Un semn de la Părintele!

 

     Anul acesta am hotărât să mergem la Prislop, la mormântul Părintelui Arsenie Boca. N-am crezut că mă voi întoarce de acolo cu atâta bucurie duhovnicească în suflet. Dar să vă povestesc ce mi s-a întâmplat.

     Am ajuns la Prislop și am intrat pe poarta mănăstirii. Eram cu bunica și cu cumnata mea. După câțiva pași ne-a ieșit în cale un fluture alb înspicat cu negru. Ne-a oprit efectiv pe loc, s-a rotit în fața fiecăruia de câteva ori, în dreptul mâinilor, și a dispărut. Imediat, toate trei ne-am gândit că este lucrarea Părintelui, care ne-a întâmpinat ca să știm că este și el acolo.

     Am ajuns cu greu la mormânt - bunica având probleme cu un picior. Am stat la rând până am ajuns. Erau mulți pelerini, veniți cu preotul lor. S-a citit un acatist, s-a cântat. În atmosferă plutea duhul Părintelui – așa am simțit eu. Pe mormântul Părintelui un fluture parcă mirosea florile aduse de credincioși. Am coborât, am stat la slujbă, ne-a binecuvântat preotul.

     Dimineața, la ora zece, după slujbă, am plecat. În drum spre casă am oprit să cumpărăm afine. Cumnata mea a văzut un fluture mare, la un metru de mașină, rănit. L-am ridicat de aripioare și l-am pus pe o floare de sunătoare.

     Am ajuns acasă. Duminică am plecat la biserică, am făcut câteva pachețele și am pus și câte o fotografie a Părintelui. În timpul slujbei a apărut un fluture maro, s-a rotit în dreptul pachetelor mele, apoi s-a ridicat în sus, s-a rotit de câteva ori și a dispărut. Oamenii de la slujbă s-au întrebat ce caută un fluture în biserică și atunci am ridicat ochii și am văzut fluturele maro. Ce bucurie, ce minune, ce binecuvântare am primit de la Părinte! Îți mulțumesc, Părinte!

     Am plecat în pelerinaj cu gândul să mă binecuvânteze Părintele și să-mi dea un semn – pe care l-am primit!

    Îți mulțumesc, Părinte, din suflet!