Cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Evenimente, Apeluri, PromoțiiNr. vizualizari: 3713

APEL pentru crearea unui partid politic CREŞTIN

Tags: partid;

Dragi prieteni,

       Va supun atentiei o platforma politica, numita "Initiativa nemteana", care speram sa fie baza de pornire a doctrinei partidului politic Forumul Alternativa Crestina pentru Romania. Dorim ca partidul sa fie infiintat la inceputul anului viitor. 

       Sper ca aceasta propunere, insotita de un apel si de o strategie de lucru, va fi apreciata ca o invitatie de a ne implica in destinul politic al tarii noastre, cat inca mai putem face acest lucru, constienti ca acesta este cel mai eficient mod de a influenta deciziile care se pravalesc asupra noastra zi de zi, emise de cei care detin puterea statului.

      Stiu si respect faptul ca fiecare dintre dumneavoastra militati pentru un anumit lucru ce tine de etosul nostru crestin ortodox: dreptul copilului la viata, lupta antibiometrie, lupta pentru familia crestina asa cum a lasat-o Dumnezeu, lupta pentru ca ai nostri copii sa aiba dreptul la o educatie crestina etc. Mai stiu ca pe cont propriu actiunea pentru care militati v-a fost zadarnicita de insensibilitatea sistemului, care nici nu a catadicsit sa stea de vorba cu dvs.

     Stiu de asemenea ca impreuna ati obtinut in februarie anul trecut o victorie importanta contra propagandei LGTB, dar ca dupa aceea sistemul s-a repliat si a contraatacat, obtinand, prin mijloace specifice statelor nedemocratice, castig de cauza.

     Mai stiu ca, atunci, in februarie, sistemul s-a speriat de forta celor 40 de asociatii crestine, motiv pentru care a luat masuri de ordin legislativ, introducand in proiectul noii Constitutii o prevedere perversa prin care practic activismul crestin va fi scos in afara legii. Mai precis, articolul 29 (4), In relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiune de invrajbire religioasa, a fost modificat, excluzandu-se expresia "in relatiile dintre culte", ceea ce face ca articolul propus sa sune:sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiune de invrajbire religioasa, pentru ca sistemul sa poata interpreta orice actiune a dumneavoastra ca invrajbire religioasa si sa va inchida (asociatia si poate chiar si persoana).

     Imi mai amintesc cu parere de rau si despre faptul ca in primavara nu am fost in stare sa prezentam o platforma unitara de propuneri de modificare a Constitutiei si nu am fost in stare sa luptam pentru ele, ceea ce a facut ca sistemul sa ne poata ignora fara probleme.

        Acestea fiind spuse, invitatia mea este de a ne lua statul inapoi, de a ne aminti ca primele state romanesti s-au nascut in istorie crestine, ca statalitatea crestina este cel mai potrivit model de statalitate pentru sufletul romanesc. Sub semnul inscris de Constantin cel Mare pe steagurile soldatilor sai, va invit sa incercam sa obtinem si noi o victorie istorica si poate salvatoare pentru generatiile ce vor veni. Nu va invit la o actiune subversiva, nici la una anarhista (cum denumea seful SRI zilele trecute actiunile unor oameni care luptau impotriva spolierii statului de ultimele sale resurse). Va invit sa va exercitati dreptul inscris in Constitutie la art. 40 (1): "Cetatenii se pot asocia liberi in partide politice...", garantandu-va ca partidul pe care doresc sa il infiintam nu incalca cu nimic art. 40 (2) din Constitutie: "Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale".
        Consider ca evenimentele din ultimele luni ne-au aratat ca nu mai e timp de discutii sterile, pe doctrine si simboluri, pe metafizica politica si pe teorii metasociale. E timpul sa ne strangem laolalta si, pe baza unui proiect de genul "Initiativei nemtene", sa alcatuim un program complet de guvernare, pe care sa il inregistram la Tribunalul Bucuresti impreuna cu Forumul Alternativa Crestina pentru Romania, pentru ca apoi sa purcedem la a face cunoscuta intentia noastra populatiei Romaniei. 

      Daca sunteti de acord cu propunerea mea, va rog sa imi raspundeti la aceasta adresa de mail, pentru a putea sa luam legatura unii cu altii in vederea unei intalniri la inceputul anului viitor. (mhasilv@yahoo.com)

Va multumesc,
Cu prietenie,
Mihai-Silviu Chirila,
vicepresedinte Asociatia Culturala Valea Muntelui Bicaz.

 

APEL

 “Când se ridică sus oamenii de nimic,
nelegiuiţii mişună pretutindeni”
(Psalm 11,8)

Evenimentele din ultima vreme i-au convins şi pe cei care mai aveau o urmă de speranţă că lucrurile ar putea merge bine în România că nu se va întâmpla aşa atât timp cât actualul sistem politic, instaurat după răsturnarea regimului comunist în 1989, va persista. A existat o speranţă că, după căderea regimului comunist, România va reveni la o stare de normalitate, iar economia ţării va cunoaşte o rapidă regenerare, aducând cu sine şi o sporire considerabilă a nivelului de trai. Constituţia din 1991 chiar dădea speranţe cetăţenilor în acest sens, proclamând, în articolul 3, statul român ca pe un stat social, căruia îi trasa, în articolul 47, obligaţia “să ia măsuri economice de dezvoltare economică şi protecţie socială, de natură să asigure un cetăţenilor români un nivel de trai decent”. În paralel cu elaborarea acestei generoase Constituţii însă, Guvernul României proclama industria românească “un morman de fiare vechi” şi demara cel mai vast şi mai criminal proces de dezindustrializare pe care o ţară europeană l-a cunoscut probabil în ultimele secole. În timp ce alte state ale blocului comunist au adus o modernizare tehnologiei pe care statul comunist le-o lăsase, reuşind să refacă din temelii economiile lor naţionale pe baza acelei moşteniri, România a trecut printr-un proces de devalizare completă, ale cărei iţe până şi justiţia a încetat să le mai cerceteze, dat fiind că majoritatea faptelor, crime care ar fi trebuit să fie de-a pururi imprescriptibile, s-au prescris şi s-au uitat. Aşa se face că una dintre cele mai prospere ţări din Europa interbelică, o ţară profund creştină, a ajuns să fie singura ţară comunistă în care reformele lui Gorbaciov glasnost şi perestroika s-au aplicat la virgulă, asigurând supravieţuirea aparatului şi sistemului de gândire comunisto-securist “cu faţă umană”.

În faţa acestui dezastru, politicienii români au promis unui popor înfometat, umilit şi dezamăgit că s-a găsit soluţia salvatoare: aderarea la Uniunea Europeană, prezentată românilor ca singura şansă a naţiunii, ca obiectiv pentru care s-a şi născut poporul român, ca El Dorado care va rezolva toate problemele grave ale societăţii româneşti. Aderarea la Uniunea Europeană a fost un proces dificil atât din punct de vedere economic, cât mai ales spiritual. Uniunea a impus României, ca o precondiţie a aderării, să scape de ultimii “mastodonţi” ai industriei ceauşiste, care în epoca comunistă făcuseră o concurenţă serioasă firmelor de profil din spaţiul comunitar, să facă unele “privatizări strategice”, adică să lichideze ultima rămăşiţă a unei economii altădată funcţionale. Cele mai devastatoare privatizări au fost în domeniul energiei, unde guvernul a pierdut o sursă uriaşă de venituri la bugetul statului. În momentul aderării, România nu era decât o piaţă de desfacere a produselor comunitare (de fapt, a copiilor produselor occidentale, pentru că românii au fost învăţaţi ca la acelaşi preţ cu cel al produselor originale occidentale să cumpere nişte „clone” de foarte proastă calitate), cu un guvern care între timp renunţase la toate pârghiile economice prin care şi-ar fi putut colecta suficiente venituri la bugetul statului încât să nu fie nevoit să ţină aparatul de stat pe spinarea cetăţenilor.

Cele mai multe state ale Uniunii Europene experiază ceea ce în istoriografie se numeşte deja “epoca postcreştină”, în care valorile multiseculare ale moralei creştine au fost înlocuite cu unele pseudovalori newagiste, având în centru o înţelegere complet falsă a ideii de libertate a omului. Dogma libertăţii absolute a omului, un fals logic, filozofic şi teologic, a făcut ca cetăţenii statelor Uniunii Europene să adopte moravuri dintre cele mai dubioase şi să le impună şi statelor noi care au aderat. Aşa se face că, pe lângă dărâmarea economiei naţionale, românii s-au trezit integraţi într-un club de state cu valori morale de cele mai multe ori contrare moralei creştine, profund înrădăcinate în rândurile acestui popor. Mare parte a ceea ce europenii numesc valoare culturală morala creştină numeşte păcat. Din acest motiv, românii resimt încă un puternic sentiment de alienare spirituală, atunci când iau contactul cu “valorile” culturii europene actuale.  

La şapte ani de la momentul aderării la UE a devenit clar că aceasta nu este câtuşi de puţin interesată de rezolvarea problemelor economice ale României, că nu are nici interesul, nici pârghiile să facă ceva pentru români, că economia sa planificată, care aminteşte de cea sovietică, nu poate satisface cerinţele unei societăţi aflate în profundă disoluţie. În timp ce cei mai mulţi dintre românii apţi de muncă au plecat în străinătate, unde lucrează munci pe care nimeni dintre localnici nu doreşte să le facă, Uniunea Europeană îşi impune pe teritoriul României proiectul său de modificare a mentalităţilor acestui popor, a etosului său, a spiritualităţii sale, printr-o campanie propagandistică virulentă purtată prin intermediul administraţiei locale, a şcolii şi a întregului discurs public, populat cu lozinci şi clişee propagandistice paneuropeniste, în paralel cu eforturi de asimilare a teritoriului naţional al României, care aparţine poporului român în conformitate cu art. 3 (1) din Constituţie, în ceea ce se doreşte a fi la un moment dat Statele Unite ale Europei. Procesul de desfiinţare a statului român şi integrare a sa în Statele Unite ale Europei se face prin transferuri succesive de suveranitate de la Bucureşti la Bruxelles şi prin procesul de regionalizare, pe care guvernul îl accelerează cu riscul de a emite legi neconstituţionale. 

În faţa acestei realităţi, toate partidele politice din România şi-au manifestat incapacitatea de a se pune în slujba cetăţenilor care le-au votat, neputinţa sau lipsa de voinţă de a deveni, în cadrul Uniunii Europene, apărătoarele interesului naţional al cetăţenilor români. În locul unor soluţii pe care cetăţenii români le aşteaptă de decenii, politicienii români le oferă o retorică găunoasă, presărate cu clişee europene şi cu fantezii politice continentale, dincolo de care transpare o slujire necondiţionată a intereselor unor forţe externe, politice sau nu.

Ultima astfel de dezamăgire este actuala coaliţie de guvernare, care a înlocuit un partid urât pentru politicile sale imbecile de majoritatea populaţiei. Ajunşi la putere prin promisiuni solemne şi măreţe, actualii guvernanţi au scos resursele naţionale ale României la mezat şi s-au făcut instrumentul politicilor economice globaliste, permiţând unor companii transnaţionale să exploateze aceste resurse în condiţii economice umilitoare pentru statul român şi în condiţii de mediu care creează calamităţi populaţiei din zonele în care se fac aceste exploatări. Cu un tupeu nemărginit, partidele care alcătuiesc coaliţia actuală şi în timpul guvernărilor cărora s-a săvârşit marea devalizare a economiei numesc vânzarea resurselor naturale pe nimic investiţii strategice în economie.  

În faţa tuturor acestor realităţi sumbre, devine clar că soluţia reală la toate aceste probleme este adoptarea unei atitudini proactive, care să o înlocuiască pe cea reactivă, specifică activismului social. Mai precis, este necesară crearea unui partid politic menit să întrunească adevăratele aspiraţii şi necesităţi ale acestui popor şi să le satisfacă. Acest partid politic trebuie să fie creat de cetăţenii oneşti, să aibă o mentalitate complet diferită de a tuturor partidelor politice din România, să nu fie tributar nici unei organizaţii româneşti sau străine şi să se ghideze după un singur comandament: slujirea intereselor României şi ale românilor.

Există în rândul cetăţenilor români o lehamite bine cultivată faţă de implicarea în actul politic. Trebuie să înţelegem că orice decizie care se ia pentru viaţa noastră de zi cu zi şi a generaţiilor ce vor veni este esenţialmente politică, iar dacă nu ne implicăm în luarea ei în mod activ, ea se va lua fără noi şi adesea împotriva intereselor noastre. Efortul care se cere majorităţii cetăţenilor este de a sprijini în alegeri acest partid nou, care să îi reprezinte. Nu este un efort prea mare. Aşa cum educaţia copiilor o punem în mâna profesorilor, sănătatea în mâna medicilor, sufletul în mâna preoţilor şi aşa mai departe, este foarte uşor să punem şi responsabilitatea unor decizii importante pentru viaţa ţării în mâinile unor politicieni care doresc să îşi facă datoria faţă de aceasta şi de cetăţenii ei.

Există disperarea că nu se mai poate face nimic, că totul este deja stabilit, că sistemul este prea bine înrădăcinat pentru a fi dislocat. Celor ce împărtăşesc acest sentiment le reamintim că în 1989 statul comunist părea etern şi nu a trebuit decât o scânteie pentru ca întregul sistem să se prăbuşească. Pe aceste meleaguri a trecut una dintre cele mai cumplite plăgi cunoscute umanităţii, invazia mongolă din secolul al XIII-lea. După ce ea a trecut, românii şi-au reconstruit societatea şi au supravieţuit.   

Din acest motiv

Vă invităm

 

să sprijiniţi platforma politică numită “Iniţiativa nemţeană”, care reprezintă o viziune despre cum ar trebui să fie condusă această ţară, pe baza cugetării de bun-simţ şi de bună credinţă, dar şi a experienţei altor popoare, care au reuşit să depăşească momente de criză poate mai adânci decât criza românească. Pornind de la această platformă politică, vă invităm să începem discuţii pentru crearea unui partid politic, cu care să participăm în campaniile electorale din 2016, pe care să încercăm să le câştigăm pentru a da României un alt curs. “Iniţiativa nemţeană” nu are pretenţia de a oferi toate răspunsurile la problemele societăţii româneşti, dar este un punct serios de plecare în alcătuirea unui program complet de guvernare, pe care ulterior să îl putem aplica punct cu punct, dacă cetăţenii români ne vor acorda încrederea lor.

Este momentul să lăsăm la o parte orgoliile personale şi sentimentul că posedăm soluţii mesianice de salvare a României şi să conştientizăm că pe umerii noştri, ca intelectuali şi credincioşi creştini, apasă obligaţia de a face ceva concret pentru patria noastră. De felul cum vom răspunde acestei obligaţii vom da socoteală în faţa lui Dumnezeu şi a generaţiilor viitoare. Există zeci de cetăţeni care îşi doresc să întemeieze un partid politic, fiecare crezând că are soluţia salvatoare. Dacă nu ne vom uni eforturile, vom fi cu toţi slabi şi neputincioşi. Toate ideile acestor lideri de opinie trebuie puse cap la cap ca din ele să rezulte un program complet. Altă cale nu există.

Este momentul să conştientizăm că atitudinea reactivă, de protest faţă de unele măsuri aberante ale guvernanţilor, nu poate depăşi graniţele proverbului românesc “Câinii latră, ursul merge”. Societatea românească nu are un grad de civism suficient dezvoltat pentru ca activismul social să producă efectele dorite, iar clasa politică mizează pe acest lucru pentru a ignora orice semnal din partea societăţii civile. Singura soluţie este intrarea în arena politică şi dobândirea puterii politice cu care să implementăm un program naţional de guvernare.

Este momentul să conştientizăm că generaţii întregi de indolenţă şi neimplicare civică au făcut ca bătălia care ne aşteaptă să se desfăşoare pe terenul adversarului, ceea ce ne impune să ne adaptăm strategia în aşa fel încât să putem deveni adversari cu şanse egale. Există în spaţiul public diverse forme de manifestare a dorinţei de a face ceva pentru ţară, înveşmântate însă în forme de luptă civică ce sunt fie stridente, fie depăşite de momentul istoric, fie ilegale, fie incapabile să atingă o coardă sensibilă în rândul populaţiei. În lupta noastră va trebui să ţinem seama de toate aceste detalii şi de mentalul din acest moment al poporului pe care dorim să îl avem de partea noastră în activitatea noastră. Dacă nu vom înţelege că o anumită retorică, ce avea un public în perioada interbelică, nu mai poate atrage pe nimeni după două decenii de democraţie “originală”, efortul nostru va fi zadarnic. Dacă nu vom înţelege că anumite idei, care acum câteva decenii puteau fi exprimate, acum sunt decretate ilegale, atunci ne vom petrece timpul scuzându-ne în ochii opiniei publice. 

Este momentul să conştientizăm că mentalul colectiv românesc este atât de divizat şi de încrâncenat încât numai un program naţional în care să se regăsească toţi cetăţenii îi mai poate uni pe aceştia în jurul unui partid politic. Considerăm din acest motiv că un program de guvernarea realist, onest şi fezabil este mai important decât promovarea unor lideri care să cucerească mulţimile prin harisma lor. După ce ne vom constitui într-un partid, vom purcede la o serioasă recrutare de personal cu care să implementăm acest program de guvernare.

Este momentul să înţelegem că s-ar putea să fie ultima ocazie de a lucra împreună ca naţiune un astfel de program politic. Regionalizarea ar putea adânci foarte mult diferenţele de mentalitate dintre diverse provincii, în aşa fel încât închegarea unui ideal naţional, atât de greu posibil acum, să devină practic imposibil după ce acest proces îşi va produce efectele. 

Sperăm că acest apel va găsi înţelegerea necesară pentru a vă alătura iniţiativei noastre.

Numai împreună vom putea FACe ceva pentru ţară!

În numele grupului de iniţiativă nemţean,

Mihai-Silviu Chirilă,

Vicepreşedinte al Asociaţiei Culturale

 “Valea Muntelui” din Bicaz, Neamţ

 

“Iniţiativa nemţeană”

Program politic al

Forumului Alternativa Creştină

pentru România

 

DUMNEZEU

PATRIA

FAMILIA

Pe măsură ce înaintăm în “democraţia originală”, combinată cu “originalitatea” birocratică a puterii coloniale de la Bruxelles, ne dăm seama că situaţia României este fără ieşire, iar ţara are nevoie de o nouă soluţie politică, sau mai corect spus are nevoie în sfârşit de o soluţie politică reală, care să ofere cetăţenilor români garanţia că au un viitor pe aceste plaiuri.

Se ştie că pentru “clasa politică” românească doctrinele nu valorează mai nimic, fiind în general vorbe vânturate pentru auzul celor ce stau să le analizeze (sau voteze). Din acest motiv, a teoretiza doctrina unui partid de dreapta real comportă riscul de a te confrunta cu o indiferenţă strivitoare, cultivată atent în timp. Totuşi, un partid creştin-democrat (l-am numit Forumul Alternativa Creştină pentru România) este absolut necesar pentru a capta acel şuvoi de calitate umană existent în adâncurile societăţii româneşti, care acum se zbate să supravieţuiască într-un mediu mai mult decât ostil.

De ce un partid creştin?

Pentru motivul extrem de simplu că, în conformitate cu ultimul recensământ, din 2011, în România există peste 85% creştini ortodocşi declaraţi (mulţi dintre ei şi practicanţi) şi probabil încă cel puţin 5% creştini de alte confesiuni şi chiar de altă limbă. Acesta este unul dintre cele mai ridicate procente de aderenţă religioasă din Europa şi din lume, ceea ce implică necesitatea ca României să i se recunoască o situaţie specială în Uniunea Europeană (aşa cum i s-a recunoscut Poloniei, de exemplu, la capătul unor negocieri la sânge, aşa cum a impus Ungaria, aşa cum a impus Anglia), în sensul că mentalitatea populaţiei româneşti este diferită de cea ateist-materialistă a europenilor, pentru care morala creştină e o amintire îndepărtată. Legislaţia şi valorile europene, croite aproape exclusiv pe principii iluministe necreştine şi uneori chiar anticreştine, nu pot fi aplicate în România fără a ţine seama de faptul că sunt făcute de către şi pentru o populaţie secularizată şi hedonistă, dar se aplică unui popor profund religios, încă ancorat în valorile creştine. Creştinii români au dreptul la o reprezentare politică, atât în viaţa politică internă, cât şi la nivel european, din partea unui partid care să consune doctrinar cu aspiraţiile lor spirituale şi să le asigure cadrul social şi politic al dezvoltării ca naţie. Fără astfel de reprezentare, în interior va exista mereu un hiatus între clasa politică şi dogmele ei politice şi popor, iar la nivel european valorile europene impuse fără discernământ vor distruge complet spiritualitatea şi identitatea româneşti, lucru care se vede deja. Până când între UE şi poporul român nu se va interpune un partid creştin care să ştie să armonizeze cele două părţi, UE va fi considerată de către marea parte a populaţiei încă un ocupant într-un lung şir de ocupanţi de-a lungul istoriei. Partidul creştin-democrat trebuie să aibă forţa de a face ceea ce trebuia să facă partidele în secolul al XIX-lea, când “occidentalizarea” României s-a produs brutal, fără nici o considerare faţă de sufletul românesc, faţă de apartenenţa poporului la lumea ortodoxă, faţă de specificităţile acestui neam. Atunci s-au tradus în română legile iluministe franceze şi s-au pus în spinarea poporului român, iar rezultatul se poate citi în opera lui Maiorescu, care deplânge ca nimeni altul forma fără fond, sau în cea a lui Ion Luca Caragiale, care nu vorbeşte decât despre eşecul total al modernizării României, pus de către liderii de opinie de atunci şi de acum pe seama pretinsei “prostii şi înapoieri a poporului”, însă datorat în realitate prostiei crase a politicienilor şi liderilor de opinie, care au crezut că două-trei sloganuri mincinoase de la Paris pot rade milenii de istorie şi civilizaţie.

Partidul creştin-democrat care urmează a se înfiinţa este o necesitate şi pentru că la ora actuală nici unul dintre partidele politice româneşti existente nu îi reprezintă deplin pe români, chiar dacă s-au făcut vehiculele votului popular din 1989 încoace, dezamăgindu-i şi „revrăjindu-i” sistematic (nici un partid din România nu a avut două mandate consecutive, ceea ce spune de la sine totul despre cât sunt de iubite şi de reprezentative în rândul poporului).

Incompatibilitate axiologică

Socialismul este în general incompatibil cu spiritul creştin, deoarece copiază ideea filantropiei creştine, dispreţuind însă Dumnezeul Care este izvorul acesteia. Faptul că încă are o bază puternică în România se datorează sărăciei cumplite în care se zbate mare parte a populaţiei, comparabilă cu cea din republicile sud-americane. Pe acest fundal, defuncta Republică Socialistă România este reevaluată în mod eronat ca un adevărat paradis. Socialiştii români, pe care îi prinde evlavia creştină în campania electorală, sau cei ce intonează emfatic „Sculaţi, voi, oropsiţi ai vieţii!” cu pahare de şampanie în mână reprezintă o formă endemică de „inculturaţie” politică a unor idei străine mentalului colectiv al poporului de care aparţin. În perioada interbelică socialismul era un curent minor în societatea românească, iar partidele luptau toate contra socialismului radical pe care îl reprezenta bolşevismul sovietic.

Complementaritate bipartidă

Liberalismul ar putea oferi partidul celălalt de pe eşicherul politic, într-un viitor sistem politic bipartid care să reia tradiţia democratică de dreapta antebelică; în alternanţă cu un partid creştin-democrat, partidul liberal ar putea să capteze chiar şi înclinaţiile doctrinare mai de stânga (probabil nu şi pe cele comunistoide). Un sistem bipartid, compus dintr-un partid creştin-democrat (conservatorist) şi unul liberal (progresist), ar ridica miza discursului politic de la nivelul luptei de clasă, propovăduite de stânga împotriva liberalismului capitalist şi a valorilor creştine tradiţionale, sau al autosuficienţei exclusive, promovate de dreapta extremă împotriva socialismului şi liberalismului deopotrivă, conferindu-i valoarea unei alternanţe reale şi dinamice de principii, a unei complementarităţi obligatorii a două curente de gândire capabile să creeze un proiect de urmat pentru ţară.

Succesul acestui sistem ar depinde însă exclusiv de decontul pentru guvernările anterioare ale liberalilor şi de cât de departe sunt dispuşi să “liberalizeze” relaţia lor cu Dumnezeu. Poporul român nu îşi poate permite schizofrenia de a fi condus patru ani de creştini şi patru ani de liberpansişti. Acest bipartism ar fi de preferat în perspectiva eliminării partidului socialist şi a nocivei sale doctrine de pe prima scenă politică.   

Poziţionare pe eşicherul politic actual

Există câteva partide deja şi se creează în mod frenetic altele care se declară “populare”, deşi sunt conduse de cei mai impopulari şi detestaţi lideri politici postrevoluţionari; unele şi-au afişat denumirea CD (creştin-democrat), însă nu întrunesc sufragiile cetăţenilor din pricina moştenirii unor guvernări anterioare catastrofale sau a unor lupte intestine care le macină. Aşa-zisul slogan al “coalizării dreptei” nu se pune în practică decât în jurul unui partid creştin autentic, nu în jurul unor formaţiuni compromise politic fie de guvernări monstruoase, fie de persoane odioase care se reînveşmântează acum politic, trecând drept mari susţinători ai politicilor de dreapta.

   Un partid creştin-democrat real poate oferi un cadru de exprimare a identităţii spirituale şi naţionale românilor, fără ca aceştia să fie catalogaţi ca “naţionalişti”. Este evident că un partid naţionalist nu are nici un viitor în România şi în Europa “democratice”; electorii români au fost deja „vaccinaţi” împotriva naţionalismului şi sunt reticenţi în a îmbrăţişa această idee. În plus, un partid ancorat în universalitatea valorilor creştine are o deschidere mai amplă decât unul care se sprijină doar pe ideea naţional(ist)ă.

De ce Forumul Alternativa Creştină?

Pentru că, în primul rând, el trebuie să reflecte participarea cât mai largă a cetăţenilor la hotărârea destinului patriei lor. Din acest motiv, partidul trebuie să se deschidă oricui doreşte să participe la viaţa politică autentică, nu la cârdăşia infracţională cu cei ce folosesc statul în interes privat. În Roma antică, forumul era locul din oraş, de obicei piaţa publică, unde cetăţenii se adunau şi rezolvau probleme juridice sau economice, unde erau cele mai multe instituţii ale statului, şi oamenii puteau discuta liber despre probleme de interes comun. Forumul era echivalentul roman al agorei greceşti, simbolul prin excelenţă al democraţiei ateniene, locul unde cetăţenii Greciei antice aveau datoria să participe la luarea deciziilor care influenţau viaţa de zi cu zi a cetăţii şi fiecare avea un cuvânt de spus, şi îl putea spune, dacă dorea. Chiar dacă democraţia din zilele noastre este una reprezentativă, spre deosebire de cea participativă din Grecia şi Roma antice, deschiderea unui partid către populaţia votantă face ca această reprezentativitate să fie cât mai legitimă prin participarea cât mai multor cetăţeni la procesul de consultare şi decizie politică.

Acest partid se doreşte o alternativă creştină, o viziune creştină despre modul cum trebuie să se facă politica reală a acestei naţiuni, despre modul în care trebuie să se răspundă la aspiraţiile acestui popor. Este alternativa creştină, deschisă, onestă şi cinstită, la modul de a se face politică în România, putem spune fără a greşi, de la întemeierea statului modern încoace. FAC nu este un partid cu soluţii ex machina, cu viziuni cosmice, epocale, ci o grupare cetăţenească hotărâtă să ia nişte măsuri, dacă va fi ajunge la putere, care în alte ţări civilizate sunt considerate aproape banale.  

Poate exista un partid creştin şi democratic în acelaşi timp?

Forumul Alternativa Creştină trebuie să fie în primul rând creştin, să se inspire din valorile morale şi politice creştine, izvorâte din comandamentul iubirii faţă de aproapele:

  • libertate şi demnitate a persoanei umane;
  • nediscriminare religioasă, socială, politică, de rasă sau de gen;
  • libertate de conştiinţă şi de expresie;
  • acordare a unor şanse egale;
  • solidaritate socială cu cei defavorizaţi;
  • participare reală a cetăţeanului la viaţa cetăţii;
  • punere a statului în slujba cetăţeanului;
  • ataşament faţă de valorile religioase şi naţionale,

dar şi din valorile culturale, morale, juridice şi politice seculare care nu sunt în flagrantă contradicţie cu cele creştine.

Trebuie să fie democratic, în sensul că:

  • respectă drepturile şi libertăţile cetăţeneşti înscrise în Constituţie şi legile ţării;
  • respectă toate angajamentele internaţionale ale României, negociate în mod onest şi fără prejudicierea intereselor majore ale acesteia;
  • militează pentru o societate inclusivă, o adevărată casă a tuturor românilor, cu acceptarea diversităţii de opinii şi valori şi a regulii democratice care stipulează că majoritatea conduce, respectând şi protejând drepturile minorităţii, fără a se lăsa dominată de aceasta din urmă şi fără a prejudicia majoritatea pentru a da satisfacţie majorităţii.

Jocul după regulile democratice este obligatoriu în societatea contemporană, şi FAC trebuie şi poate juca cinstit, fără a trişa sau a face non-combat. Poate să nu fie ancorat în dogme politice şi ideologice sterile, dar trebuie să fie neapărat subordonat unui singur crez: slujirea cu orice preţ a patriei şi a cetăţenilor ei. Singurele valori cărora acest partid trebuie să se dedice întrutotul sunt cele cuprinse în sloganul său: Dumnezeu-Patria-Familia, coloana infinită cu rădăcinile adânc înfipte în pământ şi cu vârful atingând cerurile, scara care duce de la pământ la cer, cele trei valori fundamentale inspirate din doctrina creştină, pe care acest partid trebuie să le redescopere în sufletul şi mintea românilor.

Ce poate aduce nou un partid creştin-democrat?

În primul rând, legitimitatea politică în societatea românească: în sfârşit, cei mai mulţi dintre cetăţenii români pot avea un partid care să îi reprezinte cu adevărat, să fie creat din rândurile lor, cu aceeaşi spiritualitate ca a lor şi cu imperativul categoric de a-i sluji cu adevărat. 

În al doilea rând, o nouă viziune despre statul român. Până în acest moment, statul român seamănă cu unul de ocupaţie, cu o mentalitate de vechil, cu o doctrină politică împrumutată şi străină acestui popor, cu atitudine colonială pusă în slujba intereselor străine. Cetăţenii consideră multe legi şi proceduri ale statului aberante. Explicaţia paradoxală “este imoral, dar nu este ilegal”, pe care o auzim în România peste tot, este definitorie pentru diferenţa de mentalitate dintre etosul românesc, profund creştin, şi unele principii juridice inspirate din revoluţia franceză şi din alte revoluţii de acest fel. Românii au nevoie de un stat aşezat şi capabil de continuitate, înrădăcinat în valorile româneşti creştine multiseculare, croit pe sufletul şi mintea lor, capabil să elaboreze şi să implementeze un proiect naţional care să îi reprezinte pe toţi cetăţenii săi şi să fie armonizat cu parcursul firesc al acestei naţiuni în istorie, nu de un stat aflat într-o stare de perpetuă revoluţie (vezi mitul nesfârşit al „reformei statului”, corelat cu exploatarea propagandistică a promisiunii niciodată onorate a lichidării justiţiare a corupţiei).

Forumul Alternativa Creştină trebuie să ajusteze profund paradigma statală românească, transformând statul într-un slujitor al poporului pe care îl reprezintă (partidul agreează şi va milita pentru impunerea în Constituţie a doctrinei potrivit căreia puterea este a poporului, iar cele trei puteri în stat sunt de fapt trei forme de manifestare a puterii poporului, nu sunt nişte daturi abstracte cărora poporul trebuie să se supună în mod inexorabil, aşa cum le-a postulat revoluţia franceză), într-o structură capabilă să trăiască din resurse proprii şi să creeze astfel o atmosferă de prosperitate şi de securitate pentru toţi cetăţenii, aşa cum cere foarte clar art. 47 (1) din Constituţia României, o prevedere constituţională complet ignorată până acum de toate guvernele de după 1989. Un stat care îşi abandonează cetăţenii ca slugi în cele patru vânturi nu are o raţiune de a exista. Un stat care percepe impozite de dragul principiului în sine al impozitării, pentru că aşa e “în toate ţările civilizate”, dar nu e în stare să asfalteze un drum comunal, este o formă de demenţă colectivă care trebuie vindecată numaidecât. Toate aceste ajustări ale statului trebuie realizate natural, fără reforme radicale, prin:

  • simplificarea la maximum a legislaţiei şi a metodologiei aplicării ei; acest
  • direcţionarea întregii legislaţii în slujba omului onest şi de bună-credinţă;
  • curăţirea aparatului de stat de incompetenţi şi de interese subterane;
  • subordonarea intereselor particulare sau de grup interesului naţional al tuturor cetăţenilor români;
  • promovarea unui corp funcţionăresc capabil, profesionist, onest, bine remunerat şi asigurarea continuităţii carierei acestuia.

Priorităţile guvernului FAC

Atunci când Forumul Alternativa Creştină pentru România va ajunge la guvernare, va trebui să rezolve, în primele zile, trei probleme urgente, care puteau fi rezolvate din primele zile ale lui 1990:

  • culegerea de pe străzile oraşelor a bătrânilor şi tinerilor fără adăpost şi a cerşetorilor reali şi încadrarea lor în unităţi de primire civilizate, unde să li se ofere posibilitatea unei vieţi demne şi a unei reinserţii sociale, corelat cu gestionarea juridică a problemei cerşetorilor de meserie, care trebuie recuperaţi pe cale judecătorească pentru societate, după ce vor dovedi că sunt pregătiţi pentru reinserţie;
  • culegerea tuturor câinilor vagabonzi de pe străzile României şi internarea lor, pe o perioadă de 60 de zile, în padocuri, urmând ca în perioada de două luni organizaţiile iubitorilor de animale să se organizeze şi să finanţeze acele padocuri în continuare, dacă îşi doresc să protejeze animalele din ele. Statul nu are obligaţia să crească animale fără adăpost din fonduri proprii mai mult de acest termen.
  • finanţarea cazurilor disperate de cetăţeni români care au nevoie de operaţii costisitoare şi aşteaptă o soluţie miraculoasă care să le salveze viaţa.

Aceste măsuri urgente se pot realiza din fondurile speciale aflate la dispoziţia primului-ministru, care trebuie puse în slujba unor astfel de cazuri. 1. Respectul arătat bătrânilor, 2. implicarea în problema tinerilor fără adăpost, 3. eradicarea cerşetoriei ca formă de escrocare, 4. curăţirea oraşelor de câini vagabonzi şi 5. oferirea unui acces rapid la tratament medical cazurilor celor mai disperate ce nu îşi permit operaţii costisitoare reprezintă primele semne ale civilizaţiei pe care tot românul o visează, dar pentru care nimeni nu a mişcat un deget în două decenii. 

Familia

În procesul de aşezare a societăţii româneşti pe principii sănătoase un factor de maximă importanţă este familia, care, în anii acordării libertăţii fără responsabilitate, a fost spulberată pur şi simplu. Guvernul FAC are obligaţia de a depune toate diligenţele pentru ca familia română să fie puternică şi clădită pe nişte principii care să îmbine tradiţiile acestui popor cu valorile moderne. Iată câteva măsuri necesare:

  • salarizarea femeilor casnice cu salarii corespunzătoare unor asistenţi sociali, pentru a crea din “femeia de la cratiţă”, din “soţie şi mamă” o carieră atractivă pentru femeile care vor să se dedice exclusiv familiilor lor, fără a le îngusta perspectiva celor ce doresc să facă o carieră în alt domeniu de activitate. Această măsură: a) va reda demnitatea multor femei, dispreţuite actualmente pentru că “nu muncesc nimic” acasă; b) va da o siguranţă financiară familiei, ajutând la rezolvarea problemei migraţiei economice în Occident; c) va reda demnitatea angajatului român, care nu va mai face compromisuri pentru a-şi păstra locul de muncă, ştiind că are o sursă de finanţare care să îi asigure tranziţia către un alt loc de muncă; d) va elimina motivaţia avortului provocat de imposibilitatea asigurării unor condiţii decente de creştere a copiilor; e) va elimina motivaţia practicării prostituţiei; f) va face din femeia casnică un salariat, adică un contribuabil la bugetul statului, ceea ce va amortiza pe termen lung costurile acestei măsuri; g) va da posibilitatea femeii casnice de a se implica profund în educarea copiilor săi, mai ales prin sistemul homeschooling, în care mama, sprijinită de stat, va putea, dacă va dori, să devină educatorul propriilor copii; h) va readuce familia în parametrii ei normali, eliminând cumplita frustrare a familiilor sărace. Va fi considerată femeie casnică femeia căsătorită legal şi religios (dacă are o credinţă religioasă) şi care are în grijă cel puţin un copil rezultat din căsătorie, femeia proaspăt căsătorită, care doreşte să se dedice familiei (sub rezerva că în aceste cazuri plata încetează după o perioadă de trei ani, dacă femeia respectivă nu devine mamă din alte motive decât cele medicale), şi femeia căsătorită legal şi religios care pot demonstra că nu are copii din motive medicale; nu vor fi considerate femei casnice retribuibile persoanele care trăiesc în concubinaj, din aceleaşi motive juridice din care nu se bucură nici de celelalte drepturi ale unei familii. Faptul că statul va fi pentru aceste femei un angajator, cu dreptul de a impune anumite condiţii angajaţilor săi, elimină din start eventualele probleme de inechitate faţă de femeile care lucrează acasă şi au copii, dar nu sunt căsătorite legal şi religios. Sursele de finanţare vor fi identificate în prima etapă a implementării proiectului la bugetul statului fie prin comasarea unor taxe profund inutile la ora actuală (taxa de congenerare, taxele auto, taxa de energie verde, taxa radio-tv, accize etc. etc), fie printr-o contribuţie a salariaţilor din celelalte domenii, care să conteze la calcularea pensiei, urmând ca în perioada următoare acest efort financiar să fie reglat în aşa fel încât să nu mai apese pe umerii contribuabililor. În momentul în care statul va trăi din ce produce, va putea să-l suporte din propriile resurse. Statul comunist avea în 1989 15 milioane de angajaţi şi nu se plângea de faptul că nu le poate plăti salarii. Proiecte similare se aplică cu succes în state ca Venezuela sau Rusia, unde femeie casnice sunt angajate ca asistente sociale.   
  • cultivarea unei viziuni sănătoase despre căsătorie, care nu trebuie percepută ca o formalitate, ci ca o decizie foarte serioasă în viaţă, luată cu deplină maturitate şi desfăcută numai din motive stringente, ce nu mai permit convieţuirea soţilor;
  • trecerea căsătoriei de la primării la cultele de care aparţin mirii (cu învestirea şi pregătirea juridică şi retribuirea corespunzătoare din partea statului ca ofiţeri ai stării civile a oficianţilor acelor culte), în aşa fel încât să dispară dihotomia dintre căsătoria civilă şi cea religioasă, lăsându-le doar celor ce doresc neapărat posibilitatea de a se căsători exclusiv civil; acest lucru este perfect fezabil, dat fiind că peste 98 la suta dintre persoanele din România au declarat la ultimul recensământ apartenenţa la o credinţă religioasă;    
  • igienizarea vieţii morale familiale printr-o legislaţie care să îl/o pună pe soţul/soţia adulter/ă sau violent/ă, demonstrat/ă şi condamnat/ă definitiv ca atare în justiţie, în situaţia de a pierde cu totul dreptul de partaj şi de a decădea total din drepturile parentale;
  • crearea de instituţii de primire civilizate în care să fie aduşi copiii nedoriţi sau proveniţi din familii ce nu îi pot întreţine, în aşa fel încât aceştia să beneficieze de un veritabil cămin, reducându-se astfel şi motivaţia pentru  rata devastoare a avorturilor;
  • o campanie de responsabilizare a mamelor şi medicilor în scopul protejării vieţii intrauterine a copilului, pentru a restrânge efectele “drepturilor de reproducere” impuse şi susţinute de mentalitatea europeană;
  • încurajarea unei strânse legături între familie şi religia de care aparţine, pentru a se întări conştiinţa morală a cetăţenilor;
  • combaterea cu tărie a violenţei domestice de orice fel, printr-un parteneriat Biserică-şcoală-familie, menit să dea soţilor (creştini) o perspectivă spirituală creştină asupra căsătoriei şi a relaţiei conjugale dintre ei, dar şi prin elaborarea şi aplicarea cu stricteţe a unei legislaţii antiviolenţă eficiente.

Politica fiscală

Politica fiscală a României trebuie să fie una înţeleaptă, pornind de la ideea că statul nu este un parazit care trăieşte exclusiv pe spinarea cetăţeanului, ci că se poate şi autofinanţa, fiind administrator al impozitelor plătite de cetăţean, impuse în funcţie de veniturile fiecăruia, cu o politică de colectare centrată pe nevoile cetăţeanului şi pe situaţia sa financiară. Taxe mici, folosite în scop clar şi transparent, cu rezultate foarte palpabile, scutiri de impozite ca formă de stimulare economică, impozitarea profiturilor care pleacă din România, crearea unui mediu sănătos de afaceri, care să stimuleze o economie de piaţă puternică producătoare de bunăstare, inclusiv la bugetul de stat, prin taxe, reprezintă măsuri economice ce vor ajuta la o colectare mult mai bună a taxelor, la reducerea evaziunii fiscale şi la întărirea conştiinţei civice a plătitorului de taxe. Respectând art. 56 (1) din Constituţie care spune că: “Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin taxe şi impozite, la cheltuielile publice”, FAC postulează că aceste cheltuieli publice nu trebuie să fie suportate exclusiv de cetăţean, care are obligaţia doar să contribuie la cheltuieli, nu să le suporte integral, statul putând avea şi sursele sale din venituri nefiscale, rezultate din exploatarea resurselor naturale, dar şi din alte venituri fiscale decât impozitele plătite de populaţie, provenite din impozitarea activităţii comerciale şi a altor surse care să îi aducă bani la buget. De altfel, despre asta vorbeşte şi art. 56 (2) din Constituţie: “Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale”, care  presupune justeţea prezumată a taxelor şi impozitelor. Or, din acest punct de vedere, ştim că în România există foarte multe taxe care nu au nici o justificare reală. Iată câteva măsuri concrete legate de fiscalitate:

  • reducerea drastică a impozitelor plătite de populaţie – va legitima statul ca un cadru de dezvoltare economică sănătoasă, permiţând libera circulaţie a mărfurilor şi banilor, singura cale de autovindecare a metastazei economice în care România agonizează de două decenii;
  • eliminarea taxelor inutile, redundante şi a altor forme similare de spoliere a cetăţeanului; într-o primă fază a aplicării proiectului salarizării femeilor casnice unele dintre aceste taxe inutile pot fi dirijate către finanţarea acestuia, urmând ca apoi să fie eliminate cu totul;
  • găsirea unor modalităţi de a restitui banii prin taxe inutile de stat în aceşti ani de la cetăţeni; guvernul poate face aceasta prin reducerea preţurilor la carburanţi, la energie electrică şi prin preluarea unor costuri la întreţinerea locuinţelor cetăţenilor; alte metode vor fi prospectate; în paralel, statul va căuta metode de a-şi recupera fondurile de la cei ce au impus astfel de taxe oneroase, în măsura în care cadrul legal permite;
  • impozitarea cu 25 % a profiturilor care se scot de pe teritoriul României; dacă un investitor străin rulează capitalul produs în România pe teritoriul naţional, se va bucura de toate facilităţile unui investitor, dacă îl scoate din România, va trebui să plătească un impozit de 25 de procente din capitalul făcut în ţara noastră;
  • negocierea cu băncile de pe teritoriul României a unui impozit pe profitul scos din ţară echivalent cu dobânda percepută de la cetăţenii particulari şi agenţii economici români care au credite; dacă o bancă doreşte să perceapă 40% dobândă de la cetăţeanul român pentru un credit, va trebui să plătească un impozit pe profitul pe care îl scoate de pe teritoriul ţării de 40%; dacă percepe o dobândă de 5% cetăţeanului sau agentului economic român care se împrumută, va plăti o taxă de 5%, atunci când va scoate profitul din ţară;
  • încurajarea dezvoltării unui sistem bancar cu capital românesc, care să asigure o siguranţă financiară statului român, prin sprijinirea băncilor româneşti existente şi încurajarea deschiderii altora noi, mai ales ca măsură de precauţie în cazul în care decizia de impozitare a profitului băncilor străine nu va fi receptată în mod pozitiv;
  • fiscalizarea specială a profiturilor pe care companiile străine le fac din exploatarea resurselor naturale ale României şi a pământului cumpărat pe teritoriul României. Întrucât teritoriul şi resursele aparţin statului, Guvernul României va avea dreptul să fiscalizeze cum doreşte profiturile care se fac din exploatarea acestora;
  • fiscalizarea redusă a întreprinzătorilor privaţi care creează locuri de muncă, respectă demnitatea angajatului şi îi plătesc un salariu decent;
  • reduceri de impozite pentru firmele străine care investesc şi fac profit pe care îl rulează în România;
  • obligarea statului să prezinte rapoarte clare, periodice, referitoare la modul în care se folosesc impozitele plătite de cetăţeni; orice cetăţean va avea dreptul prin lege să primescă, la cerere, informaţii foarte detaliate despre destinaţia şi finalitatea impozitelor plătite;
  • stimularea agenţilor comerciali şi creearea unei atmosfere de cooperare între stat şi omul de afaceri, în aşa fel încât evaziunea fiscală să nu mai fie considerată o opţiune practică; acest lucru se va face printr-o politică flexibilă a statului, care va impozita diferenţiat diferitele forme de activitate comercială, va oferi diverse reduceri de impozite celor bun-platnici şi va aplica constrângerea doar acolo unde reaua-voinţă este evidentă şi unde evaziunea fiscală devine o problemă de securitate naţională;
  • scăderea la mininumul posibil a taxării produselor alimentare şi vestimentare de bază, urmând a se taxa mult mai serios produsele de lux; guvernul va impune comercianţilor de alimente de bază preţuri extrem de scăzute, în aşa fel încât cetăţean român să îşi poată permite un trai minimal, eliminându-se astfel tragediile pe care le produce lipsa alimentelor de bază în multe familii româneşti;
  • impozitarea produselor de lux, sumele colectate mergând direct în fonduri menite să ajute clasele defavorizate ale societăţii;
  • interdicţia exproprierii locuinţei cetăţeanului român: se va introduce ca principiu constituţional interdicţia de a i se lua cetăţeanului român casa în care locuieşte, indiferent de ce datorii are către stat sau către privaţi; cetăţeanul român nu va putea să gireze cu locuinţa în nici o condiţie. În cazul în care cineva are mai multe locuinţe, poate gira cu câte doreşte, în afară de una, pe care trebuie să o păstreze. Această măsură va reduce dramele cetăţenilor români care se trezesc daţi afară din propriile case.  

Administrarea resurselor naţionale

Guvernul FAC are obligaţia de a administra cu înţelepciune resursele ţării în folosul cetăţenilor români. Se poate folosi de unele măsuri aplicate deja în alte ţări:

  • exploatarea de către stat (eventual cu management privat) a tuturor resurselor energetice ale ţării şi folosirea profiturilor uriaşe pe care acestea le produc în scopul furnizării sumelor necesare la bugetul statului pentru plata obligaţiilor acestuia şi pentru întreţinerea aparatului său şi din alte surse decât banii cetăţeanului; baza legală a acestei măsuri o reprezintă: art. 135, alin. 2, litera d): “[Statul trebuie să asigure:] exploatarea resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional” (subl. n.);  art. 136, aliniat 3 din Constituţia României, care postulează: “Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi a platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite prin lege organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice” (subl. n.) şi  art. 136, aliniat 4, unde se spune: “Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică”.
  • recuperarea prin diferite mijloace legale a resurselor înstrăinate prin contracte negociate în aceşti 23 de ani în defavoarea statului român; baza legală a acestui demers este art. 135, alin. (1) din Constituţie, în care statul este obligat la “protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară”;
  •  recuperarea unei părţi a prejudiciului din contractele încheiate în defavoarea statului român, printr-o impozitare severă a profiturilor ce se fac pe aceste resurse; baza legală a acestui principiu este art. 139, alin. (3) din Constituţia României: “Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetelor asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”.

Stimularea agriculturii şi reindustrializarea

Agricultura trebuie să revină la locul pe care ea l-a avut în România interbelică, iar industria trebuie refăcută din nimic, măcar la nivelul anului 1989:

  • sprijinirea agriculturii prin metode reale de cointeresare a producătorilor agricoli în cooperative şi consorţii private sau în ferme familiale, prin eliminarea tuturor intermediarilor inutili, prin recrearea sistemelor de irigaţii, prin eliminarea concurenţei neloiale a produselor agricole din import, prin încurajarea tinerilor din mediul rural (prin scutiri de taxe şi ajutor pentru întemeierea unei gospodării) să îşi facă un viitor în localitatea de baştină; sunt admise şi forme de organizare distributistă a producţiei agricole, dacă vor exista iniţiative în acest sens;
  • interzicerea cu stricteţe a oricărei forme de agricultură care se bazează pe modificări genetice ale plantelor sau animalelor sau pe utilizarea îngrăşămintelor chimice dăunătoare sănătăţii omului; România are capacitatea de a hrăni 80 de milioane de oameni prin metode ale agriculturii sănătoase. Statul va acorda producătorilor o perioadă de şase luni în care să lichideze stocurile de marfă modificată genetică, după care desfacerea ei în comerţ va fi asimilată punerii în pericol a vieţii (art. 182 CP) prin otrăvirea sistematică a populaţiei. Pentru amortizarea pierderilor, statul va oferi garanţii bancare celor ce au împrumuturi în bănci şi suport financiar pentru retehnologizare în vederea producerii de mâncare sănătoasă;
  • interzicerea cu stricteţe a folosirii oricăror aditivi chimici în produsele alimentare ale românilor. Statul are obligaţia să vegheze ca cetăţenilor săi să nu li se vândă în magazine cancer; Statul va acorda şase luni pentru lichidarea stocurilor de marfă existentă, după care comercializarea acestui tip de marfă va fi asimilată juridic art. 182 CP;
  • obligativitatea impusă importatorilor din Uniunea Europeană sau de pe alte pieţe ca toate produsele alimentare să fie originale. Consumatorul român trebuie să cumpere exact acelaşi produs ca şi cel din ţara care îl vinde în România, nu o clonă făcută pentru “lumea a treia a estului Europei”; Statul va acorda şase luni pentru lichidarea stocurilor de marfă existentă, după care comercializarea acestui tip de marfă va fi asimilată juridic art. 182 CP.
  • obligativitatea desfacerii produselor alimentare de bază la un preţ pe care să şi-l permită şi cele mai sărace pături ale societăţii româneşti, aşa cum se întâmplă în toată Europa. Pentru impunerea acestei obligativităţi statul va colabora cu producătorii şi procesatorii agricoli, oferindu-le posibilitatea de a-şi amortiza pierderile, dar va putea apela şi la preţurile mercuriale în cazul produselor de strictă necesitate;
  • descoperirea unor pieţe profitabile în care România să vândă produsele agricole pe care le are în surplus; Japonia şi China sunt pieţe predilecte, dar statul trebuie să fie deschis către orice piaţă care doreşte mâncare sănătoasă la un preţ accesibil (acesta va fi şi sloganul sub care agricultura românească va realiza afaceri în străinătate).  
  • sprijinirea celor ce doresc să se stabilească în mediul rural şi să-şi întemeieze o gospodărie, prin subvenţii de la bugetul de stat şi prin scutirea de impozite pe o perioadă de timp;
  • protejarea patrimoniului forestier şi implementarea unor măsuri de protecţie a mediului foarte riguroase; limitarea deforestării teritoriului naţional;
  • reindustrializarea, cel puţin la nivelul industrial din 1989, însă după ultimele standarde de tehnologie ecologică, cu bani proveniţi de preferinţă dintr-un împrumut negociat favorabil cu guvernul chinez;
  • adoptarea unor legi capabile să restrângă la maximum influenţa mentalităţii economice a Uniunii Europene, bazate pe centralizare şi programare de tip sovietic, principii ce distrug orice posibilitate de dezvoltare sănătoasă a unei economii;
  • renegocierea tuturor contractelor de servicii cu populaţia, în spiritul protecţiei şi respectării cetăţeanului, eliminându-se actualele servicii de proastă calitate şi preţ excesiv oferite de unii furnizori;
  • încurajarea competitivităţii în toate domeniile şi spargerea diverselor monopoluri care îi ţin pe cetăţeni prizonieri ai unor firme de prestări servicii.

Rezolvarea catastrofei imigraţiei comerciale

Guvernul FAC trebuie să postuleze că locul oricărui cetăţean român este în România. Baza tuturor demersurilor în acest sens o reprezintă art. 47, alin. (1) din Constituţia României, care spune: “Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un trai decent”: În acest sens:

  • pentru a rezolva catastrofa migraţiei economice, guvernul FAC va asigura locuri de muncă pentru toţi cetăţenii români din străinătate şi un pachet salarial menit să le ofere o viaţă decentă, aşa cum cere Constituţia României (art. 47 [1]);
  • pentru a împiedica exodul de creiere, va propune fiecărui cetăţean român care doreşte să emigreze o variantă similară de realizare în ţară;
  • guvernul va încuraja pe românii care muncesc în străinătate să investească sumele de bani câştigate în anii de muncă în afaceri de familie sau afaceri mai mari, sprijinindu-i financiar, dacă e cazul, punându-le la dispoziţie formalităţi rapide şi necostisitoare de înregistrare a afacerii şi scutindu-i de impozite pe afacerea respectivă timp de cinci ani;
  • guvernul se va implica mai mult în susţinerea familiilor rămase acasă ale celor ce merg să muncească în străinătate.

Susţinerea cercetării ştiinţifice şi inventicii

Istoria inventicii mondiale şi faptul că limba română e a doua limbă oficială la Sillicon Valley ne arată că poporul român are o propensitate faţă de cercetarea ştiinţifică şi mai ales faţă de inventică. De aceea, guvernul FAC:

  • va susţine cercetarea ştiinţifică în toate domeniile, activitatea de inventică şi IT, activităţile de creaţie artistică şi culturală;
  • va încuraja crearea în România a unei elite IT, care să dezvolte afaceri compatibile cu cele ale marilor puteri în domeniu;
  • va susţine implementarea noilor tehnologii, care înlocuiesc energiile convenţionale;
  • va susţine o compatibilizare între tradiţiile acestui popor şi folosirea tehnicilor moderne, aşa cum e normal şi se întâmplă în toate ţările;
  • va elabora un cod etic strict, care să se asigure că aceste cuceriri ale ştiinţei, atât autohtone, cât şi internaţionale, nu prejudiciază demnitatea umană, dreptul persoanei la viaţă, la libertate, unicitate şi intimitate;
  • întrucât au creat o îngrijorare sporită în rândul populaţiei cu privire la potenţialul de îngrădire a libertăţilor personale, va elimina tehnologia biometrică din sistemul de evidenţă a populaţiei, actele biometrice putând fi emise doar pentru cei ce le doresc, în aşa fel încât tipul de acte obişnuite emise autorităţile române să nu împiedice libera circulaţie a cetăţeanului. Actele biometrice care se vor mai produce pentru cei ce le doresc vor fi plătite integral din fonduri ale Uniunii Europene, România neinvestind în astfel de tehnologii.

Educaţia naţională

Educaţia şi sănătatea populaţiei vor fi priorităţi absolute. Guvernul va susţine:

  • educaţia ca metodă de formare a caracterului şi de cunoaştere a adevărului, neîncurajându-se îndoctrinarea sau propaganda în şcoală; şcoala va trebui să treacă printr-o schimbare profundă a mentalităţii celor ce asigură actul de învăţământ, la capătul căreia să capete capacitatea de a forma caractere şi oameni de valoare, nu doar biocipuri care stochează cantităţi imense de cunoştinţe, aşa cum se întâmplă acum;  
  • includerea în programele de învăţământ general a unor cursuri de bune maniere, de artă culinară, de gospodărire şi de menaj, de artă tradiţională românească;
  • includerea în programele de învăţământ a adevărurilor fundamentale despre istoria şi cultura naţională, despre istoria şi cultura europeană şi abandonarea clişeelor care nu au nici un fundament ştiinţific serios;
  • prezentarea teoriilor evoluţioniste în şcoli doar ca simple teorii, nu ca adevăruri apodictice, la vârste la care elevii şi-au format păreri despre lucruri şi viaţă, în aşa fel încât acestea să nu creeze o schizofrenie spirituală sau să le lezeze sentimentele religioase. Vor fi abandonate fanteziile evoluţioniste din manualele de geografie şi biologie, care discreditează ştiinţele respective, ştiut fiind că obiectul de studiu al celor două este natura aşa cum este ea dată, iar nu postularea unor teorii cosmogonice şi prezentarea lor ca adevăruri de credinţă. Teoriile evoluţioniste vor fi puse în discuţie în manualele de filozofie din clasa a XII-a, unde vor fi dezbătute ca simple opinii;
  • întrucât şcoala are obligaţia de a-l pregăti pe om pentru viaţă, se va include obligativitatea de a-l pregăti pe acesta inclusiv pentru viaţa veşnică, prin însuşirea acestei valori de către şcoală şi pregătirea în consecinţă a elevului la orele de religie. La ora actuală, şcoala îl pregăteşte pe om doar pentru a trăi în această viaţă, îngustându-i perspectiva vieţii eterne; 
  • încurajarea învăţământului după modelul homeschooling, coordonat cu politica de salarizare a femeilor casnice, care astfel pot, dacă doresc, să devină educatorii propriilor copii; toate diplomele emise în acest sistem vor fi recunoscute de către stat, familia având dreptul, care se va consfinţi prin Constituţie, de a opta fie pentru educarea copiilor în sistemul public, fie în cel homeschooling, fie în cel privat. Obligativitatea va fi ca toţi copiii să beneficieze de o educaţie solidă; programa şcolară va fi lăsată la latitudinea părinţilor, statul urmând să impună un set minim de reguli şi cunoştinţe care trebuie însuşite obligatoriu, pentru ca diploma emisă să fie recunoscută; familia poate opta pentru educarea copiilor de către profesori din sistemul de învăţământ, pe care să îi angajeze în particular;
  • înfiinţarea de instituţii de învăţământ privat şi confesional de toate gradele, în care programa şcolară să fie lăsată la latitudinea acestora, statul urmând să impună un set minim de reguli şi cunoştinţe care trebuie însuşite obligatoriu, pentru ca diploma emisă să fie recunoscută;
  • încurajarea, prin intermediul şcolii, a copiilor, mai ales în mediul rural, să reevalueze şi să refacă legătura cu portul popular românesc, cu muzica populară românească, cu tradiţiile populare, cu artele populare; copiii din mediul urban vor fi învăţaţi să privească cu înţelegere (a specificului rural) şi fără discriminare la semenii lor din mediul sătesc;
  • orientarea copiilor din mediul rural către o carieră în mediul din care provin, susţinerea lor în şcoală, iar ulterior în procesul de clădire a unei gospodării ţărăneşti autentice;
  • sprijinirea intensă a activităţii profesorilor şi educatorilor din mediul rural şi a activităţilor culturale din acest perimetru;
  • crearea de Şcoli Superioare pentru cei ce vor o perfecţionare în profesie; acestea vor avea nivelul academic de specializare al politehnicii, fără a fi asimilate universităţii;
  • Alma Mater va fi frecventată doar de cei ce doresc o carieră academică sau de cercetare şi se va bucura de autonomia specifică universităţilor europene; ar fi de dorit ca universitatea să ajungă întru totul independentă de stat, în sensul de a nu exista universităţi de stat şi universităţi particulare, ci doar universităţi care se autofinanţează şi au un program academic specific;
  • distincţia între Şcolile Superioare şi Universitate are ca scop eliminarea inflaţiei uriaşe de diplome universitare care nu au nici o acoperire în valoarea academică a posesorului sau în abilităţile sale practice, diminuând puternic demnitatea şi prestigiul statutului de licenţiat şi creând un plebeism cultural extrem de periculos pentru orice societate sănătoasă;
  • crearea unui sistem complex de scouting pentru a depista talentele şi valorile intelectuale din toată ţara şi a le ajuta să se împlinească; în condiţiile în care un copil integrat în sistemul homeschooling sau confesional este descoperit ca posedând talente sau inteligenţă speciale, părinţii au obligaţia de a-l lăsa să fie educat în instituţii speciale ale statului; părinţii au obligaţia de a semnala scouterilor orice indicaţie că ai lor copii beneficiază de astfel de aptitudini speciale;
  •  crearea unui sistem de consiliere psiho-educativă care să ajute elevii să se canalizeze spre carierele pentru care au înclinaţie şi elaborarea unor programe şcolare axate pe specializare încă din perioada liceului;

Tineretul

Tineretul României este din ce în ce mai înstrăinat de valorile acestui popor, de familia sa şi de propria identitate. FAC va milita pentru:

  • oferirea unei educaţii cât mai adecvate tinerilor români, accentul căzând atât pe informare, cât şi pentru formarea lor ca oameni;
  • oferirea accesului la o istorie autentică şi la spiritualitatea autentică a acestui popor;
  • vindecarea conflictului artificial dintre generaţii, prin consilierea tinerilor de către personalul medical de specialitate şi de către preoţii Bisericii, pentru ca respectul şi ascultarea faţă de părinţi să fie reinstituit în rândul tineretului român;
  • garantarea unui viitor şi a unei şanse corecte în viaţă;
  • consilierea tinerilor de către Biserică şi de către personal specializat pentru a întemeia o familie durabilă şi a-şi schimba optica în privinţa modului în care reacţionează cu persoane de sex opus;
  • susţinerea pe toate liniile a tinerilor dotaţi pentru a se realiza la deplinătatea potenţialului lor;
  • încurajarea tinerilor din mediul rural să rămână în mediul în care s-au născut şi sprijinirea lor în acest sens prin subvenţii pentru gospodării ţărăneşti nou întemeiate, pentru ferme, dar şi prin oferirea unor condiţii de viaţă decente în mediul rural;
  • redeşteptarea în sufletul tinerilor a dragostei faţă de ţară, prin prezentarea frumuseţii acesteia, a spiritualităţii ei creştine, a culturii ei autentice, a sacrificiilor făcute pentru păstrarea şi făurirea ei şi mai ales prin demonstrarea faptului că ţara este o mamă iubitoare pentru copiii ei, care îi creşte sănătos, îi apără, le dă hrană sănătoasă, îi educă şi le oferă un viitor;
  • cultivarea dorinţei naturale de a trăi şi a se realiza în România;
  • încurajarea tinerilor să deprindă demnitatea şi mândria autentică de a fi cetăţean al acestei ţări, pentru a pune capăt odată pentru totdeana mentalităţii de slugă pe care o are românul în sânge la acest moment;
  • încurajarea tinerilor să fie foarte performanţi în tot ce fac;
  • avertizarea tinerilor că alienarea prin expunerea excesivă la efectele televizorului sau ale lumii virtuale poate avea efecte psihice incalculabile.

Sănătatea naţiei

Tragedia prin care trece acest popor din punct de vedere fizic trebuie oprită prin măsuri ce privesc sistemul sanitar, dar şi acţiunea de prevenire a bolii:

  • crearea unui mod de viaţă social din care să se elimine stresul cumplit în care trăiesc şi muncesc majoritatea românilor şi care constituie principala sursă de îmbolnăvire în cazul unora dintre maladiile grave; guvernul va face aceasta prin redefinirea rolului statului în viaţa cetăţeanului, prin fluidizarea activităţilor economice şi sociale în aşa fel încât situaţiile absurde pe care le întâlnim la tot pasul să nu se mai repete, printr-un personal administrativ centrat pe respectul faţă de cetăţean şi interesele acestuia, prin ridicarea presiunii pe care statul o pune pe umerii cetăţeanului, prin crearea unui nivel de trai decent care să elimine nesiguranţa zilei de mâine;
  • crearea unui sistem medical performant, bine finanţat, care să acorde o şansă fiecărui bolnav;
  • sprijinirea familiilor sau persoanelor cu resurse modeste pentru a avea o şansă egală la tratament în sistemul medical românesc, dat fiind că ajutorarea unei persoane în funcţie de cât a contribuit la sistemul de asigurări se poate transforma în genocid în cazurile sociale grave;
  • omologarea ştiinţifică şi introducerea în uz oficial, cu acordul Ministerului Sănătăţii, a unor tratamente alternative bazate pe medicină tradiţională, pe plante şi preparate din plante folosite de secole în tratarea unor boli, cu scopul de a reduce dependenţa de medicamentaţia chimică;
  • oprirea exodului medicilor prin crearea unui pachet salariar corespunzător, dar şi prin introducerea în academiile de înalte studii medicale a unor taxe de şcolarizare în cuantum egal cu cele din universităţile europene de profil, care însă să poată fi anulate complet în schimbul unui angajament de a profesa timp de zece ani medicina pe teritoriul naţional;
  • redeschiderea de urgenţă a tuturor spitalelor închise în 2010-2011, dotarea lor la nivel european şi construirea altora noi;
  • interzicerea prin lege a oricărui organism modificat genetic pe piaţa românească de alimente;
  • controlul riguros al produselor alimentare din import, interzicerea produselor care sunt copii ale produselor originale comercializate în Occident;
  • educarea populaţiei în ceea ce priveşte modul în care poate evita anumite boli;
  • se vor lua măsuri de construire a facilităţilor medicale în aşa fel încât serviciul de ambulanţă să ajungă în toate localităţile ţării, în cel mult cinci minute de la data preluării apelului. Depăşirea exagerată a acestui barem orar va fi considerată malpraxis.

Justiţia

Guvernul FAC are obligaţia de a elibera justiţia de influenţele politice, economice şi oculte. În acest scop, se impun:

  • o evaluare generală din partea forurilor competente din interiorul sistemului a activităţii profesionale a  tuturor magistraţilor şi procurorilor şi păstrarea în sistem a celor profesionişti şi oneşti, criteriile fiind strict profesionale şi stabilite de sistem; guvernul FAC se va implica în acest proces numai în măsura în care îi permite separarea puterilor în stat prin faptul că are în componenţă un minister al justiţiei, lăsând la latitudinea celor din sistem autoreglarea modului de funcţionare, în aşa fel încât mult criticatele decizii controversate ale justiţiei să nu se mai producă;
  • o colaborare cu sistemul juridic, asigurându-i tot ce are nevoie pentru o activitate profesională impecabilă;
  • achitarea datoriilor băneşti faţă de magistraţi şi procurori, pe care le-au contractat şi amânat guvernele anterioare;
  • stabilirea clară prin Constituţie a faptului că numai judecătorii sunt magistraţi, în timp ce procurorii sunt organe de anchetă şi avocaţi ai statului; eliminarea confuziei existente din acest punct de vedere şi din organele de conducere ale justiţiei române;
  • introducerea incompatibilităţii între funcţia de judecător şi calitatea de membru a unor organizaţii secrete, pe baza art. 40 (4), în care se spune că organizaţiile secrete sunt interzise;
  • garantarea faptului că nici o intervenţie din partea factorului politic, a celui economic sau de altă natură nu împiedică buna desfăşurare a actului juridic;
  • o curăţire a legislaţiei româneşti de legi inutile, inaplicabile, prost întocmite;
  • simplificarea legilor şi a normelor de aplicare a lor;
  • reflectarea în legile statului atât a principiilor universale ale dreptului, cât şi a etosului creştin al locuitorilor acestei ţări;
  • armonizarea legilor europene cu cele româneşti, la decizia părţii române, fără ca cele europene să prevaleze automat faţă de cele româneşti contrarii; principiul va fi că se va aplica legea cu dispoziţii mai favorabile pentru cetăţean;
  • crearea unei jurisprudenţe naţionale care să permită aplicarea uniformă a legii, în aşa fel încât art. 16 din Constituţie să aibă consistenţă reală, în sensul că un cetăţean dintr-un judeţ să fie egal din toate punctele de vedere, inclusiv al sancţiunii primite pentru aceeaşi faptă comisă, cu altul din alt judeţ;
  • eliminarea statutului de impunitate de facto de care se bucură la ora actuală unii politicieni corupţi şi acoliţii lor;
  • respectul, salarizarea şi locul cuvenite în societate pentru magistraţi şi procurori.  

Ordinea publică şi amenajarea teritoriului

Întrucât justiţia nu poate fi aplicată fără un aparat de impunere a legii, guvernul FAC se va asigura că:

  • mentalitatea poliţistului evoluează către cea a poliţistului european sau american, care este prietenul cetăţeanului, în serviciul lui, gata să îi sară oricând în ajutor;
  • legislaţia va permite poliţistului român utilizarea armei în desfăşurarea activităţii, exact după modelul poliţistului american (legislaţia în domeniu va fi pur şi simplu tradusă din legislaţia americană, va fi votată şi implementată); acest lucru va elimina scenele penibile în care poliţişti au fost umiliţi sau bătuţi de infractori; în cazul uzului letal al armei, poliţistul va trebui să poată demonstra faptul că acest lucru s-a realizat doar în legitimă apărare şi cu respectarea legii;
  • odată cu întărirea autorităţii poliţistului se va întări şi responsabilitatea sa, iar organele de control din sistem vor avea grijă ca abuzurile pe care această nouă putere le aduce să nu se producă şi să fie aspru pedepsite, când s-au produs;
  • poliţia va fi dotată cu autovehicule moderne şi va avea obligaţia de a patrula zi şi noapte prin comunităţile din razia sa de acţiune;
  • ministerul de resort se va asigura că sunt suficiente secţii de poliţie pe teritoriul României, în aşa fel încât răspunsul la apelul 112 să nu poată depăşi trei minute, indiferent de locul unde se află cel ce a iniţiat apelul.
  • ministerul de resort se va îngriji ca fiecare comună, sat sau oraş să fie dotate cu aparate de deszăpezire, pentru a face faţă vicisitudinilor iernii, şi cu orice altă dotare necesară pentru a înfrunta calamităţile naturale;
  • guvernul FAC va lua măsuri de amenajare a teritoriului, pentru a evita inundaţiile care se produc în fiecare an, pentru a construi autostrăzi şi a asfalta străzile deja existente.     

Armata Română

Guvernul FAC are obligaţia de a reda Armatei Române locul în societate şi în cadrul strategiei de apărare a patriei:

  • crearea unor cariere militare atractive, prin asigurarea unor baze militare cu dotări de ultimă oră ce stimulează dezvoltarea personalităţii recruţilor (baze sportive, biblioteci, competiţii sportive, cursuri de limbi străine, de calculatoare, de şofat etc.);
  • dotarea armatei cu armamant superperformant şi ultramodern;
  • alocarea unor sume importante din buget pentru apărare;
  • stimularea unui sistem extins de recrutare pe bază de voluntariat, prin impunerea necesităţii satisfacerii serviciului militar pentru anumite profesii (toate demnităţile publice, magistraţi, poliţişti, funcţionari publici etc.), dar şi prin acordarea unor sporuri de 15% la salariu celor ce îşi satisfac serviciul militar, începând din momentul intrării în vigoare a legii, indiferent de profesie; serviciul militar voluntar va dura un an pentru absolvenţii de cursuri liceale şi şase luni pentru cei absolvenţi de înalte şcoli tehnice sau universitate; sporul de 15% se va recupera de către angajatorii care îl plătesc în mediul privat din reducerile operate taxelor plătite pentru activităţile lor comerciale;
  • salarizarea pe perioada serviciului militar a recruţilor, la cuantumul din viaţa civilă (deschiderea cărţii de muncă cu plata salariului mediu pe economie pentru cei recrutaţi înainte angajarea în viaţa civilă);
  • recuperarea cadrelor militare disponibilizate abuziv în anii aderării la NATO, folosirea experienţei acestora atât în mediul militar, cât mai ales în mediul civil, prin facilităţi oferite celor ce îi angajează şi beneficiază de pregătirea lor şi mai ales de spiritul lor ordonat, atât de necesar unei societăţi anomice ca cea din România;

Libertatea presei şi apărarea de abuzuri ale statului

Guvernul FAC militează pentru libertatea presei în societate, nu este deranjat în nici un fel de criticile de presă şi se va asigura că instituţiile de forţă ale statului nu fac abuzuri împotriva presei sau împotriva drepturilor cetăţeanului: Astfel:

  • va exista o colaborare civilizată onestă cu presa română de orice fel;
  • guvernul va milita pentru o înţelegere între instituţiile sale şi cele media pentru a ţine sub control fenomenul deplorabil al imoralităţii propagat de unele instituţii ale presei vizuale, înţelegându-se că acest flagel al pornografiei de toate felurile şi al culturii violenţei propovăduite de staţiile tv prin diverse producţii cinematografice afectează fibra morală a naţiei şi depăşeşte cadrele unei opţiuni comerciale sau chiar culturale; în acest sens, Guvernul FAC va propune un sistem pay-per-view aplicat unor producţii de televiziune cu caracter dubitabil: anumite reality-show-uri, spectacole de divertisment, filme care fac apologia violenţei, emisiuni pornografice, în aşa fel încât accesul la acestea să îl aibă doar consumatorii care plătesc o taxă suplimentară faţă de taxa obişnuită, urmând ca în casele celor ce nu plătesc pentru emisiunile respective să nu poată fi recepţionate, televiziunile optând între o suspendare a emisiei în aceste locuinţe în intervalul oral dedicat emisiunilor pay-per-view şi redifuzarea altor emisiuni cu caracter general; caracterul dubitabil al emisiunilor care trebuie să intre în categoria pay-per-view va fi stabilit prin regulamente ale CNA, care la rândul lor vor fi stabilite în colaborare cu factori de decizie din societate, care activează pentru păstrarea unei morale publice sănătoase: Biserică, şcoală, asociaţii ale familiilor, organizaţii non-guvernamentale etc.; sistemul pay-per-view este deja brevetat în toate ţările occidentale şi funcţionează şi în cadrul industriei de cablu din România, unde filmele cu conţinut pornografic sau cu conţinut de anumită specialitate (fashion, hunting, sport etc.) sunt de obicei introduse într-un pachet special, ce trebuie achiziţionat diferit de pachetul general;
  • Guvernul FAC va milita pentru introducerea în legislaţia CNA a unei prevederi care să oblige forurile sportive competente să semneze contracte cu firme care să asigure transmiterea evenimentelor sportive, în principal a campionatului intern şi european de fotbal, de către toate platformele de cablu din ţară, în aşa fel încât un cetăţean să nu fie prejudiciat din acest punct de vedere doar pentru că nu are anumit abonament la firma de cablu;
  • guvernul FAC se va opune în mod categoric închiderii vreunei instituţii de presă, militând pentru responsabilitatea materială personală în faţa legii, în cazurile în care se încalcă drepturile constituţionale ale cetăţenilor;
  • guvernul FAC şi majoritatea parlamentară care îl va susţine vor milita pentru controlul instituţiilor de forţă, în aşa fel încât abuzuri la adresa cetăţeanului să fie eliminate; astfel, se vor face eforturi pentru a se elimina înregistrările ilegale ale cetăţenilor sau cazurile de poliţie politică. 

Politica externă

Guvernul FAC trebuie să reevalueze întreaga politică externă a României şi să îşi facă o datorie din:

  • promovarea culturii şi spiritualităţii române autentice peste tot în lume, prin cooptarea în serviciul diplomatic, cu titlul de ataşaţi culturali, a unor mari personalităţi culturale autentice româneşti, care să organizeze în centrele de putere ale planetei activităţi intens susţinute de prezentare a esenţei culturale a poporului român, cu participarea autorităţilor române reprezentative, a autorităţilor locale, a intelectualităţii din ţara de rezidenţă;
  • transformarea Institutului Cultural Român într-o instituţie similară centrelor culturale ale ţărilor civilizate europene şi finanţarea sa numai pentru promovarea valorilor autentice ale culturii şi spiritualităţii poporului român;
  • elaborarea unei activităţi de largă colaborare intelectuală cu instituţiile de specialitate din România în vederea creării unui proiect naţional de traducere în marile limbi de circulaţie ale lumii a scrierilor referenţiale ale culturii şi spiritualităţii româneşti şi difuzarea lor prin intermediul ICR şi al serviciului diplomatic peste tot în lume; această activitate va beneficia de consultanţa de specialitate a unor experţi în limbile de circulaţie internaţională, în aşa fel încât traducerea să fie de maximă fidelitate filologică, şi va fi integral finanţată de către bugetul Ministerului Culturii din România; 
  • transformarea României într-un actor major pe scena diplomatică a lumii, prin reactivarea unor relaţii diplomatice vechi şi crearea altora noi, printr-o politică de neutralitate, prin încurajarea numeroşilor tineri români absolvenţi de universităţi de prestigiu mondial să lucreze într-un corp diplomatic extrem de bine pregătit, capabil să se implice din punct de vedere diplomatic în rezolvarea marilor conflicte ale lumii, sporind prestigiul naţiunii noastre ca ţară furnizoare de securitate;
  • protejarea cetăţenilor aflaţi în străinătate după modelul unor state precum Israel sau Statele Unite;
  • asigurarea unor raporturi de parteneriat, nu de colonialism, cu Uniunea Europeană.

Participarea cetăţeanului la procesul decizional

Forumul Alternativa Creştină are obligaţia de a aduce pe eşicherul politic oameni de valoare morală, cinstiţi, inteligenţi şi bine pregătiţi, animaţi de dorinţa de a-şi servi patria, nu clanul sau ambiţiile personale. Politica trebuie să fie arta de a-ţi sluji poporul, iar la ea trebuie să aibă acces numai lideri autentici. Acreditarea ideii că politica e o mizerie este o formă de manipulare menită să ţină oamenii cu adevărat valoroşi departe de decizii esenţiale vieţii lor şi a comunităţii în care trăiesc. Forumul Alternativa Creştină trebuie să îi convingă pe români că participarea lor reală la procesul decizional este esenţa democraţiei şi îi priveşte direct, deoarece decizia politică le influenţează viaţa, iar uneori chiar şi moartea.

  • Educarea cetăţenilor în spirit civic;
  • tratarea promisiunilor politicienilor ca oferte publice pe care să fie obligaţi prin lege să le pună în practică;
  • discernerea între proiectele reale şi cele fanteziste şi bugetivore ale autorităţilor locale;
  • promovarea exclusiv meritocratică a liderilor

reprezintă măsuri ce vor putea îmbunătăţi climatul politic, vor coopta în decizia politică oameni care acum privesc scârbiţi de pe margine, apropiind de urna de vot acei cetăţeni care în acest moment nu văd un motiv pentru a se exprima.

FAC va evita contaminarea cu politicieni corupţi din alte partide, impunând o lustraţie internă, prin care nu va accepta în nici o funcţie de conducere oameni care au făcut parte la orice nivel de decizie politică din partide politice ce au condus România în epoca comunistă şi în cea “a ţării tuturor posibilităţilor”.

Ce nu trebuie să facă FAC:

  1. Nu se va substitui Bisericii Ortodoxe Române, nici nu o va implica pe aceasta sau alt cult în viaţa politică militantă.
  2. Nu va încălca în nici un fel caracterul civil al statului, drepturile şi aspiraţiile tuturor cetăţenilor.
  3. Nu va accepta traseismul politic.
  4. Nu va accepta actele de corupţie în rândurile sale sau de trădare a intereselor cetăţenilor.
  5. Nu va accepta ca interesele cetăţenilor să fie prejudiciate nici de către factori interni, nici de către factori externi.

Nu va accepta dictatul nici unui alt stat sau organizaţie internaţională.

 

Strategie de lucru întâlnire a Biroului de Coordonare a

Forumului Alternativa Creştină pentru România

Obiective:

  • Cunoaşterea reciprocă
  • Definirea unei motivaţii comune pentru înfiinţarea unui partid politic creştin – Forumul Alternativa Creştină pentru România
  • Prezentarea unor programe politice care să servească drept platformă politică a Forumului Alternativa Creştină pentru România
  • Armonizarea punctelor din programele politice şi discutarea diferitelor obiecţii şi opinii legate de ele
  • Elaborarea unei platforme unice de principii de bază de la care să se pornească în construcţia unui progam politic complet şi a partidului propriu-zis
  • Crearea unor departamente de lucru pe domenii de activitate: politic, economic, juridic, administrativ, militar, cultural, educaţional etc.
  • Numirea unor responsabili ai departamentelor nou-create şi însărcinarea lor cu elaborarea unor strategii pe domeniul de activitate, care să fie integrate în cadrul întâlnirii de la începutul toamnei, când se pot bune bazele propriu-zise ale partidului
  • Înfiinţarea unui secretariat provizoriu al partidului, care să ţină legătura cu toţi membrii Biroului de Conducere al FAC, prezentându-le rapoarte periodice şi primind de la aceştia şi distribuind întregului Birou astfel de rapoarte; secretariatul poate fi online

Motivaţia înfiinţării unui partid politic:

  • Dorinţa de a obţine puterea politică pentru a impune în societatea românească o guvernare creştin-(democrată) autentică
  • Nevoia de a apăra identitatea spirituală şi culturală a acestui popor în faţa unor atacuri din afară şi din interior la adresa acestora
  • Conştientizarea faptului că formele civice de activism sunt lipsite de efect într-o societate construită pe bazele pe care este construită societatea românească actuală

Clarificarea statutului partidului:

  • Forumul Alternativa Creştină pentru România este un partid politic, care va funcţiona după toate normele legale ale unui partid politic din România
  • FAC nu va fi o extensie a Bisericii Ortodoxe Române, nici o formă de chinovie politică, nu va avea în conducere clerici sau monahi, va fi alcătuit din cetăţeni români creştini iubitori de Dumnezeu, liberi, fără probleme penale, cu cetăţenie română şi cu dorinţa de a servi România şi pe cetăţenii ei
  • Orientarea partidului va fi creştin-democrată, dar partidul nu va fi ancorat în disputa sterilă de doctrine politice, ci în principiul slujirii patriei şi cetăţenilor săi
  • FAC nu va permite nici unui vector de imagine al său să aibă un discurs naţionalist extremist, antisemit, rasist sau xenofob. Astfel de exprimări, dacă se întâmplă, nu reprezintă doctrina partidului, ci opinii personale şi pot aduce excluderea din partid, deoarece FAC nu îşi poate pierde timpul dezvinovăţindu-se pentru încălcarea “dogmelor” corectitudinii politice
  • În probleme legate de raporturile faţă de avorturi, homosexualitate, relaţii cu UE, dictatură biometrică sau alte chestiuni spinoase de pe agenda publică, membrii şi vectorii de imagine ai partidului vor exprima poziţia oficială a partidului, care va fi elaborată pe baza doctrinei creştine faţă de aceste aspecte şi de legile şi valorile statului român, care nu sunt în flagrant conflict cu doctrina creştină, şi va ţine seama de nevoia de a ajunge la o înţelegere care să încerce să nu încalce nici drepturile unor cetăţeni, nici conştiinţa creştină a majorităţii acestei naţiuni. FAC nu va milita pentru o poziţie de forţă în aceste probleme, dar nici nu va admite dictatul unor opinii prefabricate, aşa cum se întâmplă acum în societate

Paşi imediaţi după decizia de a înfiinţa partidul: 

  • Înainte de a se înfiinţa oficial la Tribunalul Bucureşti Forumul Alternativa Creştină pentru România, trebuie pregătite o bază materială a partidului, o strategie completă de media şi o discuţie de principiu cu asociaţiile creştine existente, pentru a vedea dacă există vreuna care doreşte să se alăture demersului şi să devină parte a acestui partid
  • Departamentele partidului trebuie să pregătească o viziune completă pentru fiecare domeniu de activitate ce va forma un minister dintr-un viitor guvern din umbră imediat după aprobarea acestuia de către congresul partidului. Responsabilii departamentelor îşi pot face singuri echipa şi pot recomanda oameni din domeniul respectiv pentru a activa în calitate de cadre de partid

Pregătirea bazei materiale:

  • Se va înfiinţa un Club al Oamenilor de Afaceri Creştini din România, care să activeze după sloganul inspirat din porunca biblică: “Nu întârzia plata lucrătorului” (Leviticul 19,13). Acest club va asigura baza materială a partidului, conform legilor în domeniul sponsorizărilor
  • Membrii Clubului Oamenilor de Afaceri Creştini trebuie să fie de acord că sacrificiul lor pentru partid este o jertfă pentru Dumnezeu şi pentru compatrioţii lor, ca şi contribuţia de diferite feluri ale celorlalţi membri şi lideri ai partidului. Partidul nu aparţine unei persoane sau unui grup din interiorul partidului, ci aparţine tuturor membrilor săi şi tuturor cetăţenilor români care îşi pun încrederea în el
  • Membrii Clubului Oamenilor de Afaceri Creştini trebuie să fie de acord că comunitatea de afaceri creştină nu va înlocui mafiile actualelor partide politice, atunci când partidul va ajunge la guvernare; partidul nu va avea o clientelă economică, nu va face favoruri în afara legii. În schimb, va oferi un cadru de afaceri corect, cu o impozitare flexibilă şi direcţionată în sensul încurajării întreprinderii private, iar oamenii de afaceri performanţi vor putea primi funcţii de conducere specifice în structurile statului, în condiţiile legii
  • Membrii Clubului Oamenilor de Afaceri Creştini trebuie să dea un exemplu celorlalţi membri ai comunităţii de afaceri din România. FAC nu va face discriminări de nici un fel între oamenii de afaceri creştini şi cei necreştini sau agnostici, tratându-i pe toţi cu corectitudinea impusă de lege
  • Membrii Clubului Oamenilor de Afaceri Creştini trebuie să înregistreze la Oficiul pentru Mărci Înregistrate denumirea convenită a partidului şi să sprijine financiar crearea unor trusturi de presă ale partidului

Strategia de media:

  • Experţii în mass-media din partid vor organiza o strategie media completă, în aşa fel încât atunci când va intra în arena politică FAC să aibă un discurs coerent, cu mesaje clare, unitare, bine ţintite
  • Responsabilii de strategia media vor avea grijă ca vectorii de imagine ai partidului să nu comită nici o eroare de comunicare, pentru a nu pune partidul în situaţia de a fi asimilat partidelor de extremă dreapta, sau de extremă stânga, sau de altă extremă
  • Responsabilii de strategia media vor avea grijă ca mesajul şi propunerile partidului să pătrundă pe deplin în toate straturile societăţii româneşti, în aşa fel încât fiecare cetăţean să aibă cunoştinţă de oferta politică a partidului
  • Responsabilii de strategia media vor face o strategie pe mai mulţi ani, deoarece partidul va intra în prima bătălie politică doar în alegerile locale din 2016, permiţând comunicatorilor să ducă mesajul pe toate canalele şi să provoace discuţii în societate pe baza tuturor punctelor din programul politic
  • Responsabilii de strategia media trebuie să insiste în strategia lor pe faptul că spre deosebire de alte partide politice FAC este un partid care FACe ce spune şi care îi invită şi pe cetăţeni să FACă ceva pentru ei înşişi şi pentru ţara lor
  • Responsabilii de strategia media trebuie să insiste asupra caracterului onest, devotat, serios, bine intenţionat al candidaţilor partidului

Strategia organizării teritoriale a partidului:

  • Odată puse la punct baza materială, programul politic şi strategia de imagine media, partidul trebuie să se înrădăcineze în teritoriu. O mare responsabilitate îi revine în acest sens secretarului general al partidului, care va trebui să coordoneze direct operaţiunea şi să se asigure că din partea partidului nu va candida decât cine trebuie
  • Selectarea candidaţilor din comunităţi este cheia de boltă a succesului unui partid: din acest motiv, FAC nu îşi va putea permite nici un pas greşit. Candidaţii susţinuţi de FAC trebuie să fie: oameni oneşti, oameni respectaţi din comunitate şi, dacă se poate, propuşi partidului de către comunitate; oameni fără probleme cu legea; oameni pricepuţi în ceea ce fac în viaţă; oameni cu caracter şi cu frica de Dumnezeu; oameni dispuşi să se implice pentru a sluji comunitatea şi patria, nu pentru câştiguri politice sau materiale; să nu mai fi fost demnitari ai statului din partea altor partide politice
  • Fiecare lider local trebuie să răspundă personal cu propria poziţie în partid pentru eşecul înregistrat cu unii candidaţi, care fie nu sunt de nivelul moral al partidului, fie trădează, fie sunt infiltraţi
  • Un rol crucial îl revine organizaţiei de tineret a FAC, OTFAC, care va trebui să aducă în rândurile partidelor cât mai mulţi tineri. Ar fi ideal ca FAC să devină un partid tânăr, al tinerilor şi pentru tineri

Portretul-robot al liderilor FAC:

  • Un lider FAC trebuie să fie inteligent, onest, cu credinţă puternică în Dumnezeu, cu dragoste de ţară şi de oamenii ei, să fie corect, să fie lucid şi practic
  • Un lider FAC trebuie să fie conştient de rolul pe care îl joacă în societate, de faptul că e un lider politic, care trebuie să se comporte ca atare, fără însă a avea vreuna din metehnele “clasei politice” din România
  • Un lider FAC trebuie să îşi amintească mereu că vine din rândul cetăţenilor, nefiind membru al vreunei caste superioare, aşa cum se simt politicienii români actuali
  • Un lider FAC trebuie să aibă caracterul necesar pentru a nu se scufunda la contactul cu puterea, despre care se ştie că are puterea de a corupe
  • Un lider FAC trebuie să fie în stare să ia decizii rapide, inteligente, serioase, uneori dure, asumându-şi responsabilitatea pentru ele
  • Un lider FAC nu are dreptul să facă parte din nici o mişcare, organizaţie sau asociaţie secretă, ocultă, discretă sau conspirativă. Politica pe care el o face trebuie să fie la vedere, reprezentându-l în forurile de conducere ale naţiunii pe cetăţeanul care l-a ales.

Aşa să ne ajute Dumnezeu! Amin.

 

30-12-2013
Citeste si:


    Adaugati un comentariu:
    Nume
    Email
    (nu va fi afisat)
    Comentariu
    Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
    Antispam:
    Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu
    Constantin - 03-01-2014:

    Amin!

    utzu - 04-01-2014:

    e păcat că un text atât de lung nu cuprinde şi o precizare minimă privind modalităţile de contact, poate un calendar al acţiunilor propuse, etc. lucruri care să conducă spre o idee de acţionabilitate nu de lectură recreativă. :)

    Deşi e greu să fii întru totul de acord cu atât de multe idei, din atât de multe planuri, textul în sine este unul foarte bun şi, poate chiar mai important decât atât, dă motive de entuziasm.

    Pare produsul exclusiv al unei singure minţi, care în ciuda culturii pluridisciplinare de lăudat scârţâie pe alocuri, dar cred că sunt scăpări normale care întăresc sentimentul de bună-credinţă cu care acest text a fost scris.

    Oricum, un mare mulţumesc pentru efort. Mult succes în continuare!

    Doamne, ajută!

    maria - 04-01-2014:

    O.K. Si unde ne grupam, unde ne inscriem, cum procedam pentru organizare si infiintare propriu-zisa????

    Astept raspuns.

    Nicolae Ene - 04-01-2014:

    Programele politice sunt in general foarte interesante, pline de promisiuni. Dar in momentul in care trebuie puse in practica se constata ca nu pot fi puse in practica. As vrea sa vad o lista cu oameni care sa indeplineasca cerintele din portretul robot al liderilor FAC, o analiza serioasa a surselor de finantare pentru sanatate, educatie, etc. , modalitatea concreta in care gandesc asigurarea de locuri de munca pentru toti.

    Toma N. - 04-01-2014:

    !)Din ce cult religios provine conducerea partidului ? 2)Corectitudinea politica e mentionata acolo ca fiind necesara... 3) Termeni ca homeschooling,scouting,pay-per-view,arata ca initiativa apartine unora din afara... 4) Pina nu se va termina cu aberatia votului universal,nu vad ce sanse ati avea...

    agaton - 05-01-2014:

    Am introdus si scrisoarea autorului in introducere. La sfarsitul ei este adresa lui de email. Nu il cunoastem, dar cine poate, cine are chemare pentru asa ceva, ar trebui sa dea curs initiativei. Nu e ceva usor, e chiar foarte-foarte greu, dar altfel nu se poate. Doamne ajuta!

    Maria P. - 08-01-2014:

    Suna bine. Eu va votez si incerc sa va fac cunoscut. D-le Toma N., cred ca termenii folositi arata ca omul e bine informat, hai sa nu mai fim chiar atat de banuitori, ca asa nu mai facem nimic.



    CARTI/produse despre:
    Partid,