STIRI INTERNE - Iunie 2026

 

Biserica Ortodoxă Română va sărbători la finalul acestei sătămâni, pentru prima dată, Duminica Sfinților Athoniți. Hotărârea a fost luată în cadrul ședinței de lucru a Sfântului Sinod desfășurate în data de 1 iulie 2025. Propunerea a fost făcută de Sinodul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că această sărbătoare există „în Muntele Athos, în diferite țări și în unele schituri care aveau legătură cu Athosul”. Sărbătoarea era deja ținută la Schitul Bucium de lângă Iași pentru că a fost metoc al schitului românesc Prodromu de la Muntele Athos. Importanța acestei sărbători a crescut și după canonizarea de către Patriarhia Ecumenică a patru cuvioși români care au viețuit în Sfântul Munte Athos: Sfântul Cuvios Dionisie Vatopedinul de la Colciu și Sfântul Cuvios Petroniu de la Prodromu, precum și Sfântul Cuvios Nifon de la Prodromu și Sfântul Cuvios Nectarie Protopsaltul. Totodată, Sfântul Sinod a aprobat textele liturgice dedicate acestei sărbători, rânduită în Duminica a 3-a după Rusalii, în cadrul ședinței din 3 iunie 2026. Slujba Sfinților Athoniți este disponibilă în format online. Duminica Sfinților Athoniți este celebrată în Duminica a 3-a după Rusalii, venind în mod firesc după Duminica Tuturor Sfinților și cea a Sfinților Români, cele două duminici care urmează după Rusalii. Sărbătoarea evidențiază legăturile istorice dintre români și Muntele Athos. Domnitorii și boierii români au sprijinit vreme de secole mănăstirile aghiorite, iar monahii români sunt prezenți neîntrerupt în Sfântul Munte din secolul al 14-lea până astăzi. Sunt cinstiți deopotrivă sfinții cunoscuți și necunoscuți ai Athosului. Între aceștia se numără mari părinți ai monahismului ortodox, precum Sfântul Petru Athonitul, Sfântul Atanasie Athonitul, Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Siluan Athonitul și Sfântul Paisie Aghioritul. Un loc important îl ocupă sfinții români athoniți. Dintre aceștia, îi regăsim pe Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, Sfântul Cuvios Macarie Protopsaltul, tuns în monahism în Sfântul Munte, Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț și Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica și Căldărușani.

 

S-a născut în data 20 iunie 1897 în satul Stroiești, comuna Lunca, județul Botoșani, fiind cel mai mic dintre cei cinci copii ai familiei Ioan și Ecaterina Olaru. Dintre frați, el a fost singurul care a ales viața monahală. A primit la botez numele Petru și a urmat școala primară în satul natal, unde s-a remarcat prin rezultate foarte bune. Cărțile cu Viețile Sfinților primite ca premii școlare au contribuit la nașterea dorinței sale de a urma viața monahală. În octombrie 1921 a ajuns la Schitului Cozancea, iar la 9 iunie 1922 a fost tuns în monahism, primind numele Paisie. Încă din primii ani de viețuire călugărească s-a făcut remarcat ca povățuitor duhovnicesc, fiind căutat de numeroși credincioși. Printre cei care au primit îndrumare de la el s-a aflat și tânărul Constantin Ilie, viitorul Sfânt Cleopa de la Sihăstria. Dorind o viață de mai multă liniște și rugăciune, și-a ridicat în anul 1931 o chilie în pădurea din apropierea schitului, unde se retrăgea. Din această perioadă a început să fie cunoscut drept „Părintele Pustnic”. În anul 1943 a fost hirotonit ierodiacon, iar în 1947 ieromonah. Pentru scurt timp a fost starețul Schitului Cozancea, după care, în 1948, s-a mutat la Mănăstirea Sihăstria.  În 1949 l-a urmat pe Sfântul Cleopa la Mănăstirea Slatina, iar din 1954 s-a întors la Sihăstria. Timp de peste trei decenii a fost duhovnicul călugărilor de la Sihăstria și al miilor de pelerini veniți din toate colțurile țării. Prin rugăciune, post, smerenie și dragoste a devenit unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți duhovnici ai României. În timpul persecuției comuniste împotriva monahismului, după decretul din 1959, Cuviosul Paisie a sprijinit și a întărit duhovnicește numeroși călugări îndepărtați din mănăstiri. Prin sfaturile și rugăciunile sale a avut un rol important în păstrarea vieții duhovnicești în una dintre cele mai dificile perioade pentru Biserică.  Între anii 1972 și 1985 s-a nevoit la Schitul Sihla, în apropierea Peșterii Sfintei Teodora. În 1985 a revenit la Mănăstirea Sihăstria, unde și-a continuat slujirea până la sfârșitul vieții. Sfântul Paisie a trecut la Domnul în noaptea de 18 octombrie 1990, la vârsta de 93 de ani. A fost înmormântat la Mănăstirea Sihăstria. Canonizarea sa, împreună cu cea a Sfântului Cleopa, ucenicul său, a fost aprobată de Sfântul Sinod în anul 2024. Proclamarea generală a canonizării a avut loc în 4 februarie 2025, iar proclamarea locală în Mitropolia Moldovei și Bucovinei s-a desfășurat în ziua de 7 august, la Mănăstirea Sihăstria din județul Neamț.