Cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
CĂRŢI NOI / Produse noiNr. vizualizari: 2806

Saracia, suferinta si dragostea – trei cruci pe Golgota mea si a neamului meu. Memorii, marturii, multumiri - Aurelia Ilchevici Breazu (CARTE)

Tags: ;
Saracia, suferinta si dragostea – trei cruci pe Golgota mea si a neamului meu. Memorii, marturii, multumiri - Aurelia Ilchevici Breazu (CARTE)

       Într-o vreme în care înţelepţii lumii Îl răstignesc din nou pe Hristos, ”Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari  (1Cor.1, 27). Aşa a ales-o şi pe sora Aurelia, ruşinându-i şi smerindu-i pe mulţi.
        Lipsită de dragostea mamei (care la rândul ei a fost lipsită de mamă de la 6 ani), apoi lipsită de dragostea soţului, Aurelia şi-a găsit prieteni în Lazării de la poartă. Cu cât era mai greu lovită de cei apropiaţi, cu atât era mai milostivă cu cei săraci şi bolnavi! Dar era o luptă inegală. Pentru a izbândi în continuare şi pentru a da un sens vieţii, L-a căutat pe Dumnezeu: „Ajutaţi-mă, părinte Teofil, să-L cunosc pe Dumnezeu! Deschideţi-mi uşa spre El. Sunt o rătăcită, o păcătoasă  din lume şi nu ştiu cum şi ce să fac cu viaţa mea de acum înainte... îmi doresc din toată inima mea, din toată fiinţa mea, să-L cunosc! Ajutaţi-mă, părinte, ca pe un prunc care abia acum începe să meargă şi care abia acum rupe primele cuvinte!”.
        Şi ajutorul lui Dumnezeu nu a întârziat. Dumnezeu i-a dăruit şi i-a descoperit mai mult decât îşi putea închipui! Şi atunci, în mod firesc, sora Aurelia a dorit să se călugărească. Părintele Ilarion Argatu însă i-a descoperit că Dumnezeu vrea ca ea să-şi înmulţească altfel talanţii daţi: „Nu aici, ocrotită de zidurile Sfintei Mănăstiri, ci afară, în lume, între şerpi şi ispite, să-i arăţi lui Dumnezeu credinţa dumitale, acolo să-I arăţi cât Îl iubeşti, ajutându-ţi semenii!”.
        Dar… în România nu era crezută de nimeni. Nimeni nu-i profet în ţara sa (eşti catalogat imediat ca fiind bolnav psihic, sau ghicitor, sau vrăjitor, că umbli cu farmece sau făcături, cum a fost şi cu Părintele Arsenie Boca). Acest lucru este, într-o anumită măsură, justificat de faptul că preotul sau duhovnicul nu poate pune în primejdie sufletele pe care i le-a încredinţat Dumnezeu spre mântuire. Mai ales în condiţiile în care binele şi răul seamănă ca două picături de apă. Uneori a discerne este greu. A convinge că darul primit este de la Dumnezeu şi nu de la cel rău, poate fi o probă şi o cruce pentru cel ce a primit darul (prin apropierea mâinilor de corpul omului simţea dezechilibrele sau blocajele energetice din corp şi, prin punerea mâinilor şi mai ales prin masaj, echilibra şi debloca la loc).
         Părintele Iustin Pârvu îi spune însă că ea va pleca în străinătate, ceea ce s-a şi întâmplat. Acolo nu eşti întrebat: „cu ce putere faci acestea, sau cine este Cel ce Ţi-a dat această putere?” – Lc.20, 2. Cu toate acestea, sora Aurelia le-a vorbit străinilor de Dumnezeu, i-a învăţat să se roage, iar celor cu o gândire mai tehnică, a încercat să le explice ceea ce simte/vede. “În Germania nu puteam vorbi direct de Dumnezeu şi de Duhul Sfânt, de la prima întâlnire, aşa că în timp ce le făceam masaj complet din cap până în talpa piciorului... şi începea să lucreze organul bolnav... eu mă rugam neîncetat, în gând, pentru ei, invocam şi-L chemam în ajutor pe Domnul Iisus Hristos, al cărui ajutor venea întotdeauna. Iar noaptea citeam Paraclisul Maicii Domnului, pomenind numele de botez al fiecăruia în parte. În cazul în care se simţeau eliberaţi şi uşuraţi, şi începeau să-mi aducă laude, atunci le spuneam privindu-i în ochi şi zâmbind: mâinile mele sunt doar instrumente şi prin ele lucrează însuşi Domnul nostru Iisus Hristos; El va ajutat, El este doctorul şi specialistul trupurilor şi sufletelor noastre, Lui să-i mulţumiţi. Şi, spre marea mea surprindere, majoritatea au renunţat ca în ziua de duminică să mai meargă în excursii, drumeţii, şi mergeau la Biserică”.

        A revenit apoi în ţară, unde neîncrederea era aceeași: acum lumea nu credea în realizările ei cu ajutorul Domnului și nici măcar în bolile ei! Spuneau că se preface! Salvarea o găsea tot  în rugăciune. Și-a scris apoi memoriile, memorii scrise cu lacrimi, nu cu cerneală (pentru a stinge neîncrederea lumii simțind nevoia de a dovedi cu fotografii, documente și martori), şi-a pregătit locul de veci şi aşteaptă să vadă dacă îi mai dă Dumnezeu ceva de lucru!

Detalii despre carte / Cumpărare

Cuprins

Rădăcinile familiei şi amintiri din copilărie  / 7
 Greutăţile vieţii şi mângâierea Maicii Domnului  / 22

Părintele Teofil Părăian – Omul lui Dumnezeu care mi-a deschis uşa  / 45
 Binecuvântarea Părintelui Arsenie la mormânt  / 49
 Cum Părintele Ilarion Argatu vorbea la telefon cu Părintele Arsenie şi semna cereri la Maica Domnului!  / 58
 Întâmplări nefericite / 73
 Mănăstire Bucium şi moaştele Sfântului Ioan Botezătorul  / 78
 MOŞU’ ILIE – Taine şi mărturii  / 86
 Dezbinare şi împăcare  / 92
 Lupta cu cel rău (ispite, accidente) şi visele cu Cel Bun  / 97
 Mi-a dat Dumnezeu de lucru: să pictez pietre!  / 103
 La Părintele Cleopa  / 107
 Maica Veronica de la Vladimireşti – sora mea din cer  / 108
 Părintele Lavrentie la Sfinte Masluri cu dezlegări  / 114
 Cum discernem între ghicit-vrăjit şi lucrarea lui Dumnezeu?  / 116

Canonul meu, Boris - pentru a putea Bunul Dumnezeu să-mi scadă din păcate  / 120
 Marian, canonul meu drag   / 129
 Lazării lui Dumnezeu, prietenii mei  / 135

Îndrumările Părintelui Iustin Pârvu  / 143
 Taina Schitului Sfântul Mina  / 144
 Avem o ţară bogată în Sfinte Moaşte  / 146

Alt dar de la Dumnezeu!  / 147
 Germania  / 156
 Croaziera pe Mediterana şi… ispita Guru!  / 169
 Cu reşedinţa în Germania  / 174

Întoarcerea acasă, în România  / 180
 Să ne întoarcem Acasă, la Domnul  / 185

30-04-2014


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu
Borbely Karoly - 01-05-2014:

Fratele Ioan, Bunul Dumnezeu a si inceput sa te rasplateasca pentru ca ai avut incredere in sora noastra Aurelia.  Bineinteles tot Dumnezeu te-a intarit in credinta(dupa mult zbucium in inima)ca aceasta carte este plin de adevar si credinta in ce priveste"minunile"zilnice cu care ne rasfata Bunul Dumnezeu pe noi toti,cu mentiunea ca nu constientizam rasfatul Domnului intotdeauna.

Bunul Dumnezeu sa te binecuvinteze frate Ioan, cu mult drag si respect Karol.

Angelika Reitmayer - 04-05-2014:

Dragă Aurelia abia aştept să ţin în mina această carte pe care ai scris-o.Ştiu un pic din viata ta şi am avut bucuria să te cunosc, deşi prima noastră întâlnire nu a fost aşa cum ţi-ai dorito, dar acel,, ceva care ne lega a triumfat şi am devenit prietene.Respect pentru munca ta! Abia aştept să ne vedem, te pup Angelica