Mitropolitul Atanasie de Limassol - obiecții la adresa documentului Relațiile Bisericii Ortodoxe cu întreaga lume creștină

Mitropolitul Atanasie de Limassol a adresat o scrisoare Sfântului Sinod al Bisericii din Cipru, pe marginea documentului adoptat de Sinaxa Întâistătătorilor privind "relațiile cu Bisericile Ortodoxe din întreaga lume creștină". În scrisoare, acesta și-a exprimat punctul de vedere, tradus în limba română de Agenția de știri Lăcașuri Ortodoxe:

"Sunt absolut de acord cu primele trei articole ale textului. Cu toate acestea, în ceea ce privește articolele ce urmeaza, începand cu numarul 4, a trebuit sa fac următoarea observație: atunci când Biserica Ortodoxă se roagă - cum face întotdeauna - 'pentru unirea tuturor', consider că se are în vedere unirea acesteia cu toți cei care s-au dezradacinat și s-au mutat, cum sunt ereticii și schismaticii. Această revenire are loc, dupa ce aceștia din urmă și-au renegat erezia sau schisma lor. După ce au renunțat la asta, ei sunt primiți în Biserica Ortodoxă și se alătura ei, prin pocăință și prin procedura stabilită de Canoanele sfinte.

Biserica Ortodoxă a lui Hristos nu și-a pierdut 'unitatea de credință și de comuniune a Duhului Sfânt' și nu acceptă teoria restaurarii unității 'celor care cred în Hristos', deoarece se consideră că există deja unitatea respectivă între fiii săi botezați. Această unitate există între ei și între ei și Hristos, în Dreapta Credință [a Bisericii], ea neexistând în rândul ereticilor și schismaticilor. Acesta este motivul pentru care Biserica vrea ca ei să se întoarcă în cadrul Ortodoxiei, cu pocaință.

Cred că ceea ce s-a menționat în articolul 5, privind 'unitatea pierdută a creștinilor', este o greșeală, deoarece Biserica, fiii săi credincioși, ai lui Dumnezeu, sunt uniți între ei, și cu Capul Bisericii, Hristos, nepierzandu-se niciodată această unitate care se afla în sânul ei și, prin urmare, nu este nevoie să fie recuperată sau căutată, pentru că a existat dintotdeauna și va exista, din moment ce Biserica lui Hristos nu a încetat și nu va înceta să existe. Este de dorit să se lucreze într-un spirit misionar, pentru ca toți aceștia să se întoarcă la pocăință, pe calea canonică, în Biserica Ortodoxă. Acest lucru înseamnă, nu că există alte Biserici, ci doar erezii și schisme, dacă vrem sa fim corecți în formularile noastre. Expresia 'pentru restaurarea unității creștine' este eronată, deoarece unitatea creștină - și anume membrii Bisericii lui Hristos - nu a fost divizată, pentru că ei rămân uniți cu Biserica. Separarea Bisericii, de cei care au părăsit Biserica, a avut loc, din păcate, de multe ori, cu ereticii și schismaticii, dar pierderea unității interne a Bisericii nu s-a întâmplat niciodată.

Mă întreb, de ce, în text, se fac trimiteri multiple la 'Biserici' și 'Confesiuni'? Care este diferența dintre ele și ce elemente le caracterizează pe unele ca 'Biserici', și pe altele drept 'Confesiuni'? Noi mărturisim o singură Biserică, iar toate celelalte sunt erezii și schisme. Considerăm că atribuirea titlului de 'Biserică', comunităților eretice sau schismatice, sunt din punct de vedere teologic, canonic și dogmatic, absolut greșite, pentru că Biserica lui Hristos este una, așa cum s-a menționat în secțiunea 1, iar o comunitate sau un grup eretic sau schismatic nu pot fi numite, de noi, 'Biserica'. Numai Biserica Ortodoxă poate fi numita astfel.

Nimic din acest text nu menționează că singura cale care ar duce la unitatea Bisericii este doar întoarcerea ereticilor și schismaticilor, în pocaință, la Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică a lui Hristos, care, conform articolului 1, este Biserica noastră Ortodoxă.

Referirea la termenul 'tradiția vechii Biserici', lasă impresia că ar exista o diferență ontologică între Biserica veche a celor șapte Sinoade Sfinte Ecumenice, și continuarea sa autentica de până în prezent, care este Biserica noastra Ortodoxă. Noi credem că nu există absolut nicio diferență între Biserica secolului XXI și cea a primului secol, fiind una dintre trăsăturile distinctive ale Bisericii, pe care o mărturisim în Crez, că aceasta este apostolică.

La articolul 12, se menționează că obiectivul comun al dialogului teologic este 'restaurarea finală a unității în adevărata credință și în iubire'. Impresia creată, este că noi, ortodocșii, am încerca să recuperam credința adevărată și unitatea în iubire, ca și cum le-am fi pierdut și am căuta noi dialoguri teologice cu eterodocșii. Consider că această teorie este teologic inacceptabilă de către noi toți.

Referirea din text la 'Sinodul Ecumenic al Bisericilor' mă obligă să-mi definesc poziția proprie cu privire la diverse evenimente sincretiste anti-canonice care au avut loc din timp în timp și, de asemenea, față de numele său, din moment ce, în cadrul lui, Biserica Ortodoxă este considerată 'una dintre Biserici', sau o ramură a Bisericii, care caută și luptă pentru afirmarea ei în cadrul acestuia. Dar pentru noi, singura și unica Biserică a lui Hristos este cea pe care o mărturisim în Crez.

În ceea ce privește ideea că salvarea Credinței Ortodoxe autentice este asigurată numai de către sistemul sinodal, care 'este desemnat și judecător suprem în materie de credință', conține un grad de exagerare și nu este realist. În realitate, în istoria ecleziastică, multe sinoade au pretins și legalizat dogme false și eretice, în timp ce oamenii credincioși le-au respins și au salvat Credința Ortodoxă, ceea ce face sa triumfe mărturisirea ortodoxă. Niciun Sinod, fără credincioși - pleroma Bisericii - și nici poporul fara Sinodul episcopilor nu se pot considera Trupul lui Hristos și Biserica, si nici nu pot exprima corect experiența și doctrina Bisericii.

Am înțeles, Preafericirile Voastre și frați din Sfântul Sinod, că exprimările dure și jignitoare nu pot apărea în textele ecleziastice contemporane, și nimeni, cred, nu a vazut expresii de acest tip. Cu toate acestea, adevărul trebuie să fie exprimat cu precizie și în mod clar, întotdeauna, desigur, cu discernământ pastoral și iubire adevărată față de toți. De asemenea, avem datoria, față de frații noștri care sunt în erezii și schisme, sa fim absolut onești cu ei și, cu dragoste și durere, sa ne rugăm și să facem totul pentru întoarcerea lor in Biserica lui Hristos.

Eu cred, cu umilință, că textele de o asemenea importanță și cu o astfel de greutate, ale Sfantului și Marelui Sinod Pan-Ortodox [al Bisericii Ortodoxe], trebuie să fie pregătite cu grijă și formulate cu toată precizia teologică și canonică, pentru a evita definițiile și declarațiile care nu sunt clare și adecvate, formulările teologice eronate, care pot duce la o interpretare și la modificări ale adevăratei perspective a Bisericii Ortodoxe. 

Mai mult decât atât, un Sinod, pentru a fi valabil și canonic, trebuie să nu se detașeze, în niciun fel, de spiritul și doctrina Sfintelor Sinoade care l-au precedat, iar învățătura Sfinților Părinți și Sfintele Scripturi nu trebuie să fie umbrite în formularea adevăratei credințe. Când grupările eretice și schismatice au fost numite Biserici, de catre Părinții noștri sfinți? Când și unde, în textele sfintelor canoane și definițiile Sfintelor Sinoade Ecumenice și Locale? Dacă ereziile sunt Biserici, unde este singura și Una Biserică a lui Hristos și a Apostolilor?

Mai mult decât atât, îmi exprim dezacordul, umil, față de abolirea practicii tuturor Sfintelor Sinoade Locale și Ecumenice, în vigoare până în prezent, care preupunea ca fiecare episcop să poata dispune de propriul său vot. Nu a existat niciodată situația acestei scheme: un vot pe Biserică - ceea ce face din membrii Marelui si Sfantului Sinod, exceptandu-i pe Primați, să fie pur și simplu de decor, lipsindu-i de dreptul la vot.

Mai am și alte neînțelegeri și obiecții cu privire la alte puncte ale textelor, dar nu vreau să obosesc mai mult cu acest lucru, limitandu-mă la temele pe care le consider de o importanță mai mare, cu care nu sunt de acord, în perspectiva mea și în credința mea.

Nu vreau, prin ceea ce am scris, să întristez pe cineva, și nici nu intenționez să dau o lecție sau să-i judec pe frații și părinții mei întru Hristos. Pur și simplu, simt nevoia să exprim ceea ce conștiința îmi cere.

Cer ca opiniile mele sa fie incluse în actele Sfântului Sinod.
+ Atanasie de Limassol.