Cookies de navigare nu pot fi dezactivate, iar cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Tema luniiNr. vizualizari: 4416

Legea cimitirelor, un act normativ deficitar și ambiguu

Biroul de Presă al Patriarhiei Române
Tags: ;

În data de 11 iulie 2014 s-a publicat în Monitorul Oficial, partea I, nr. 520, Legea nr. 102 privind cimitirele, crematoriile umane şi serviciile funerare. În cuprinsul legii se precizează că aceasta va intra în vigoare în 90 de zile de la adoptare, respectiv în data de 9 octombrie 2014.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința de lucru din data de 18 august 2014, a luat act cu îngrijorare de adoptarea acestui act normativ, având în vedere caracterul deficitar şi ambiguu al multor prevederi ale acestuia.

Sfântul Sinod a avut în vedere că proiectul de lege a fost criticat inclusiv de instituții statale competente. Astfel, Guvernul României a comunicat la 10 martie 2010 numeroase observațiiși propuneri către Parlament, care vizau toate aspectele importante ale legii, Președintele României a respins motivat, în cinci puncte, la 13 decembrie 2010, promulgarea acestei legi, iar Plenul Camerei Deputaților a retrimis textul, în 18 martie 2014, către comisia juridică, pentru raport suplimentar.

Fără a se ține cont decât în foarte mică măsură de problemele semnalate, legea a fost adoptată în pragul vacanței parlamentare, în grabă și fără invitarea la dezbateri a entităților interesate.

Principalele motive care au trezit îngrijorarea Sfântului Sinod sunt următoarele:

1. Instabilitatea cimitirelor deţinute de operatori economici, asociaţii sau fundaţii și faptul căun obiectiv de interes public local a fost lăsat în gestiunea unor entități efemere și fără responsabilitate comunitară;

2. Riscul permanent de tulburare a păcii confesionale în perimetrul cimitirelor private, datorită inexistenței obligației de a crea sectoare confesionale în acestea, așa cum au obligația autoritățile publice locale și cultele în cimitirele pe care le dețin.

3. Transformarea comunelor și orașelor și, implicit, a bugetelor locale, în garanți pentru cimitirele private din cuprinsul lor, întrucât preiau cimitirele private în cazul falimentului operatorului economicși al dizolvării asociaţiei sau a fundaţiei, fără a se stabili clar dacă, odată cu transmiterea cimitirului, sunt transmise şi eventuale datorii.

4. Întrucât, între motivele care determină pierderea dreptului de concesiune asupra locului de veci, inclusiv în cimitirele existente ale cultelor, nu se află şi acela al părăsirii cultului, legea afectează autonomia cultelor, întrucât încalcă prevederile referitoare la cimitire cuprinse în statutele, codurile canonice sau regulamentele acestora (cultele se organizează şi funcţionează în mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice – art. 8 alin. 1 al Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor)  și va duce, în timp, la pierderea caracterului confesional al cimitirelor aparţinând cultelor. 

5. Obligaţia ca administratorul cimitirului să asigure funcţionarea şi întreţinerea sălii de ceremonii funerare şi a spaţiului tehnic la temperaturi până la 15oC constituie condiţii deosebit de împovărătoare pentru credincioși și unităţile de cult, mai ales pentru cele din localităţile rurale. 

6. Condițiile pentru desfiinţarea cimitirelor înainte de trecerea a 30 de ani de la ultima înhumare sunt mai permisive decât cele pentru desființarea cimitirelor după 30 de ani de la ultima înhumare și nu mai cuprind obligația existenței unor motive temeinic justificate sau a avizului cultului, ci doar avizul sanitar;

7. Nu sunt reglementate în nici un fel obligaţiile persoanei care solicită deshumarea osemintelor după trecerea a 7 ani de la înmormântarea defunctului, de a nu distruge sau profana aceste oseminte.

Pentru motivele sus menționate, Sfântul Sinod solicită Guvernului şi Parlamentului României să amâne intrarea în vigoare a acestei legi, până la reglementarea corespunzătoare a problemelor semnalate.

Oficiul canonico-juridic al Cancelariei Sfântului Sinod

 

Comentarii de presă pe marginea Legii cimitirelor și reacției BOR

Apărută la 11 iulie în Monitorul Oficial, Legea 102/2014intră în vigoare la 90 zile de la data publicării - adică în jurul datei de 9 octombrie. Astfel, presa sesizează mai întâi faptul că demersul contestatar al BOR vine la o lună după data promulgării legii, interval de timp în care, în prag de campanie electorală pentru alegerile prezidențiale din luna noiembrie, “s-a bătut monedă pe religia candidatului”. De aceea, decizia Sinodului BOR este privită ca un semnal de alarmă dat politicienilor, mai ales că Biserica Ortodoxă conduce în topul încrederii românilor, cu 67,2%, urmată de Armată – 61,8%, conform celui mai recent sondaj de acest tip realizat de INSCOP pentru ziarul Adevărul. Articolul integral poate fi citit la sursă.

Radu Preda, profesor, teolog și director al ICCMER, intervievat de ziarul Adevărul, vorbeşte despre comunicarea dintre instituţiile statului, care în această temă pare că n-a existat. „Într-un subiect atât de delicat este nevoie de armonie între decidentul politic şi culte. Inclusiv cultele trebuie să fie mai prompte în a semnala obiecţiile, nu să vină când procesul legislativ este încheiat, ca nişte victime eterne ale sistemului”, atrage atenţia Preda. Unul dintre iniţiatorii legii, deputatul Adrian-Miroslav Merka, susţine: „Dacă are obiecţii şi le înaintează, Biserica poate obţine amânarea intrării în vigoare a legii. Până acum nu a contestat nimic. Din discuţii cu colegii, cu oamenii de pe teren, a reieşit legea. Nimeni nu trebuie să fie discriminat, trebuie să ne respectăm unii pe alţii, de orice confesiune am fi”.

Una dintre supărările BOR, spun teologii, este faptul că noua lege îngăduie şi altor entităţi, în afară de culte şi de administraţiile locale, să înfiinţeze cimitire. Până acum, acest lucru nu era posibil, decât în cazul în care, de exemplu, un investitor privat se asocia în participaţiune cu primăria, pentru a deschide un cimitir. În acest caz, administraţia locală beneficia de procente din profit, iar investiţiile erau făcute doar de privat. „Cimitirul se poate afla în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, a cultelor religioase legal recunoscute sau a unităţilor locale de cult/biserici în situaţia cimitirelor confesionale, în proprietatea operatorilor economici, asociaţiilor sau fundaţiilor, cât şi în proprietatea unui alt stat, cu respectarea tratatelor la care România este parte“, arată noua lege a cimitirelor. Legea mai prevede ca, în cazul falimentului operatorului economic, al dizolvării asociaţiei sau fundaţiei, cimitirul se transmite în proprietatea localităţii pe teritoriul căruia se află.

De fapt, nemulţumirile BOR s-au manifestat încă din februarie 2012, când Sinodul emitea o hotărâre privind completarea Regulamentului pentru organizarea şi funcţionarea cimitirelor parohiale şi mănăstireşti din cuprinsul eparhiilor. În document se arăta că Biserica trebuie să obţină retrocedarea cimitirelor confiscate de fostul regim comunist. Biserica trasa sarcina centrelor eparhiale să continue demersurile la autorităţile locale pentru anularea certificatelor de urbanism eliberate pentru amenajarea cimitirelor private. Această problemă, însă, nu a fost tranşată până acum de autorităţi.

Un alt punct sensibil al legii, mai spun teologii consultaţi de „Adevărul”, este menţiunea conform căreia acolo unde nu există cimitire locale, iar cultele nu au unul propriu, decedaţii respectivelor culte, dar şi persoanele fără apartenenţă religioasă vor fi înhumate conform ritului propriu în cimitirele creştine. Nu acelaşi lucru se aplică şi pentru cimitirele cultelor mozaic şi musulman, unde sunt îngropaţi doar propriii credincioşi. „Ei au o cultură funerară exclusivistă. Sunt exclusivişti nu doar în timpul vieţii, ci şi pe lumea cealaltă”, comentează teologul Radu Preda. Problema locurilor de veci este veche pentru comunitatea musulmană. Cele două cimitire musulmane din Constanţa sunt deja pline, iar Muftiatul are un proiect de amenajare a unuia nou, la ieşirea din oraş spre Valu lui Traian.

Totodată, noua lege prevede câteva lucruri contestate, de-a lungul timpului, de oficialii BOR: înmormântarea poate fi religioasă sau laică, precedată sau nu de incinerare. Locul şi modalitatea înmormântării vor respecta voinţa fiecărei persoane, iar dacă n-a apucat să şi-o exprime, vor fi decise de cei care se îngrijesc de ultimul său drum. Marius Rotar, preşedinte al Asociaţiei Cremaţioniste Amurg din România, nu se declară surprins de atitudinea BOR de a cere o modificare a legii deja promulgate. „Referinţa la cimitirele particulare constituie doar vârful icebergului, deoarece legea cuprinde şi alte situaţii care nu sunt pe placul Bisericii: înmormântările laice sau garantarea deplină a dreptului de a fi incinerat, deşi aceasta din urmă exista în legislaţie“, afirmă Rotar. El arată că BOR poate fi acuzată la rândul său de discriminare. „Numărul capelelor funerare deţinute de parohii ortodoxe s-a dublat în ultimii ani, ajungând, în 2013, la 330. Dacă cimitirele particulare, conform BOR, nu au nimic sacru în ele, fiind doar afaceri, de ce BOR nu oferă gratuit capelele funerare?“, se întreabă Rotar.

Comentariul redacției Porunca Iubirii: Cine pune astfel problema, face uitată legislația impusă de Uniunea Europeană. Odată cu aderarea la UE, România se obligă să treacă de la tradiția încetățenită a ritualului înmormântării, la reguli noi care cer ca persoana decedată să fie depusă la o capelă, nu acasă. De asemenea, capela trebuie să respecte anumite standarde de igienă, între detaliile enumerate de UE fiind și faptul că giulgiul mortuar trebuie să fie din material Bio-degradabil, cosciugul să corespundă unor standarde, iar transportul către cimitir să de facă în dric sau auto cu geamuri fumurii, pentru protecția emoțională a trecătorilor. Cererea de astfel de servicii funerare, stimulată și de concepția românilor plecați în străinătate, unde aceste lucruri sunt de multă vreme reglementate și puse în practică,  a determinat înmulțirea numărului capelelor mortuare puse la dispoziție de biserici. Taxele percepute pentru serviciile de acest tip își găsesc justificarea în costurile de construire, funcționare și întreținere, care nu sunt de neglijat.

Precizare: Până la apariţia acestei legi, înmormântarea românilor era parţial reglementată printr-un Ordin al Ministerului Sănătăţii din 1982, completat de o Hotărâre de Guvern din 2004. „Majoritatea acestor reglementări sunt depăşite, nu mai corespund condiţiilor de viaţă actuale şi normelor europene“, au motivat iniţiatorii proiectului de lege depus în aprilie 2009. Aceştia sunt: Aurelia Vasile (PSD, ulterior membru UNPR), Antal István, Erdei Dolóczki István, Lakatos Petru, Seres Dénes (UMDR) şi Adrian-Miroslav Merka (Uniunea Democratică a Minorităţilor Cehă şi Slovacă din România), toţi deputaţi.

 

21-08-2014
De acelasi autor:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu
Marian Popescu - 23-08-2018:

Unde se pot trimite poze cu o capela mortuara.,,,,,Care se utilizeaza in scop personal, ,,,,si nu pentru persoanele decedate, ,,,,     Multumesc  ,,,,,,

agaton - 26-08-2018:

Trebuie intrebat la protopopiatul de care ține localitatea/parohia si acolo veti gasi un preot responsabil cu cimitirele.