Cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
ACTUALITATEA religioasăNr. vizualizari: 1905

Note privind textul presinodal intitulat Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine - Dimitrios Tselengidis

Tags: sinod panortodox;



Dimitrios Tselengidis, profesor de Dogmatică la Facultatea de Teologie a Universității Aristotel din Salonic, a transmis ierarhilor ortodocși din mai multe Biserici Ortodoxe locale (Grecia, Rusia, Serbia, Georgia, Bulgaria, Alexandria și Antiohia), unele observații teologice pe marginea textului "Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine", adoptat la Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe.

Redăm mai jos aceste observații, traduse și redate în premieră de Agenția de știri Lăcaşuri Ortodoxe:

"Acest act manifesta incoerență și contradicții teologice, în mod repetat. Astfel, proclamă, în primul său articol, conștiința de sine a Bisericii Ortodoxe, considerând-o - pe bună dreptate - ca fiind 'una, sfântă, soborniceasca sși apostolească'. Cu toate acestea, la articolul 6, există o contradicție cu primul articol, formulat și menționat mai sus. Se menționează faptul că 'Biserica Ortodoxă recunoaște existența istorică a altor Biserici și confesiuni creștine, care nu se află în comuniune cu ea'. Aceasta naște o chestiune, pe bună dreptate: dacă Biserica este 'Una', în conformitate cu Crezul nostru și conștiința de sine a Bisericii Ortodoxe (articolul I), cum pot fi menționate alte Biserici creștine? Este clar că aceste alte Biserici sunt heterodoxe. 'Bisericile', în plus, nu pot fi numite 'Biserici' heterodoxe, de către ortodocși. Privind aceste probleme dintr-o perspectivă dogmatică, nu se poate vorbi despre o multiplicitate a 'Bisericilor' cu dogme diferite. În consecință, aceste 'Biserici' rămân inflexibile în erorile credinței lor, și nu este corect teologic să li se confere o ecleziologie - și instituționalizare - în afara 'Uneia, Sfintei, Sobornicesti și Apostolice Biserici'. 

În același articol (6), există și o altă contradicție teologică serioasă. La începutul articolului, se spune: 'Conform naturii ontologice a Bisericii, unitatea nu poate fi compromisă'. Dar într-o extremitate a aceluiași articol, se spune că, prin participarea sa la mișcarea ecumenică, Biserica Ortodoxa 'are scopul de a netezi calea spre unitate'. Acest lucru naște întrebarea: dacă unitatea Bisericii este un fapt recunoscut, ce fel de unitate a Bisericii mai este solicitată în contextul mișcării ecumenice? Înseamnă asta, poate, întoarcerea creștinilor occidentali la Biserica, Unică și singură? Acest sens, cu toate acestea, nu a fost reflectat nici de scrisoare și nici prin spiritul întregului text. Dimpotrivă, în fapt, este creată impresia că există o diviziare a Bisericii și că perspectivele dialogurilor au ca scop unitatea destramată a Bisericii.

Confuzia teologică este, de asemenea, provocată și de ambiguitatea articolului 20, care prevede: 'Perspectivele dialogurilor teologice ale Bisericii Ortodoxe cu celelalte Biserici și confesiuni creștine sunt întotdeauna determinate pe baza unor criterii canonice ale tradiției ecleziastice deja constituite  - canoane al Sinoadelor Ecumenice: 7 (din II) și 95 (din Sinodul Quinisextum din Trullo)". Dar cel de-al 7-lea canon al Sinodului Ecumenic al II-lea și canonul 95 al Sinodului Quinisext se referă la recunoașterea botezului ereticilor care și-au exprimat interesul față de reunirea lor cu Biserica Ortodoxă. Însă, este clar și din litera și spiritul textului presinodal, dacă privim dintr-o perspectivă teologică, ca nu se pune nicio problemă legată de reîntoarcerea heterodocșilor către Biserica Ortodoxă, singura Biserică. În schimb, în ​​text, botezul heteredocșilor este considerat ca fiind a priori acceptat - fără decizii pan-ortodoxe. În același timp, textul ignoră faptul istoric ca herterodocșii contemporani ai Occidentului (romano-catolici și protestanți) nu au numai una, ci o serie de dogme care diferă de Biserica Ortodoxă (filioque, primatul papal, respingerea icoanelor, decizii de respingere a Sinoadelor Ecumenice etc.).

Articolul 21 ridică, de asemenea, semne de întrebare, atunci când el menționează că 'Biserica Ortodoxă... evalueaza pozitiv textele teologice publicate de comisie... pentru reconcilierea Bisericilor'. Ar trebui notat aici faptul că aceste documente [ale Comisiei] nu au fost aprobate de către ierarhii Bisericilor Ortodoxe locale.

În cele din urmă, articolul 22 creează impresia că viitorul Mare și Sfânt Sinod Pan-Ortodox hotărăște a priori infailibilitatea deciziilor sale, deoarece consideră că 'păstrarea credinței ortodoxe pure este salvata numai de către sistemul sinodal, care întotdeauna în sanul Bisericii, este judecătorul desemnat și final în materie de credință'. În acest articol, faptul istoric este ignorat, anume acela că în Biserica Ortodoxă criteriul final este întotdeauna conștiința dogmatică vigilentă a pleromei Bisericii, care, în trecut, valida Sinoadele Ecumenice. Sistemul sinodal, în sine, nu asigură în mod automat corectitudinea Credinței Ortodoxe. Acest lucru se întâmplă doar atunci când episcopii din Sinod au Duhul Sfânt și modul ipostatic - Hristos - care acționează în ei.

Prin tot ceea ce s-a scris și ceea ce apare în mod clar în textul de mai sus, este clar că fondatorii și redactarii acestuia desfășoară o legitimare instituțională a sincretismului creștin, a ecumenismului, prin decizia unui Sinod Pan-Ortodox. Cu toate acestea, acest lucru ar fi catastrofal pentru Biserica Ortodoxă. Prin urmare, propunem umil retragerea completă a textului.

În cele din urmă, un comentariu teologic cu privire la textul "Tainei Căsătoriei și Impedimentele sale": în articolul 5a) se mentioneaza: 'căsătoria între ortodocși și non-ortodocși poate fi binecuvântata în funcție de acrivia canonică (canonul 72 al Sinodului Quinisext din Trullo). Cu toate acestea, ea poate fi celebrată din îngăduință și iubirea omului, cu condiția ca toți copiii din căsătoria în cauză să fie botezați și crescuți în Biserica Ortodoxă. Aici, cu condiția ca 'copiii căsătoriei să fie botezați și crescuți în Biserica Ortodoxă' contrazice protejarii teologice a căsătoriei, ca Taina a Bisericii Ortodoxe, pentru că se folosește de maternitate - ca bază a Botezarii copiilor în Biserica Ortodoxă - pentru a legitima celebrarea căsătoriilor mixte, care sunt în mod clar interzise printr-o hotare sinodală ecumenică (72, Trullo). Cu alte cuvinte, un Sinod non-ecumenic, așa cum este viitorul Mare si Sfant Sinod Pan-Ortodox, relativizeaza în mod explicit o decizie a unui Sinod Ecumenic. Acest lucru este inacceptabil. Și, totuși, o altă întrebare: în cazul în care din căsătoria oficiată nu se nasc copii, mariajul ramane pur și simplu legitimat doar de faptul că soția heterodoxa și-ar fi integrat copiii în Biserica Ortodoxă? Dacă doriți să fie și teologic, prin urmare, articolul 5.1 ar trebui eliminat.

Dr. Dimitrios Tselengidi

 

 

 

 

 

04-03-2016
Citeste si:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu