La Editura „Sfântul Ierarh Nicolae” din Brăila, recent avea să vadă lumina tiparului volumul Repere biblice, ce, de-a lungul celor 115 de pagini, sub forma unui suport de curs, face o interpretare a diferite teme de teologie biblică, dezvoltate mult mai amplu, în volumul „Iisus Hristos şi Duhul Sfânt, după scrierile Sfântului Ioan Teologul”, şi anume:
1. În tema Personalitatea Sfântului Ioan Teologul. Viaţa şi opera se tratează aspecte legate de viaţa şi opera Sfântului Ioan Teologul, ucenicul „pe care-l iubea Iisus” (In 13,23), care adesea Mântuitorului Îi sorbea de pe buze dumnezeieştile cuvinte, şi care, sub inspiraţie divină, pătrunde taina slujirii lui Hristos şi, adâncindu-se cu aripi de vultur până în bolta cea mai de sus a Proniei divine, înţelege chemarea Domnului şi-L înfăţişează nouă tuturor pe Iisus drept Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu (In 20,31).
2. Tema Iisus Hristos şi Tatăl Său, în Evanghelia a patra tratează despre faptul că între Hristos şi Tatăl Său există „o minunată egalitate, o supunere perfectă faţă de Tatăl şi o armonie incomparabilă”, căci între Ei Doi nu era „nici un spaţiu de timp”, ei fiind „una”, adică Dumnezeu.
Sf. Ioan ca Apostol şi martor direct al lui Iisus Hristos, Logosul lui Dumnezeu, înfăţişează, în Evanghelia pe care o scrie, misterul hristologic în toată amploarea şi profunzimea sa, şi anume că Hristos este „Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (In. 6, 69) Cel ce „era dintru început la Dumnezeu” (In. 1, 2), adică la Tatăl, şi Care, „pentru a mântui umanitatea sărăcită”, „prin puterea Celui Preaînalt” (Lc. 1, 35), „S-a făcut trup” (In. 1, 14).
3. Tema Epistola întâi ioaneică. Hristologia face o prezentare a epistolei întâi ioaneice, care, după întreg conţinutul său, poate fi încadrată între scrierile hristologice (hristocentrice) ale Noului Testament, căci, împotriva ereziilor ce, prin învăţăturile antihristice pe care le profesau, zdruncinau pacea şi liniştea nou-născutelor comunităţi creştine, Sfântul Ioan Teologul mărturisea, cu toată autoritatea ucenicului - martor, ce a văzut, a auzit şi a pipăit pe Domnul, că Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat şi Om adevărat.
Tratând hristologia epistolei întâi ioaneice, aveam să conchid că Iisus Hristos nu este un prooroc adâncit în misiunea profeţiei sale, ci este Cuvântul cel plin de iubire al Tatălui Ceresc, Ce a venit în trup (I In. 4, 2) în Persoana divino-umană a Proorocului celui Mare (Deut. 18, 15), Care, pentru ca lumea viaţă să aibă, şi încă din belşug să aibă, S-a adus pe Sine jertfă de ispăşire Tatălui (I In. 4, 10), devenind Profetul-Mântuitor al lumii, adică Fiul lui Dumnezeu cel Unul-Născut trimis de Dumnezeu în lume (I In. 4, 9), ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică, El fiind "Dumnezeu adevărat şi viaţă de veci" (I In. 5, 20).
4. Tema Hristos, „pâinea”: ὁ ἄρτος (In. 6, 35, 41, 48, 51, 58) tratează faptul că aspectul iconomic al relaţiei dintre Iisus Hristos şi Duhul Sfânt se oglindeşte şi se lămureşte şi în caracterul dătător de viaţă al pâinii, care este Trupul lui Hristos înălţat şi sfinţit, Care este, în mod categoric, dătător de viaţă, dar nu luat ca atare, singur, ci pătruns de Duhul, Care este dătător de viaţă prin firea Sa (In. 6,63), ceea ce face ca şi cuvintele lui Hristos, prin care cheamă lumea să se împărtăşească cu „adevărată mâncare”: ἀληθῶς βρῶσις şi cu „adevărată băutură”: ἀληθῶς πόσις (In. 6, 55), să nu fie doar inspirate de Duhul, ci pline de Hristos, pe Care-L şi comunică ascultătorilor, care le acceptă prin credinţă
5. Tema Mesia, la proorocul Zaharia tratează despre faptul că toate profeţiile lui Zaharia, privite înrt-un singur buchet al proorociei, prevăd venirea lui Mesia în lume, în întreita Sa slujire de Prooroc, de Arhiereu şi de Împărat.
După viziunea zahariană, Mesia este Odrasla Care va veni în lume ca Serv al Domnului, spre a aduce poporul la lumină, prin darul vestirii Evangheliei Sale, căci El este Păstorul-Arhiereu, Care aduce pe toate ale Sale dintru ale Sale ca jertfă de izbăvire pentru toată lumea şi Care Se arată lumii ca Biruitorul-Împărat, atotputernic, drept şi biruitor, Care, în blândeţea şi smerenia Sa, va zdrobi porţile iadului, iar, în ziua aceea a Parusiei, va veni să judece viii şi morţii, aducând „ceruri noi şi un pământ nou, în care locuieşte dreptatea” (II Petru 3, 13).
Cartea are următorul cuprins:
Prefaţă
Abrevieri
I. Personalitatea Sfântului Ioan Teologul. Viaţa şi opera
1. Viaţa
2. Opera
2.1. Evanghelia
2.1.1.. Autenticitatea
2.1.2. Timpul, scopul şi destinatarii
2.1.3 Limba şi stilul
2.1.4. Simbolismul şi expresiile supra-puse
2.1.5. Planul
2.1.6. Ioan şi sinopticii
2.2 Epistolele soborniceşti
2.2.1. Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Ioan
2.2.1.1. Autenticitatea
2.2.1. 2. Forma
2.2.1.3. Planul
2.2.2. Epistolele a doua şi a treia ioaneice
2.3 Apocalipsa
2.3.1. Autenticitatea
2.3.2. Planul
Concluzii
Bibliografie
II. Iisus Hristos şi Tatăl Său, în Evanghelia a patra
1. ὁ λόγος ήν (In. 1, 1, 9)
2. ἐγώ εἰμι – אֶהְיֶ (In. 4,26; 6,35; 8,12,58; 10,9,11; 11,25; 13,13; 14,6; 15,1,5; 18,37)
3. ἕν (In. 10, 30)
Concluzii
Bibliografie
III. Epistola întâi ioaneică. Hristologia
1. Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Ioan
1.1. Autenticitatea
1. 2. Forma
1.3. Planul
2. Hristologia
2.1. ο λόγοV (In. 1, 1; 5, 7)
2.2. Λóγος της ζωης (In. 1, 1)
2.3. Παράκλητον (I In. 2,1)
2.4. εν σαρκι (I In. 4, 2; II In. 1, 7)
Concluzii
Bibliografie
IV. Hristos, „pâinea”: ὁ ἄρτος (In. 6, 35, 41, 48, 51, 58)
1. „Pâinea vieţii”: ὁ ἄρτος τῆς ζωῆς (In. 6, 35, 48, 51)
2. Pâinea, „care s-a pogorât din cer”: ὁ ἐκ τοῦ οὐρανοῦ καταβάς (In. 6, 41, 51, 58)
Concluzii
Bibliografie
V. Mesia, la proorocul Zaharia
1. צֶמַח (Zah. 3, 8; 6, 12)
2. רֹעֶה (Zah. 11, 7, 17)
3. מֶלֶך (Zah. 9, 9; 14, 16, 17)
Concluzii
Bibliografie
07-01-2014