăderea demografică, nu legile de tip Big Brother, nu impozitele mărite an de an, nu pensiile speciale ale aleșilor, nu retrocedările dubioase de miliarde de euro, nu stadioane construite pentru nimeni în mai toată țara. Nu, problema României este Catedrala Mânturii Neamului. Toate frustrările unora s-au adunat în această construcție ridicată în bună parte cu fonduri proprii sau donații. Ultimul exemplu vine de la trupa Taxi. Formația a lansat piesa ”Despre smerenie”, care se dorește a fi un manifest împotriva Catedralei Mântuirii Neamului. Celor de trupa Taxi li s-au alăturat 33 de persoane din lumea muzicii, a teatrului și literaturii, care cântă refrenul: Dan Bittman, Cornel Ilie, Monica Anghel, Virgil Ianțu, Andi Vasluianu, Dorina Chiriac, Ștefan Bănică Jr., Robin Proca, Andi Moisescu, Dani Oțil, Paula Chirilă, Horia Moculescu, Toni Grecu, Irina-Margareta Nistor, Dan Byron, Teo Trandafir, Oreste Teodorescu, Pavel Bartoș, Ada Milea, Călin Goia, Mircea Cărtărescu, Horia Vîrlan, Guess Who, Laura Lavric, Andreea Esca, Răzvan Simion, Alexandru Andrieș, Emilia Popescu, Grigore Leșe, Mircea Baniciu, Alexandra Ungureanu, Oana Pellea și Victor Rebengiuc. […]

Mitropolia Clujului, REACȚIE la piesa trupei TAXI: Este trist că smerenia devine un AMBALAJ. O catedrală NU e un ATENTAT la smerenie

Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, ÎPS Andrei, a văzut videoclipul „Despre smerenie” și consideră că Biserica Ortodoxă Română are nevoie de o catedrală reprezentativă pe măsura vârstei sale, iar „o catedrală nu este un atentat la smerenie”. „La smerenie ar trebui să reflectăm cu toții, în fiecare zi din viața noastră, indiferent unde ne aflăm și cine suntem. Totuși este trist că smerenia devine un ambalaj prin care sunt promovate ideologii orientate vădit împotriva bisericii”, consideră preotul Bogdan Ivanov, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Clujului. Acesta a discutat cu Mitropolitul Clujului, Andrei Andreicuț, și transmite mesajul său, potrivit adevarul.ro: „Nu vrem să lezăm sentimentul religios al nimănui. Biserica Ortodoxă Română are nevoie de o catedrală reprezentativă pe măsura vârstei pe care o are. O catedrală nu este un atentat la smerenie, care rămâne virtutea fundamentală a capului nevăzut, Mântuitorul Iisus Hristos”.

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Ortodoxe Române, Vasile Bănescu, a făcut câteva declarații în nume personal, și nu în calitate de purtător de cuvânt al BOR. „Cred că Dumnezeu îl preferă pe om atât în spațiile mari, cât și în spațiile mici. E vorba de accentele care trebuie să cadă corect. Omul este important, omul rugător, omul credincios care își poate manifesta credința lui atât într-un spațiu mic, pitoresc, așa cum îl regăsim în istoria vitregă de altfel a poporului nostru, cât și în biserici mai mari, luminoase, spațioase cum va fi această catedrală națională, proiectul ei nefiind, cred, unul suficient de bine înțeles de cei care îl contestă”, a afirmat acesta. “Cred că și-au exprimat o părere la care au aderat fără să cerceteze, repet, și nuanțele proiectului catedralei naționale, care este în primul rând un proiect care va reprezenta în plan simbolic, în primul rând, ideea de demnitate și de identitate ortodoxă a acestui popor. Sunt foarte multe popoare care au catedrale pe care nu le-a contestat și pe care nu le contestă nimeni. Nu e vorba de multiplicarea catedralei, nu e vorba de înlocuirea bisericilor mici, a bisericilor istorice, monumente istorice, cu alt tip de biserică. Nu e vorba de impunerea unui alt stil arhitectonic mai grandios, ci de un proiect singular menit, repet, ca în anul 2018, să sublinieze din perspectivă bisericească, creștină, demnitatea și identitatea religioasă a creștinilor ortodocși români. Nu este chiar un act de smerenie să crezi că ai ajuns să știi cu precizie ce anume îi place cu adevărat lui Dumnezeu în materie de arhitectonică bisericească. Libertatea lui Dumnezeu e nesfârșită și în această privință”, susține Vasile Bănescu, potrivit adevarul.ro.

Pr. Constantin Necula - Hristos și prietenii... „Ce este Taxi ca taxiul trece”

(...) Taxi și prietenii nu s-au visat mergând pe autostrada Sibiu-București, deși măcar una dintre personalități ar ajunge mai ușor acasă și ar revedea Catedrala din Sibiu. Care? Catolică? Evanghelică? Ortodoxă? Care vrea. Nu. Taxi nu s-a visat în spitalele închise din lipsă de specialiști sau în școlile golite de elevi, nici în casele de bătrâni ale Bisericii ori în pridvoarele de frumusețe ale mănăstirilor românești- uite, dacă cea ortodoxă îi deranjează să meargă la Lipova la Sfânta Maria Radna. În miezul de luminiș de la Cioara ori Oașa, în haturile de lumină din munții Rodnei ori Rarău înțeleg că mergem doar când vrem să dăm bine cu cealaltă parte de popor, făcătoarea de rating, nu de cultură. Nu s-au visat nici în dependințele aresturilor ori penitenciarelor să stea la un pahar de vorbă cu cei care au construit mori de vânt în paguba noastră. O fac asta în fiecare zi prin munca lor? Poate. Se pare însă că nu au prea mulți spectatori care să-și schimbe viața din efortul muncii lor. Nu-mi scuz biserica că există. Ar fi absurd. În fiecare fibră de-a ei sunt prezente mii de suflete. Unele mai bune, altele mai slabe, foarte puține teri)biliste. Teribilismul nu este prietenie. 

... Din nefericire pentru Taxi și prietenii, monumentul fundamental al Bucureștiului va rămâne necropola celorlalți pretenari cu vânzarea și răstignirea celuilalt, arcul de marmură roșie, însângerată de cei torționați, pălmuiți, răstigniți... În ordinea de idei a prietenilor cu Taxi, Arcul de Triumf trebuia să rămână de lemn, șubred, precum unitatea noastră de contemporani prietenoși. Nici nu cred că ar fi trebuit să dăm un răspuns prietenilor de la Taxi. Doar să-i rugăm pe specialiștii în arhiva prietenilor de la TV să repună pe ecranul conștiinței lor imaginile cu românii cântând în noaptea Învierii: Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte Viață dăruindu-le! Am putea numi clipul chiar Hristos și prietenii. Un pic mai mulți de 34, sau, 33? 

Nu. Nu suntem oameni de forța voastră, prieteni. Nu, nu avem calitatea PR-istică pe care o aveți. Nici nu reprezentăm în cultura română discernământul, calitatea și forța pe care o degajați. Cred însă că Dumnezeu iubește limba română curată și integrată în frumusețea fără sfârșit a moralei, iubește teatrul mai mult decât o putem face noi, cântarea îngerilor mai mult decât scâncetul moralist al oamenilor. Și uneori ascultă Bach, Wagner sau Mozart cu aceeași dragoste ca naiul lui Zamfir, taragotul maestrului Fărcaș ori zombora uncheșului Ioan din Vișeu de Jos care nu are nevoie de televizor să fie bucuria copiilor din valea cu borcuturi făcătoare de minuni. Stăm, zilele ce vin, în așteptarea Învierii Domnului Hristos. În bisericile de lemn, piatră ori ciment din România, cunoscuți în inimă de Dumnezeu, vom primi vestea din zorii Învierii: de ce căutați pe cel viu printre cei morți? Nu este aici. A Înviat. Catedrala nu este locul punerii Sale în mormânt, ci locul din care putem începe să redescoperim poporului român bucuria unui nou început. Sau nu? În fond, știm că ce este Taxi ca taxiul trece..."

TAXI, prietenii și bunul simț, de Pr. Mihai-Andrei Aldea

Mi-au spus mai mulți că a scos formația Taxi un cântec nou. L-am ascultat, urmărind și videoclipul. Prea mult nu era de urmărit, chipuri care își exprimau credința lor: “Dumnezeu iubește lemnul și spațiile mici”. Și convingerea că asta – lemnul și spațiile mici – înseamnă smerenie. Iar Catedrala Mânturii Neamului nu înseamnă smerenie, pentru că nu e mică și nici din lemn, ba chiar are lifturi, spital, sală polivalentă pentru felurite activități culturale, parcare, cantină pentru săraci și altele asemenea. Așa că ei se tem că nu-L vor găsi pe Dumnezeu în ea când va fi terminată. Acum, pe de-o parte nu am putut să nu mă umplu de milă față de celelalte popoare și țări! Din punctul de vedere al Formației Taxi și prietenilor ei, este aproape imposibil să-l găsești pe Dumnezeu acolo. Au catedrale, temple și moschei uriașe, din piatră, beton, marmură, bronz și aur. Au poduri imense, mega-orașe, zgârie-nori (nici ăștia, măcar, din lemn), super-avioane (nici ele din lemn) și tot felul de alte chestii gigantice. Apoi mi-am adus aminte de spațiul cosmic. Nu este mic, și nici din lemn. Dar asta pentru că așa l-a făcut Dumnezeu! Ca și pe Jupiter. Sau ca pe Soare, steaua aia de ne dă lumină și în care El, după Psalmi, și-a făcut sălaș. Nici astea nu sunt chiar din lemn. Și nici chiar mici. Dar lui Dumnezeu i-a plăcut să le facă.

De fapt, lui Dumnezeu i-a plăcut și chilia Sfântului Daniil Sihastrul, mică, dar din piatră, și templul lui Solomon, și mare, și din piatră, și bisericuța din lemn a lui Dragoș Vodă… Ceea ce, pe mine, mă face să cred că lui Dumnezeu îi plac spațiile în care este căutat cu sinceritate. Fie că sunt mari sau mici, din piatră, lemn sau metal. Dar, m-am mai gândit eu atunci, fiecare cu credința lui! Până la urmă, adepți ai spațiilor mici din lemn cum sunt, vedetele astea ne-au arătat că sunt foarte smerite. Atât de smerite încât ne pot și învăța cum e cu smerenia. E bine! Și ne-au arătat, cu smerenie, că sunt foarte credincioase. Și, de aceea, foarte preocupate de cum arată Catedrala Mântuirii Neamului. Mai ales în comparație cu biserica, scuze!, bisericuța din lemn, la care merg să-L întâlnească pe Dumnezeu. N-am înțeles dacă fac asta doar în vis, dacă o fac doar o dată în viață sau altfel. Dar, până la urmă, este doar un amănunt care îi privește. Eu mă bucur că am putut învăța de la ei. Și mă rog să le dea Dumnezeu mântuire și toate cele bune.

Ce m-a întristat a fost reacția privitorilor. Dominată, mai peste tot, de accente isterice. Pro, sau contra. De insulte, acuzații, agitații sterile. Privind acest cântec drept o critică, trebuie subliniat că este una făcută într-un limbaj civilizat. Mai mult, oamenii (Taxi și prietenii) își mărturisesc dragostea de Dumnezeu. Cu accentele pe care le-am subliniat la început. Ar fi fost de bun-simț ca replicile pro sau contra să fie în același ton. Fără batjocuri, insulte și blesteme la adresa preoților sau ateilor, a vedetelor sau creștinilor etc., etc. Să fi fost replici – pro sau contra – date calm, cu un zâmbet, cu bunătate, cu înțelegere. Așa cum se cuvine unor oameni puternici și stăpâni pe ei, care știu în ce cred, și care răspund, până la urmă, altor compatrioți. Buni sau răi, dar tot din familie, ca să spun așa. Trist! Crima altei păreri”, despre care am mai scris, continuă să apese gândirea românilor, să dezbine societatea, să împiedice comunicarea, să stârnească ură.

Bunul simț este uitat. Spunea cineva că adevărata noblețe se vede în purtarea celui aflat în greutăți, în nenorocire, în criză. La felul în care se poartă cetățenii români de astăzi noblețea este încă o floare rară. La fel și bunul simț. Dar cum tot suntem în post, vreme de rugăciune, poate ne rugăm – fiecare unde știe și poate – să le câștigăm. Avem mare nevoie de ele!

P.S. Am slujit mulți ani într-o biserică de 30 mp. Slujesc acum într-o biserică din lemn (chiar nu știu câți mp are, îmi pare rău). Dar l-am văzut pe Dumnezeu și când am slujit, întâmplător, în catedrale – ca cea din Cluj, în care luminează încă umbra Leului Ardealului, Bartolemeu Anania. Pace tuturor!

Dr. Pavel Chirilă le scrie celor de la Taxi și prietenilor lor: Vă spun un secret: Dumnezeu este în inima voastră, iar voi Îl căutați în lifturi

Doctorul Pavel Chirilă, unul dintre cele mai respectate nume ale medicinei românești, a trimis pe adresa ActiveNews o scrisoare deschisă adresată formației Taxi și celor care au apărut în piesa “Despre smerenie”, lansată zilele trecute. Iată textul integral:

"Iubiți frați în Hristos,

Dan, Cornel, Monica, Virgil, Andi, Dorina, Ștefan, Robin, Andi, Dani, Paula, Horia, Toni, Irina-Margareta, Dan, Teo, Oreste, Pavel, Ada, Călin, Mircea, Horia, Guess Who, Laura, Răzvan, Alexandru, Emilia, Grigore, Mircea, Alexandra, Oana, Andreea, Dan și Victor. De unde știți voi că Dumnezeu nu iubește spațiile mari? L-ați întrebat voi pe Dumnezeu? E ca și cum ați spune că Dumnezeu iubește spitalele dar nu și catedralele. „Textierul” celor două strigăte este același. Vă rog reveniți-vă. Dumnezeu în mod sigur iubește Sfânta Sofia, Catedrala Sfântului Mormânt, Marea Lavră și multe altele mari și mici. Cred că, de fapt, ați vrut să loviți în Catedrala Mântuirii Neamului. […]Dumnezeu v-a dăruit talent, reputație și bani. Nu vreți să aibă și Dumnezeu o catedrală? Nu v-a luat din averea voastră și, probabil chiar dacă v-ar fi cerut, nu I-ați fi dat nimic. Conform textelor biblice, știți ce înseamnă „a-ți veni în fire”? A te uita înlăuntrul tău și a vedea cu claritate cine ești. Nu e chiar greu. Ca să reușești aceasta, îți trebuie o singură virtute: SMERENIE. Practicați-o și voi. O să simțiți cât de mult vă iubește Dumnezeu, Căruia vreți să-I răpiți Casa.

Bănuiesc că – în practică – decurge cam așa: unul dintre voi este marele manipulator și ceilalți căldiceii păcăliți. Ce istorie tristă a acestor meleaguri! Când s-au dărâmat biserici, nu s-a opus nimeni. Acum, când se construiesc catedrale, frații noștri creștini cântă împotriva lor.

Iubită Trupă, Nu mai derutați creștinii. Dumnezeu este peste tot. Așa zice Sfânta Scriptură în Psalmul 138: Minunată este știința Ta, mai presus de mine; este înaltă și n-o pot ajunge. Unde mă voi duce de la Duhul Tău și de la fața Ta unde voi fugi? De mă voi sui în cer Tu acolo ești.

De mă voi coborî în iad, de față ești. De voi lua aripile mele de dimineață și de mă voi așeza la marginile mării, Și acolo mâna Ta mă va povățui și mă va ține dreapta Ta.

Vă spun un secret: Dumnezeu este în inima voastră, iar voi Îl căutați în lifturi. După „cântecul smereniei” ne-ar prinde bine tuturor un cântec al pocăinței. Lumina Sfintei Sărbători a Învierii Domnului să vă aducă în inimă o bucurie mare cât Catedrala Mântuirii Neamului,

Al Dumneavoastră în Hristos,

Dr. Pavel Chirilă

Grigore Leșe susține că nu i s-a spus că urmează să apară într-un clip contra Catedralei Mântuirii: O să cer să mă scoată AFARĂ din videoclip. Eu nu am nimic împotriva Catedralei, nu am ce căuta într-o poveste din asta

Videoclipul formației Taxi a stârnit deja vii reacții, atât pro, dar mai ales contra. Mulți dintre cei care au urmărit clipul s-au arătat nedumeriți de prezența artistului Grigore Leșe între cei care contestă Catedrala Mântuirii Neamului, dat fiind mesajul creștin al muzicii sale. Într-un interviu acordat în exclusivitate ActiveNews, maestrul Grigore Leșe, afirmă că nu a fost informat de către realizatorii clipului despre ce este vorba, spunându-i-se că este vorba despre bisericile de lemn din patrimoniul național.

Artistul susține că nu are nimic împotriva construcției Catedralei Mântuirii Neamului și că va cere producătorilor clipului să fie scos din videoclip. “Eu m-am dus la o înregistrare cu Taxi, crezând că este vorba despre spiritualitate și nicio clipă nu am știut că este un clip împotriva construcției Catedralei. Eu îmi vad de muzica mea, eu am fost botezat într-o biserică de lemn, am aceste date, din familie. Nu am nimic împotriva construcției Catedralei. Eu am crezut că este un clip despre biserici, despre lemn, despre credință. Am zis că dacă vin atâția artiști, atunci vin și eu. Lui Dumnezeu îi place lemnul, atât am zis. Hristos a fost răstignit pe lemn, trunchiul de Templu a fost la început pe lemn, bisericile din Maramureș sunt în patrimoniul UNESCO, glasul meu vine de-acolo, am zis să particip. N-am niciun contract cu ei, a fost vorba de o simplă filmare. Nici nu i-am văzut pe toți care urmau să participe și apoi a început povestea asta. Eu nu am probleme cu Catedrala, cu construcția Catedralei, nu am ce căuta într-o poveste din asta. O să cer să mă scoată afară din videoclip. Am vorbit cu producătorul și o să cer să mă scoată afară din clip, nu am contract cu ei și o să o rezolv foarte simplu. Nu vreau să intru în povești de genul acesta, într-o lume învrăjmășită cum e în ziua de azi…Eu cred că s-a mai întâmplat și cu alții chestia asta, că n-au înțeles despre ce a fost vorba ( în clip -n.n.)”, ne-a declarat Grigore Leșe.

Efectul TAXI. Tot mai mulți români contribuie la construcția Catedralei Mântuirii Neamului. O fetiță de 11 ani a scos la licitație o icoană pictată chiar de ea. Banii vor fi donați la edificarea lăcașului

Dezbaterea aprinsă pe marginea piesei lansate de trupa Taxi continuă, iar efectele nu întârzie să apară. Câteva zeci de persoane anunță public că au hotărât să contribuie financiar la ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului (CMN). Printre aceștia, Mirel Curea sau Iulian Capsali. “Fiecare român pune o cărămidă. Hai, ca să n-o mai lungim. Cinci euro pe lună nu o fi o gaură mortală în bugetul familiei. Oricine are card, pensionari sau oameni de afaceri, poate să pună o cărămidă sau un planșeu, după posibilități, la Catedrala Neamului”, scrie Iulian Capsali pe contul de Facebook. Gestul unei fetițe de 11 ani, pasionată de pictură, impresionează. După ce a văzut videoclipul “despre smerenie” al celor de la Taxi, fetița a hotărât să doneze banii obținuți din vânzarea uneia dintre icoanele pictate și expuse de ea, pentru a contribui la construcția Catedralei Neamului. Orice copil s-ar gândi, probabil, la această vârstă, ca din banii câștigați de pe urma unei pasiuni să-și cumpere ceva folositor, nu să contribuie la construcția Catedralei.

“O dată la 400 de ani, oare nu-și poate construi un popor o catedrală? NOI construim catedrala!”, scria, acum o lună, o româncă, iar mesajul ei (preluat și de Revista noastră) a ajuns pe site-ul Patriarhiei.

Ce le-o fi venit tocmai acum cu lemnul și spațiile mici? de Cristian Dogaru

[…] e imoral ca statul să dea bani pentru Catedrală dar e ok ca masonii să primească gratis terenul pentru Catedrala lor? Sau discursuri indignate despre prostul gust de a face ditamai monstruozitatea ca Sagrada Familia în inima Barcelonei? N-o să văd niciun cânticel-soft de la Taxi împotriva achizițiilor de F16 second hand, de fregate prăfuite și împotriva cazării de tehnică Nato care ne transformă într-o țintă pentru Ivan, nicio atenționare împotriva retoricii noastre belicoase moștenite de la Băsescu și perpetuată și de noile autorități…Sau poate mă înșel? Din punctul meu de vedere, Catedrala nu se construiește pentru a-l găsi acolo pe Dumnezeu, dragă Taxi. […] Catedrala se construiește pentru a oferi doar un simbol…Un simbol al Ortodoxiei, al specificului național, al diferenței într-un ocean al globalizării…E nevoie și de simboluri naționale între atâtea valori și branduri de import…

Silviu Dancu despre Taxi: Vai nouă celor care nu din dragoste pentru sărmani, ci din silă pentru Biserică și dispreț pentru “spălări pe creier” ne dăm economi

[…] Mai țineți minte cortul mărturiei? Ăla făcut de evreii aflați într-un lung exod! Păi, fraților, pe lângă lemn (da, există și destul lemn, că de-aia e doar cort!) ai acolo mătase, aur și argint la greu! Mai toate inelele care țineau pânzeturile erau din aur și din argint. Până și stâlpii curții din jurul cortului erau placați cu argint. Și vorbim despre cort, nu despre Templul lui Solomon sau al lui Irod (încă și mai mare!) Dar de chivotul legământului (în care erau ținute Tablele Legii) mai știți? Placat cu aur pe dinafară și pe dinăuntru. Inelele de prindere erau din aur. Heruvimii de pe capac erau din aur. Drugii care se petreceau prin inele pt a putea fi purtat chivotul erau din aur. Aoleu, ce ne facem? Dar, hei, mai era și un Mare Preot, singurul care putea intra în ”Sfânta Sfintelor” o dată pe an. Oare cum era îmbrăcat el, în pânză de sac? Neeee, avea mătase și in, avea fir de aur și plăcuțe din aur, avea nestemate care să indice triburile lui Israel. Era acolo safir și rubin, smarald și diamant… Și zice acolo că nu doar lui Aaron i se cuveneau veșminte de fală ci: ”Să faci de asemenea și fiilor lui Aaron hitoane și cingători; și să le faci și turbane pentru cinste și podoabă. Să îmbraci cu acestea pe fratele tău Aaron și împreună cu el și pe fiii lui, să-i ungi, să-i întărești în slujbele lor și să-i sfințești, ca să-Mi fie preoți.” Nu era o chestie de tocmeală. Toate astea sunt zise în Scripturi, cerute expres de Dumnezeu despre care ne spun azi vedetele noastre că ”preferă lemnul și locurile mici”. Care Dumnezeu, oare? Un Dumnezeu Căruia îi plăcea jertfa cu miros fin, adusă din cea mai bună parte a berbecilor fără de pată?

Nu știu despre ce Dumnezeu vorbesc oamenii ăștia și când (sau unde) le-a spus lor de preferințele Sale. A, poate că vorbesc despre cel nou-testamentar (că la Vechiul Testament avem probleme)? Păi să ne uităm. E Hristos! Da, corect, Om smerit, Fiu întrupat, care ”nu avea unde să pună capul să doarmă”. N-a avut averi, n-a avut nevoie de ele. El făcea ”pescari de oameni”, căci jertfa dorită de El nu mai erau berbecii grași, mieii fragezi și porumbeii curați, ci era chiar inima fiecăruia. Mare jertfă, mai scumpă decât aurul, nu credeți? Ar fi ceva de genul: ”Nu vreau aurul tău, dar vreau sufletul tău alături de Mine în rai!” Păi I-l dăm noi, oare, de ne arătăm așa de ”cumpătați” când vine vorba să-i dăm măcar ”aur”?

E Postul Paștelului. Și uite-acușica vine Săptămâna Patimilor, cu Miercurea Mare. Se face că la denia de marți se pomenește cineva. An de an se pomenește personajul acesta. E vorba despre femeia care a uns creștetul lui Hristos. Cu ce l-a uns? Cu ”mir de mare preț”, cu”nard”. Ucenicii s-au enervat, atunci. Ia să citim: „Și văzând ucenicii, s-au mâniat și au zis: De ce risipa aceasta? Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor.” Ohooo, vă este cunoscut? ”Nu vrem biserici, vrem spitale”? :)) Și care a fost replica lui Hristos, Cel despre care putem zice orice, doar că era vreun lacom, nu? A fost cam așa: ”Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceți supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea față de Mine. Căci pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna; Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea. Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce-a făcut ea, spre pomenirea ei.” (recomand Matei 26, 8-13).Hai, curaj, că – așa cum ziceam – e chiar citat de sezon.

Vai nouă! Vai nouă, farisei fățarnici, vai nouă, celor care strecurăm țânțarul și-nghițim cămila, vai nouă, celor care umflăm mincinos chiar și de zece ori costurile Catedralei pentru a ne preface interesați de sărmani și de bolnavi, vai nouă, celor care, de altfel, nici pe bolnavi nu-i ajutăm cu adevărat, că nu-l văd pe nea Taxi trăgând din claxon pentru miliardele date SRI ori managementului corupt din sănătate și din educație, dar nici pe cei care vor o biserică mare nu-i lăsăm să se bucure! Vai nouă, celor care mințim sfruntat pentru a avea dreptate, vai nouă, celor care facem legături șerpești între lucruri fără legătură, vai nouă celor care nu din dragoste pentru sărmani, ci din silă față de Biserică și din dispreț pentru ”spălații pe creier”, ne dăm economi când vine vorba despre un lăcaș închinat Domnului și ne dăm căutători de Dumnezeu prin biserici ”mici și din lemn”… Vai nouă, pui de năpârci, care nici pocăință sau smerenie nu avem, nici fapte vrednice de pocăință sau de smerenie nu facem, dar stăm și căutăm nod în papură celor care fac ceva, doar pentru că nu ne place nouă! […] Deci? Tragem un claxon?

Dumnezeu preferă lemnul crucii – Noi ce preferăm? de Alexandru Racu

Firește că Dumnezeu preferă lemnul. Și spațiile mici. Doar s-a născut într-o iesle. Apoi a umblat desculț. N-avea unde să-și plece capul. Și tot pe lemn a sfârșit. Din acest punct de vedere, nu e treaba mea să judec pe nimeni, dar cert este că cu toții, inclusiv artiștii și vedetele care au participat la realizarea recentului șlagăr anti-catedrală, ar trebui să ne întrebăm ce anume preferăm, cu conștiința faptului că Dumnezeu îi preferă pe cei care își văd bârna din propriul ochi celor care găsesc paie în ochii altora. […]

Kilometrul zero al manipulării de Iulian Capsali

Oricât aș încerca să ascult o melodie, în cazul clipului insidios numit “Smerenie”, tot de un produs propagandistic mă lovesc. În fond, avem de-a face cu un manifest. Pornit dintr-o “revelație”: autorul (alături de Cor), ȘTIE ce-I place Domnului. Și Ceaușescu a avut o revelatie și a dărâmat, chiar în zona unde se construiește Catedrala Patriarhală, multe biserici de zid, unele foarte frumoase. Și el ar fi preferat să fie doar biserici mici pe dealuri, departe de orașe, construind doar imense cartiere lipsite de spatii ecleziale. Când Ceaușescu demola biserici la Uranus și pe Dealul Spirii (Arsenalului), conștiințele vii apărute în clip – vorbesc de cele mature în anii ’80 – nu au protestat public. De ce? Este simplu: nu-i interesa subiectul. Ei se opun, așa cum o fac în general intelectualii gnostici, cei care au o relație “directă” cu Dumnezeu, doar construcției de biserici semnificative în oraș si le convine exilarea credinței “pe dealuri”, in afara forului public. Pentru ca lor le displace profund Biserica, loc al sobornicității și spațiu liturgic, al Jertfei. Lor le displace Crezul bisericii, pentru că au un “personal Jesus”, în consecință au un dispreț suveran, elitist, pentru masa de credincioși, “pupătorii de moaște”.

O dovadă în plus este faptul că textul propagandistic are părți voit false: vocalistul de la Taxi ne povestește că l-a căutat pe Dumnezeu în Centrul Vechi dar s-a gândit (!) că nu-L va găsi acolo. Ei bine, acolo se găsesc câteva biserici remarcabile, majoritatea de patrimoniu, biserici ridicate de bresle sau ctitorii domnești, așa cum este Sf. Antonie, ctitorie si necropolă impozantă, de sec. al XIV-lea, a voievodului Mircea Ciobanul, sau ctitoria în superb stil brâncovenesc, de sec. al XVIII-lea a Mavrocordaților – Stavropoleos, care era paraclis voievodal, deci o biserică DE FAMILIE -, unde astăzi acum stau la slujbe, pe lângă maici (de câțiva ani a devenit mănăstire), și multe familii care vin acolo cu copiii. Tot acolo este biserica Sf. Ilie, ridicată de negustorii bulgari, și care acum adăpostește o superbă si numeroasă comunitate. Mai sunt biserici în Centrul Vechi – Sf. Dimitrie, sau biserica spitalului Colțea, ctitorie Cantacuzină, nu mai vorbim de Sf. Gheorghe, la Kilometrul Zero al României, acolo unde se găsesc moaștele familiei-martir a domnitorului Constantin Brâncoveanu. Dar aici era nevoie de un Kilometru Zero al Manipulării, nu de argumente. Un creștin asumat, nu un propagandist anticlerical care merge in Centrul Vechi doar la terase, știe implicit, din experiență directă, că acolo există o efervescență spirituală care adună creștinii ce au o căutare sinceră.

Nu este și cazul lor. Toți artiștii și intelectualii, cei 33 care s-au alăturat acestui demers al trupei TAXI, au adăugat o pagină a manipulării, sub presiunea căreia biserica se găsește mai dihai de câțiva ani, de când concasorul globalist încearcă să sfărâme ethosul și Tradiția, în sens larg. Concluzionând, nu despre smerenie este vorba aici, ci despre dorința idelogizantă (drăcească), împachetată înșelător, de a exila din oraș locul în care Dumnezeu Se jertfește, în fiece Duminică, la Sfânta Liturghie.

[…]P.S. Deși nu am donat până azi niciun leu pentru Catedrala, ați reușit să mă faceți să scot de acum înainte câțiva lei din buzunar – deh, famelie mare, renumerație mică, după buget! – lunar, până când construcția va fi gata. Pentru aceasta, eu va mulțumesc. Sper să fie terminată mai repede, ca să nu fim supuși revărsărilor periodice de fățărnicie snoabă.

Orgoliul smereniei de Nicolae Turcanu

[…]Mă voi referi în continuare doar la două aspecte: căutarea și găsirea lui Dumnezeu și preferința Lui pentru smerenie, adică pentru biserici de lemn și spații mici. […] În primul rând, Dumnezeu poate fi găsit pretutindeni, argument folosit de ambele părți, dar interpretat diferit: cei care contestă construcția Catedralei Mântuirii îl folosesc pentru a arăta că Dumenezeu poate fi găsit și în biserici mici (deși ei insistă că mai ales aici, confundând virtutea sufletească a smereniei cu dimensiunile locașului de cult); ceilalți afirmă că poate fi găsit și în catedrale, ceea ce justifică ridicarea Catedralei Mântuirii. […]

În al doilea rând, a pretinde fără rest că știi ce preferă Dumnezeu este de fapt a cădea în idolatrie: înseamnă că L-ai înțeles deja pe Dumnezeu și că poți vorbi în numele Lui fără urmă de frică și cutremur, înseamnă, de fapt, a te propune pe tine însuți, în mod idolatru, ca normă pretins divină, înseamnă că ai un idol al lui Dumnezeu, bine cunoscut, la îndemână, ideologizat, și să practici o falsă și auto-suficientă credință. Ateii operează cu concepte bine definite ale lui Dumnezeu, pentru a le putea apoi critica riguros, observa un fenomenolog contemporan catolic, J.-L. Marion.

Ori să nu uităm esențialul:Dumnezeu, așa cum ni L-a transmis Tradiția ortodoxă, este Dumnezeul cel necunoscut în ființa Lui, cel pe care mintea noastră nu-L înțelege niciodată fără rest, Cel care ne cheamă, ne judecă, ne așteaptă, ne iubește, Cel dincolo de conceptele rațiunii noastre, Cel de neajuns, Cel despre care am putea spune că preferă binele, pacea, dragostea, dar ar trebui în același timp să ne prăbușim înainte Lui, recunoscându-ne abisul ignoranței. Definițiile noastre sunt parțiale, ele doar trimit către taina înfricoșătoare, fără a avea pretenția că o epuizează. Desigur că Dumnezeu S-a făcut cunoscut în istorie prin Revelația Sa în Iisus Hristos și că ne este aproape; dar aceasta nu ajunge orgolios la o cunoaștere deplină a Tainei lui Dumnezeu. Credincioșii trăiesc misterul infinit al iubirii dumnezeiești în orice biserică, mare sau mică, ori de câte ori participă la slujbe sau chiar în orice alt loc ori împrejurare, dacă inima lor Îl caută cu sinceritate, devenind ea însăși o catedrală. Dar niciunul dintre acești credincioși n-ar trebui să aibă curajul să spună care este exact voia lui Dumnezeu într-o anumită problemă (dacă, în mod excepțional, n-a primit el răspunsul de sus, cum vedem uneori în viețile sfinților).

Prin urmare, a fi atât de sigur de preferințele lui Dumnezeu în materie de dimensiuni ale unei biserici este un semn nu de smerenie, ci de orgoliu. Și încă ceva: repetițiile compulsive, ca să folosesc un limbaj psihanalitic, ale refrenului, par a ascunde altceva, fiindcă ele se comportă ca un simptom nevrotic (cu atât mai mult cu cât, în general, muzica ușoară nu prea repetă refrenele de peste treizeci de ori – dar în acest domeniu rog să mi se ierte ignoranța!). Ceea ce apare aici este, după opinia mea, ideologia (anti-creștină? anti-BOR? anti-Patriarhie?). Să te folosești de una dintre cele mai mari virtuți creștine, smerenia, pentru a promova orgoliul secular poate părea inteligent, dar este insidios și ipocrit. De fapt cred că tocmai această ipocrizie m-a umplut de amărăciune și m-a făcut să scriu acest text.

Pentru Esca și prietenii Taxi, întrebare despre smerenie de Val Valcu

E cool să fii anti-BOR. E cool să fii bio, e cool să fii natural. Tot respectul pentru cei care au descoperit și promovează smerenia, cum ar fi, de exemplu, trupa Taxi. Dar despre ipocrizie nu cântă ceva, să spunem ”prietena” Andreea Esca? Când iubim lucrurile mici, ne gândim și la salariu? Ștefan Bănică o avea o căsuță din lemn, sau smerenie înseamnă vilă supraetajată? Bittman ia autobuzul, să nu polueze, sau merge cu 4×4? E drept că spune și proverbul: să faci ce cântă vedetele, nu ce fac ele. Poate o să se plângă, vreodată, și de mall-uri. În cor.  […]

 

*Evanghelia de la Matei: 23, 13-39

12.

Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa.

13.

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.

14.

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua.

15.

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.

16.

Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceţi: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat.

17.

Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul?

18.

Ziceţi iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat.

19.

Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul?

20.

Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui.

21.

Deci cel ce se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el.

22.

Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.

23.

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi

24.

Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!

25.

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.

26.

Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară.

27.

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.

28.

Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.

29.

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor,

30.

Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.

31.

Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci.

32.

Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri!

33.

Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?

34.

De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate,

35.

Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar.

36.

Adevărat grăiesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui neam.

37.

Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit.

38.

Iată, casa voastră vi se lasă pustie;

39.

Căci vă zic vouă: De acum nu Mă veţi mai vedea, până când nu veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului." (Matei, 23, 13-39)

 

 

 

19-04-2016
Citeste si:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu
Ana Sofroni - 04-05-2016:

Ni s-au descoperit 33 de lupi  îmbrăcaţi în blană de oaie, care caută să influenţeze societatea prin atitudinea lor răutăcioasă faţă de Credinţa Ortodoxă şi Biserica ei. Să luăm aminte, fraţi creştini ortodocşi!

Isabela Vasiliu-Scraba - 05-05-2016:

Am vrut sa mai donez bani pentru CATEDRALA prin SMS la 857 si am constatat ca nu se mai poate.

Mi-a placut mult PASTORALA Patriarhului la INVIERE.

P.S. La ciatul din Faptele Apostolilor, 15, remarcat-am ca a preferat (ca si Luther) termenul de BATRANI (Patriarhul a zis PRESBITERIENI) in loc de PREOTI (cum, mai inspirat, a scris Bartolomeu Valeriu Anania).