Duhul deşertăciunii şi pecetea interioară - Părintele Spiridon (CARTE)

Mai important decat cum primim harul, este cum il pierdem, ca sa putem sa nu-l risipim, sa-l ajutam sa creasca si sa rodeasca in sufletul nostru.Astfel, vom fi mereu intr-o stareimatura, fara rod, nu vom cunoaste ortodoxia sau chiar ne vom lupta impotriva ei.
Sa luam aminte la urmatoarea pilda: sa presupunem ca mergem la cineva care ne da un ban, dar avand buzunarul rupt, acesta cade si ajungand acasa vedem ca nu mai avem nimic. Si iarasi alergam sa luam un ban, iar omul acela bun, plin de bunavointa ne da iarasi un ban, pe care il pierdem in acelasi fel. Si, dupa multi ani oare ne va fi de vreun folos ca ne-au trecut prin mana atatia si atatia bani, daca noi suntem fara nimic? Oare nu se vor ridica unii care sa defaime insusi pe cel care i-a luat banii, zicand ca este un amagitor, sau se va ridica chiar asupra lui sa-l loveasca sau sa-l omoare zicand ca acela l-a facut sa-si piarda vremea in zadar?
Banul insa a fost real, l-ai tinut pentru o clipa in mainile tale si ai vazut ca este bun. Dar acum nu-l mai ai. Se cuvine ca dupa ce ai patit si tu ca si mine, asta de nenumarate ori sa cercetam daca este vreo cale ca banul sa nu se mai piarda, ci sa creasca si sa dea rod.
Astfel starea de continua risipire a harului ne poate duce la o stare de nedumerire, necredinta sau de revolta impotriva lui Dumnezeu. Aceasta stare o vedem tot mai des in jurul nostru: Biserica si Tainele par sa-si fi pierdut puterea. Dar cu toate acestea harul este acelasi numai ca noi nu mai stim cum sa-l pastram.

 Detalii despre carte / COMANDA