Pastorația pe internet – oportunitate sau amenințare?

Internetul s-a răspândit semnificativ în România, fiind accesibil inclusiv în mediul rural. Conform sondajelor, circa 50% din populația țării are conexiune la internet. Biserica Ortodoxă Română s-a adaptat acestei realități și își face cunoscută activitatea inclusiv în mediul electronic prin publicarea online a știrilor, comunicatelor, emisiunilor radio -TV etc. Ziarul Lumina, Telegraful Român, Radio Trinitas, Trinitas TV, Radio Renașterea sunt doar câteva exemple de mijloace media oficiale ale Patriarhiei Române sau ale unor mitropolii, disponibile și în format electronic. La nivel de parohii cele mai frecvente forme de comunicare electronică sunt site-urile si blog-urile proprii unde găsim informații utile despre programul slujbelor, galerie foto, date de contact, cuvinte de învățătură ș.a.. Putem vorbi fără a exagera despre conturarea unui nou tip de misiune și pastorație: pastorația pe internet. Ea este complementară pastorației de tip clasic, prin prezența efectivă a preotului în parohie, și nu i se poate substitui.

“Internetul fiind un mijloc de comunicare, blogul (jurnalul online) a prins foarte repede şi a devenit un "must have" (ceva ce trebuie să ai neapărat) în lumea digitală. "Blogul, creat de marketingul incluziunii digitale, reprezintă o experienţă personală care trădează o nevoie artificială, indispensabilă chiar şi membrilor Bisericii. Importanţa din ce în ce mai mare pe care aceştia o acordă nevoii de a-şi face un blog ridică următoarea problemă de conştiinţă: utilizarea blogului se face pentru sine sau pentru Hristos?", subliniază părintele Bogdan-Aurel Teleanu, de la Biroul de presă al Patriarhiei Române.

Credință sau credulitate?

Plecând de la această argumentație, ne amintim de comunicatul de presă al Patriarhiei Române, care preciza nu cu mult timp în urmă: “Întrucât se constată o creştere a numărului de persoane induse în eroare şi prejudiciate material în urma apelării la servicii religioase oferite prin internet şi mica publicitate de către pretinşi slujitori ai Bisericii, Patriarhia Română precizează că serviciile religioase (Sfintele Taine şi ierurgiile) se oficiază numai în biserici şi la casele credincioşilor de către preoţii comunităţilor parohiale şi monahale recunoscute oficial. În acelaşi timp, Patriarhia Română îndeamnă preoţii slujitori de la parohii şi mănăstiri să prevină comunităţile de credincioşi asupra riscurilor la care se expun cei care din neştiinţă apelează la pretinse servicii religioase promovate online sau prin mica publicitate (Taina Spovedaniei, acatiste etc.) de către persoane care administrează pagini de internet ce oferă servicii religioase fără să îşi arate adevărata identitate, urmărind doar câştigul material.

În acest sens, precizăm că pe toate site-urile bisericeşti autentice se menţionează în mod transparent şi fără echivoc faptul că sunt administrate de către Patriarhia Română, eparhiile, parohiile şi mănăstirile ortodoxe române din ţară şi străinătate. În concluzie, Patriarhia Română dezaprobă orice formă de impostură şi înşelăciune prin internet şi mica publicitate, recomandând celor înşelaţi să se adreseze organismelor abilitate ale Statului care au competenţa de a cerceta şi de a pedepsi conform legislaţiei în vigoare astfel de fapte reprobabile, care se încadrează în conţinutul infracţiunii de înşelăciune. Articolul 215, alin. 1 din Codul penal sancţionează inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoase a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă astfel s-a pricinuit o pagubă materială.”

În Biserica Ortodoxă nu există Spovedania on-line

ÎPS Dr. Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, într-un interviu pentru Agerpres, îndeamnă pe creștinii ortodocși să participe la Sfintele Taine doar în sfintele biserici, nicidecum pe internet. Dezlegarea de păcate pe care o dă preotul penitentului are loc în biserică, în fața sfintelor icoane, sub epitrahil,  prin punerea mâinilor preotului pe capul celui ce s-a mărturisit, și presupune o intimitate a mărturisirii. “Intimitatea mărturisirii nu poate fi niciodată înlăturată, pentru că este taina ta cu Hristos. Mărturisirea păcatelor, confesiunea în sine, este întărită de actul sacramental al dezlegării. Deci, preotul lucrul acesta îl face. Cine dă dezlegare pe Internet?”  ÎPS Streza a adăugat că Biserica nu condamnă tehnica și tehnologia, ci se folosește de ele cu dreaptă socoteală, însă în privința Sfintelor Taine, nu există compromis. Biserica Ortodoxă nu îngăduie spovedania publică (colectivă, formală şi impersonală), şi nici prin intermediul mijloacelor tehnice: telefon, conferinţă - video, internet. Așa cum preoții sunt hirotoniți de episcop prin punerea mâinilor ierarhului pe capul celui chemat la Taina Preoției, și în cazul Tainei Sf. Spovedanii, este nevoie de prezența față în față a preotului și credinciosului. 

Pomelnice trimise electronic

Internetul se dovedește o oportunitate pentru parohii atunci când facilitează încasarea unor sume de bani. Tot mai multe biserici apelează la finanțarea benevolă prin sistemul 2% din impozitul pe profit al salariaților și postează pe site-uri Formularul 230 pre-completat cu datele parohiei. De asemenea, datele bancare ale parohiei sunt afișate online, donații putând fi făcute de la distanță. Când vine vorba despre pomelnice plătite online, lucrurile se complică. Patriarhia nu este de acord cu iniţiativa întreprinzătorilor care "speculează comoditatea". Donaţiile credincioşilor ar trebui să fie benevole, iar serviciul religios nu ar trebui condiţionat de achitarea unei sume prestabilite, spun reprezentanţii Patriarhiei, cu referire la serviciul electronic oferit de siteul crestinortodox.ro. Pe acest site costul pomelnicelor este stabilit în funcție de conținutul cererii de rugăciune și durata pomenirii.

Ochii presei au căzut cu neîncredere asupra acestui site consacrat în rândul cititorilor ortodocși. “Salut, te informăm că am primit pomelnicul". Aşa sună mesajul pe care administratorii unui portal creștin ortodox îl trimit după ce a fost confirmată plata online a serviciului bisericesc. Un euro te scuteşte de un drum la biserică. Mănăstirea la care doreşti să fii pomenit va primi solicitarea ta într-un e-mail, iar părintele stareţ de acolo va scoate la imprimantă mesajul şi îl va citi în biserică, ne asigură preoţii de la trei dintre cele patru lăcaşe de cult care apar pe site. Soluţia modernă poate fi de ajutor pentru mănăstirile de la ţară, unde pomelnicele prin poştă ajung mai rar, dar şi pentru "românii de pretutindeni" care doresc "să-şi întărească credinţa strămoşească", după cum explică administratorii portalului. În funcţie de solicitare, credincioşilor le sunt calculate pe loc contravaloarea serviciilor promise: 1 euro pentru un acatist citit o zi în biserică, 1,84 euro pentru două zile sau 2,80 euro pentru trei zile. Pentru un pomelnic cu o valabilitate de o săptămână, de pe cardul unui solicitant vor fi extraşi automat 6,16 euro ș.a.m.d.

Patriarhia se opune practicii. "Una este când un credincios foloseşte o modalitate electronică pentru a face o donaţie unei biserici şi alta este iniţiativa unor întreprinzători inventivi care speculează comoditatea", a declarat părintele Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhie Române. Acesta spune că a avut surpriza să afle de la mai mulţi stareţi că biserica lor fusese inclusă pe astfel de site-uri fără ştiinţa lor. "Ridică o problemă de corectitudine. Nu se ştie dacă banii sunt trimişi către biserici sau dacă ele au primit pomelnicele", a adăugat părintele Constantin Stoica.

Sfaturi utile pentru pastorația pe blog

Un manual cu instrucțiuni și sfaturi practice despre pastorația pe internet nu există. De regulă, parohiile se inspiră din exemplele de bună practică ale unor biserici sau comunități ortodoxe și caută să își adapteze conținutul la nevoile specifice fiecărei comunități. Cel mai important este ca preoții să se asigure că mesajul Evangheliei și învățătura Bisericii ajung în spațiul virtual în mod corect, fără interpretări și ajustări eronate, astfel încât sămânța credinței creștine să fie bine semănată și să rodească și în mediul digital. Câteva reguli general valabile și un posibil cod de conduită s-au cristalizat în ultimul timp și pot constitui puncte de plecare și de reflecție pentru preoții care doresc să facă misiune și pastorație pe internet. Acestea ar fi:

• Graba strică treaba! Este nevoie de a ne gândi și răzgândi înainte de a publica un material electronic având în minte că scripta manent. Corecturi și reveniri ulterioare asupra unui articol online sunt posibile, dar odată salvată de un cititor, varianta originală rămâne în memoria electronică și poate fi folosită în defavoarea noastră;
• Responsabilitate. Să ne întrebăm în ce măsură subscriem la cele postate, în ce măsură este utilă publicului cititor și ce consecințe ar putea avea preluarea ei și de alte site-uri sau mijloace media;
• Preoția nu are pauză! Cel mai adesea, și un punct de vedere personal al unui preot riscă să fie confundat cu poziția oficială a Bisericii sau a parohiei pe care o păstorește. Este recomandat ca în cazul exprimării unei opinii personale, să se specifice din start acest lucru. Amintindu-și că odată cu primirea tainei hirotoniei preoții se află sub ascultare față de episcop și de Biserică, indicat ar fi ca preoții să manifeste prudență în vehicularea pe internet a unor informații neverificate sau a unor opinii personale;
• Nu anonimatului și alias-urilor. Un preot paroh ar trebui să nu își ascundă identitatea în spatele unor pseudonime sau al anonimatului. Mai mult, dacă pagina de internet a unei parohii este administrată de mai multe persoane, trebuie să ne asigurăm că putem identifica repede și ușor orice autor;
• Clauze de confidețialitate. Când preoții folosesc rețele de socializare și în nume personal, se recomandă atenție sporită la clauzele de confidențialitate și restricționarea accesului utilizatorilor nedoriți;
• Siguranța mesajului și limbajului. Se recomandă abținerea de la adresarea directă și de la mesajele private. Comunicarea on-line este asemenea unei discuții private, de aceea este mai potrivit a trimite mesaje generale către grupuri, decât către persoane fizice;
• Drepturile de autor și protecția datelor cu caracter personal. Prin lege, conținutul accesat pe internet de una sau mai multe persoane este clasificat ca fiind publicat, adică disponibil în domeniul public. Prin urmare, ceea ce scriem și publicăm pe internet intră sub incidența legislației privind respectarea drepturilor de autor, protecția datelor cu caracter personal, calomnia și defăimarea. Dacă nu ne-am asuma conținutul unui mesaj/articol și în formă scrisă pe hârtie sub semnătură și ștampilă, să nu îl publicăm nici electronic;
• Confidențialitatea. În activitatea pastorală curentă există ședințe, conferințe, întâlniri și conversații private sau desfășurate cu ușile închise. Conținutul acestora nu se publică pe internet pentru că riscăm să provocăm reacții incontrolabile propagate dincolo de controlul nostru;
• Necesitatea unor studii, ghiduri și recomandări pentru activitatea parohiilor pe internet.

Într-un articol pentru revista Studii Teologice, Pr. Iulian Nistea concluziona: “Internetului, ca toate celelalte „lumi” sau „medii” are nevoie de creștinism. Dar această prezență nu trebuie să fie una haotică, ci îndrumată de principii pastorale creștine și adaptate, care să dea o anumită coerență și concertare misiunii creștine. Pastorația pe Internet are nevoie de o viziune antropologică tradițională dar inculturată, întrupată în mediu specific și de o teologie pastorală adaptată Internetului prin faptul că ține seama de specificitățile prezenței și relaționării în lumea Internetului. Structurarea coerentă a pastorației pe Internet trebuie să treacă prin încurajarea unor studii creștine despre psihologia prezenței și relaționării pe Internet și despre implicațiile concrete asupra utilizatorilor ale inovațiilor tehnologice în acest mediu. Aceste studii ar trebui să conducă și la crearea unui set de ghiduri cu explicații și recomandări pentru cei care fac misiune pe Internet, pentru părinți, pentru copii și pentru tot creștinul.”

a consemnat Cristina Roman