Întâietate şi sinodalitate în dialogul teologic ortodox-catolic

Întâietate şi sinodalitate în dialogul teologic oficial dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică. Studiu Canonic - fragmente

În ultimii ani, dialogul teologic oficial dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică a cunoscut mai multe sincope, în special în ceea ce priveşte întâietatea şi sinodalitatea în Biserică, noţiuni pentru care s-a utilizat o terminologie alternativă, folosindu-se mai ales termenul catolic de primat în detrimentul celui de întâistătător, precum şi cel de colegialitate, în locul celui de sinodalitate. Studiul evidenţiază necesitatea unei dezbateri preliminare cu privire la terminologia folosită pentru noţiunile de întâietate şi de sinodalitate în Biserică, subliniindu-se responsabilitatea teologilor ortodocşi de a preciza că, atunci când se vorbeşte despre întâietatea în Biserică, este corectă folosirea termenului de întâiul-primul întotdeauna coroborat cu noţiunea de sinodalitate, căci potrivit doctrinei canonice şi tradiţiei ortodoxe, întâietatea există doar în sinodalitate (can.34 apostolic şi 9 Antiohia).

1. Introducere

În ultimii ani, dialogul teologic oficial dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-catolică a cunoscut mai multe sincope, iar modul de lucru a avut mult de suferit, mai ales din cauza publicării pe internet a unor documente de lucru cu caracter confidenţial referitoare la tematica întâietăţii şi sinodalităţii în Biserică şi, bineînţeles, datorită comentariilor subsecvente.

În ceea ce priveşte întâietatea şi sinodalitatea în Biserică, trebuie precizat că, deşi acestea au fost încă de la început printre temele principale de dezbatere ale dialogului teologic dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-catolică, terminologia folosită a diferit, folosindu-se mai ales termenul catolic de primat  în detrimentul celui de întâistătător, precum şi a celui de colegialitate în locul celui de sinodalitate. Folosirea alternativă a acestor termeni, deşi nesemnalată încă de niciunul dintre participanţi ca fiind problematică, riscă totuşi, în lipsa unor precizări noţional-ecleziologice, să conducă dialogul teologic oficial dintre Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-catolică către un simplu dialog al surzilor.

Pe de altă parte, în Biserica Ortodoxă, punctul de vedere asupra întâietăţii şi sinodalităţii nu a fost întotdeauna unul unitar, ci, adeseori, a fost prezentat de Bisericile autocefale în mod contrastant, uneori chiar antagonic, în acest sens fiind binecunoscută disputa dintre Patriarhia Ecumenică şi Patriarhia Moscovei, reflectată mai ales în cadrul dialogului teologic oficial ortodox-catolic.

Constatările enumerate impun, deci, o analiză din punct de vedere canonic a întâietăţii şi a sinodalităţii în dialogul teologic oficial dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-catolică, în cadrul căreia să fie prezentate şi prevederile sfintelor canoane despre întâietate şi sinodaliatte în vederea identificării unor posibile puncte comune.

1. Întâietate şi sinodalitate în dialogul teologic oficial ortodox-catolic

N.n.: Aici studiul face o trecere în revistă a reuniunilor de dialog teologic dintre cele două Biserici, începând cu întâlnirea din Fanar din 1979 şi continuând cu Reuniunea de la Belgrad din 2006, cea de la Ravenna – Italia (2007), Reuniunea din Paphos – Cipru (2009), Reuniunea de la Viena – Austria (2010), Reuniuni ale Comitetului mixt de coordonare (Rethymno-Roma-Paris-2011-2012), şi cea mai recentă, Reuniunea de la Amman – Iordania (2014).

1. Reacţii şi contrareacţii la textele oficiale ale dialogului teologic ortodox-catolic

1. Reacţia Patriarhiei Moscovei

În şedinţa de lucru din 25-26 decembrie 2013, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, prin hotărârea nr. 157 din 26 decembrie 2013, a aprobat un document oficial numit Poziţia Patriarhiei Moscovei cu privire la problema întâietăţii în Biserica Universală. Textul, structurat în şase paragrafe, constituie un răspuns la textul aprobat la Ravenna şi la textele subsecvente acestuia. Astfel, pentru Patriarhia Moscovei, întâietatea alături de sinodalitate constituie unul dintre principiile fundamentale ale organizării Bisericii. Întâietatea se manifestă la toate cele trei niveluri (eparhial, al Bisericilor autocefale şi al Ortodoxiei universale), însă are naturi diferite şi izvoare diferite. Astfel, la nivel de eparhii întâietatea aparţine chiriarhului şi are ca sursă succesiunea apostolică transmisă prin hirotonie. La nivelul Bisericilor autocefale, întâietatea aparţine întâistătătorului şi are ca sursă alegerea sa de către sinodul episcopilor respectivei Biserici. La nivelul Ortodoxiei universale, întâietatea este una pur onorifică, fără nicio autoritate la nivel universal şi aparţine întâistătătorului primei Biserici din Diptice. În plus, se precizează că toate "canoanele pe care Sfintele Diptice sunt fundamentate nu conferă întâistătătorului privilegii la nivelul Bisericii din întreaga lume". De asemenea, se subliniază că, "datorită faptului că natura întâietăţii, existentă la diferite niveluri ale organizării bisericeşti (eparhial, local şi universal) este diferită, funcţiile îtâistătătorului la diferite niveluri nu sunt identice şi nu pot fi transferate de la un nivel la altul".

În paragraful 4 se precizează că "în tradiţia catolică, condiţia sine qua non a canonicităţii este una euharistică a unei anumite comunităţi bisericeşti cu Scaunul Romei", în timp ce "în tradiţia ortodoxă, este considerată canonică acea comunitate care este parte a unei Biserici locale autocefale şi, datorită acestui fapt, se află în unitate euharistică cu alte Biserici locale canonice".

În paragraful 5 se arată că "Scaunul patriarhal de la Constantinopol beneficiază de întâietatea de onoare în baza Sfintelor Diptice recunoscute de către toate Bisericile ortodoxe locale. Conţinutul acestei întâietăţi este definit prin consensul Bisericilor Ortodoxelocale, exprimat, în special, la Conferinţele panortodoxe, pentru pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe. " Prin urmare, continuă acelai paragraf 5, "în exercitarea întâietăţii sale în acest mod, întâistătătorul Bisericii de la Constantinopol poate să ofere iniţiative la nivel creştin în general şi să se adreseze lumii exterioare în numele întregii Ortodoxii, cu condiţia să fi obţinut împuternicirea de a face aceasta din partea tuturor Biserilor Ortodoxe locale".

Textul Patriarhiei Moscovei se remarcă prin faptul că este bine articulat şi serios argumentat biblic şi canonic. Iar ecleziologia promovată este una de comuniune trinitară, care contravine viyiunii ecleziologice promovate de teologii greci, în special de mitropolitul Ioan de Zizioulas, care tinde să revendice total nejustificat o serie de drepturi primaţiale exclusive la nivelul Bisericii răspândite în univers pentru Arhiepiscopul constantinopolului, în calitatea sa de Patriarh Ecumenic. Astfel, textul sinodal rus prezintă întâietatea integrată în sinodalitate şi exclude orice posibilitate de recunoaştere de drepturi primaţiale exclusive pentru Patriarhul Ecumenic, subliniind că acesta nu beneficiază decât de o simplă "întâietate de onoare" la nivelul Bisericii Ortodoxe, fără a preciza însă cum se aplică practic aceasta.

1. Contrareacţia Patriarhiei Ecumenice

În 14 ianuarie 2014, Înalapreasfinţitul Părinte Elpidofor Lambriniadis, Miropolit de Bursa, a publicat pe sitaeul oficial al Patriarhiei Ecumenice (www.patriarchate.org) un text intitulat "Primus inter paribus" (Întâiul fără egali) prin care oferea un răspuns critico-polemic la hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. Structurat în două mari paragrafe, textul ierarhului grec este redactat într-o manieră violentă, fără o argumentaţie solidă, şi conţine mai multe acuzaţii la adresa Sfântului Sinod al Patriarhiei Moscovei. Mai precis, Bisericii Ortodoxe Ruse i se reproşează dorinţa de izolare, atât faţă de dialogul teologic cu Biserica Romano-catolică, cât şi faţă de comunitatea Bisericilor Ortodoxe, manifestată în special prin subminarea textului aprobat la Ravenna în 2007, dar şi prin "contestarea clară şi oficială (printr-o hotărâre sinodală) a întâietăţii Patriarhiei Ecumenice în lumea ortodoxă".

Mitropolitul grec este mai întâi de acord cu textul sinodal rus, în ceea ce priveţte întâietatea din punct de vedere teoretic, afirmând că respectivul document "nu neagă nici înţelesul şi nici semnifcaţia întâietăţii" şi că "din acest punct de vedere, el este corect". În continuare, ierahul grec precizează că textul sinodal rus face o mare greşeală atunci când distinge între întâietatea eclezială şi cea teologică, deoarece "separarea ecleziologiei de teologie (sau hristologie) ar avea consecinţe negative pentru amândouă". În cel de-al doilea paragraf se contestă distincţia între nivelurile ecleziologice şi structura Bisericii, deoarece aceasta ar constitui "o încercare disperată a respectivei hotărâri sinodale pentru a afce întâietatea ceva exterior ţi, prin urmare, străin persoanei primatului". Motivaţia unei astfel de viziuni este, potrivit ierahului grec, constituită din dorinţa Patriarhiei Moscovei "de a rupe intâistătătorul de sursa întâietăţii, astfel încât întâistătătorul să fie primitorul întâietăţii, iar nu izvorul acesteia". O astfel de viziune, potrivit mitropolitului Elpidofor, ar fi nu doar incorectă, ci ar crea şi "o serie de contradicţii logice şi teologice", şi anume:

• "dacă întâistătătorul este primitorul întâietăţii, atunci întâietatea există fără el şi indiferent de el, ceea ce este imposibil";
• "atunci când textul Sinodului Rusiei refuză să accepte un ierarh universal, sub pretextul că universaliatatea unui astfel de ierarh elimină egalitatea sacramentală a episcopilor, nu face decât să formuleze un sofism".

În final, mitropolitul Elpidofor precizează că: "de-a lungul istoriei Bisericii, întâistătătorul ei a fost Episcopul Romei. După ce comuniunea euharistică cu Roma a fost ruptă, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe, în mod canonic, a devenit Arhiepiscopul Constantinopolului. În cazul acestuia observăm o coincidenţă unică a celor trei niveluri ale întâietăţii, şi anume local, regional şi universal. Această întreită întâietate se traduce prin privilegii specifice ca dreptul de apel şi dreptul de a acorda şi de a retrage autocefalii, un privilegiu pe care Patriarhul Ecumenic l-a exercitat chiar şi în cazul unor Patriarhii moderne, încă nevalidate de hotărâri ale Sinoadelor ecumenice, prima fiind chiar cea a Moscovei". Prin urmare, conchide ierarhul grec, "întâietatea Arhiepiscopului Constantinopolului nu are nimic de-a face cu Dipticele, care, aşacum am spus deja, exprimă doar o ordine ierarhică. Dacă dorim să discutăm despre izvorul întâietăţii în Biserica ecumenică, atunci izvorul unei asemenea întâietăţi este chiar persoana arhiepiscopului Constantinopolului, care, mai exact, ca episcop este unul între egali, dar ca Arhiepiscop al Constantinopolului şi implicit Patriarh ecumenic este primul fără egali".

1. Atitudinea Bisericii Romano-catolice

În data de 19 ianuarie 2014, în cotidianul L’Osservatore Romano, oficiosul Sfântului Scaun publicat în Cetatea Vaticanului, subsecretarul Consilului Pontifical pentru promovarea unităţii creştinilor, Andrea Palmeri, a publicat un articol intitulat Dialogul teologic dintre catolici şi ortodocşi. Primatul şi sinodalitatea nu se exclud, în care se prezintă stadiul actual al dialogului teologic ortodox-catolic.(...) Trebuie remarcat aici îndemnul clar al prelatului catolic de a folosi, în dialogul teologic oficial ortodox-catolic, un limbaj inovativ prin care să se exprime consensul între cele două Biserici. Aşadar, pentru obţinerea consensului în ceea ce priveşte întâietatea şi sinodaliattea în Biserică, ideea nu este de a identifica elemente comune scripturistice, canonice sau din istoria Bisericii, ci de a formula inovaţii lingvistice prin care să se ajungă la consens.

Astfel, după această invitaţie la laxism teologic, Andrea palmeri opinează că "Biserica Catolică, pe de o parte, trebuie să admită că nu a dezvoltat în viaţa sa şi în structurile sale bisericeşti acel nivel de sinodalitate care ar fi posibil şi necesar din punct de vedere istoric şi teologic, şi că întărirea sinodalităţii reprezintă contribuţia ecumenică cea mai importantă a Bisericii Catolice pentru recunoaşterea primatului Episcopului Romei. Pe de altă parte, ne putem aştepta din partea Bisericilor Ortodoxe la recunoaşterea faptuli că un primat, chiar şi la nivelul universal al Bisericii, nu doar că este posibil şi legitim din punct de vedere teologic, ci este chiar necesar, şi că acesta nu este în mod absolut în contrast cu ecleziologia ortodoxă, ci este compatibil cu aceasta."

Aşadar, potrivit acestui tânăr teolog catolic, consensul între cele două Biserici s-ar putea obţine printr-o negociere de tip politic între acestea, fiecare admiţând că este deficitară în ceea ce priveţte dezvolatrea conceptelor de primat şi sinodalitate. Nicio referinţă, deci, la ecleziologia comună trinitară şi nicio argumentare biblică, canonică sau ecleziologică. (...)

1. O evaluare canonică a celor trei poziţii

Din modul în care noţiunile de întâietate şi sinodalitate au fost analizate în cadrul Comisiei mixte internaţionale de dialog între Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-catolică, precum şi din ultimele reacţii oficiale ale unor Biserici cu privire la această problemă se constată următoarele:

• dialogul teologic oficial din tre Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-catolică se află în prezent într-o situaţie dificilă şi tensionată, cu toate că relaţiile dintrecele două Biserici sunt bune. Cauzele principale ale acestui impas sunt atât diferenţele ecleziologice dintre cele două Biserici privitor la noţunile de întâietate şi sinodalitate, cât şi viziunile diferite din interiorul delegaţiei Bisericii Ortodoxe;
• textul hotărârii Sfântului Sinod al Patriarhiei Moscovei, deşi bine elaborat şi documentat, nu reuşeşte totuşi să identifice natura întâietăţii la nivelul Bisericii răspândite în univers, şi nici nu precizează care este modalitatea de obţinere a acestei întâietăţi, mulţumindu-se să afirme că este una pur onorifică, fără nicio autoritate la nivel universal şi că aparţine întâistătătorului primei biserici din Diptice;
• textul mitropolitului de la Bursa, Elpidofor Lambriniadis, este nestructurat, foloseşte un stil polemic şi ofensator, conţine mai multe contradicţii sau viziuni complet personale, şi, prin urmare, nu poate fi considerat decât o opinie personală postată neinspirat pe site-ul oficial al Patriarhiei Ecumenice;
• textul catolic reiterează viziunea acestei Biserici despre primat şi sinodalitate şi pretinde Bisericii Ortodoxe recunoaşterea unui primat la nivelul Bisericii universale ca fiind nu doar justificat teologic, ci şi necesar şi compatibil cu ecleziologia ortodoxă;
• în textele prezentate sunt folosiţi în mod aleatoriu termenii de întâiul­-primul  şi cel de primat, cu toate că aceştia nu sunt sinonimi; folosirea alternativă a celor doi termeni, deşi nesemnalată încă de niciunul dintre participanţi ca problematică, riscă totuşi să conducă dialogul teologic oficial dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-catolică spre un simplu dialog al surzilor.

Aşadar, analiza textelor redactate în cadrul reuniunilor dialogului teologic ortodoxo-catolic, precum şi a obiecţiilor care au fost aduse, conduce la concluzia că, în prezent, există un consens în ceea ce priveşte întâietatea la nivel local (eparhial/diocezan) şi regional (provincial şi naţional), însă, referitor la întâietatea în Biserica răspândită în univers, există trei poziţii diferite, şi anume:

Biserica Romano-catolică:

• susţine un primat de autoritate universală pentru Episcopul Romei, în baza primatului petrin;
• sinodalitatea este înţeleasă ca manifestare a colegialităţii în interiorul Colegiului de episcopi, care presupune întotdeauna existenţa unui primat de autoritate universală, care îi garantează existenţa;
• în concluzie, nu se poate vorbi de o întâietate, ci doar de un primat extracomunional, iar subordonarea episcopilor faţă de Episcopul Romei reprezintă o manifestare practică a subordinaţionismului trinitar.

Patriarhia Ecumenică:

• susţine un primat de autoritate universală limitat la sinodalitate pentru Patriarhul Ecumenic, manifestat în special prin deptul de coordonare la nivelul Ortodoxiei universale, prin dreptul de a acorda şi retrage autocefalia şi printr-un drept de apel;
• sinodalitatea este înţeleasă doar parţial, creându-se posibilitatea ca, pentru anumite aspecte, episcopii să fie subordonaţi Arhiepiscopului Constantinopolului;
• în concluzie, primatul este cvasi-extracomunional, iar subordonarea episcopilor ortodocşi din întreaga Ortodoxie faţă de Arhiepiscopul Constantinopolului, chiar parţială, reprezintă de asemenea o manifestare practică a subordinaţionismului trinitar.

Patriarhia Moscovei:

• susţine o întâietate exclusiv onorifică la nivelul Bisericii răspţndite în univers, lipsită de orice autoritate, prerogativă sau privilegiu, fiind întotdeauna supusă sinodalităţii;
• sinodalitatea este înţeleasă ca un principiu absolut, oferind astfel o viziune eclezilogică insuficient dezvoltată în ceea ce priveţte întâietatea şi rolul acesteia în snodalitate;
• în concluzie, trebuie să fie mai bine integrat rolul întâietăţii în sinodalitate în lumina ecleziologiei de comuniune trinitară şi apostolice.

În plus, trebuie remarcat faptul că, în cadrul dialogului teologic oficial ortodox-catolic, nu există o definiţie terminologică acceptată a noţiunilor de întâietate şi primat, ci acestea sunt folosite alternativ, cu toate că aceşti termeni nu sunt nici măcar parţial sinonimi. De asemenea, termenul de sinodalitate este prezent în textele dialogului teologic ortodox-catolic ca o noţiune deja acceptată de ambele Biserici, deşi sensul acestui termen este diferit acceptat în teologia celor două Biserici. Lipsa acceptului comun cu privire la conţinutul şi înţelesul termenilor folosiţi în dialogul teologic oficial ortodox-catolic conduce la evidente încomprehensabilităţi noţionale, precum şi al comunicări antinomice ale reprezentanţilor celor două Biserici, creându-se astfel senzaţia unui dialog al surzilor în cadrul Comisiei mixte internaţionale de dialog ortodox-catolic.

Având în vedere aceste constatări triste, precum şi faptul că în viitor Comitetul de coordonare a dialogului oficial dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-catolică va redacta un document cu tema Sinodaliatte şi primat, este evidentă necesitatea examinării divergenţelor ecleziologice apărute în cadrul dialogului teologic ortodox-catolic, precum şi identificarea unor posibile soluţii. Pentru aceasta este necesară o analiză a evoluţiei noţiunii de întâietate în Biserică şi a relaţiei cu sinodalitatea.

Sursa: Revista Ortodoxia a Patriarhiei Române, Seria a-II-a, Anul VII, ianuarie-martie 2015, Bucureşti