Cetatea Fagaras, cetatea necucerita

Am trecut de nenumărate ori prin cochetul oraș Făgăraș, cu încărcătură istorică, dar fiind mereu în grabă, venind sau ducându-ne la Predeal, Bușteni sau Brașov, nu aveam timp de oprire. În cele din urmă am decis, împreună cu soțul și fiica, să mergem, într-o duminică, în Făgăraș, special pentru a vizita vestita cetate, necucerită!  

Cei de la muzeu ne-au primit cu bucurie și domnul Gheorghe Faraon, șef secție, ne-a însoțit prin toate sălile muzeului, dându-ne informații prețioase despre istoricul acestei cetăți.

            „Pe locul actual al cetății exista pe vremuri o cetate datată din secolul XI-XII, undeva în jur de anii 1100-1200. Vechea cetate a fost distrusă de un puternic incendiu  iar istoricii și arheologii leagă distrugerea ei de marea invazie tătară din 1241 (într-un colț se află expuse câteva bârne de lemn din rămășițele acelei vechi cetăți care a ars până la nivelul pământului). Iar în anul 1310 a început construcția actualei clădiri care a durat până în 1640. Când s-au finalizat lucrările, cetatea avea 166 încăperi. 

            Această perioadă, 1640 până în 1700, a fost cea mai importantă din istoria cetății pentru că atunci a devenit reședință a principilor și principeselor Transilvaniei. Ea a fost asediată de 15 ori, din  1528-1849, fără a i se putea sparge zidurile sau porțile. Deci a fost o cetate necucerită!

             Însă în această perioadă au existat două sincope, să le zic așa, adică s-au deschis voluntar de două ori porțile, când cetatea a fost predată sau închinată.

            În 1541, în perioada lui Ștefan Mailat, acest Ștefan Mailat a fost nobil din zona Țării Făgărașului. Ajungând voievod al Transilvaniei a fost cel care a transformat vechea cetate de apărare, din perioada voievozilor Țărilor Române, în palat. ”

            Mai aflăm că zidurile cetății erau și de apărare, dar voievodul, pentru a se apăra de cuceritori, în afara zidurilor clădirii, a construit un alt șir de ziduri, cele exterioare, iar interiorul l-a compartimentat în camere de locuit.

Dar cetatea Făgăraș a fost asediată de către voievodul Moldovei, Petru Rareș, susținut de o puternică oaste otomană. Voievodul Ștefan Mailat a rezistat patru luni asediului. Dar printr-un șiretlic, cuceritorii, i-au propus să negocieze pacea și astfel au reușit să pătrundă în cetate.

            Domnul Faraon ne explică ce s-a întâmplat: „Într-una din duminicile lui mărțișor s-a negociat pacea, s-a parafat  noua înțelegere, iar  la sfârșit, pentru a marca evenimentul, s-a făcut un banchet. La acest banchet Ștefan Mailat, fiind un mare amator de vinuri, s-a îmbătat   atât de rău încât dușmanii l-au legat și l-au trimis la Istanbul. Și atunci rămânând fără conducător, cei din cetate au deschis porțile.  

A doua oară a fost în 1599 când Mihai Viteazul, domnul Țării Românești, ajunge la cetate și cei de aici i-au deschis porțile. Este adevărat că la acea vreme Mihai nu avea de gând să asedieze cetatea, însă el își aduce aici soția, pe doamna Stanca, și pe  cei doi copii ai săi, Nicolae Pătrașcu, viitorul domn al Țării Românești, și domnița Florica.

            După 1700 cetatea va intra sub autoritatea imperiului habsburgic și va fi transformată din luxoasa reședință a principilor în cazarmă militară. Această destinație o va avea până în 1948 când regimul comunist o transformă, fără motiv, în penitenciar până în 1960. Aici au fost închiși foști ofițeri din armată, ambasadori, preoți, primari, judecători, oameni care dintr-un motiv sau altul au intrat în conflict cu partidul comunist. De asemenea au fost aduși cei care au stat în rezistența anticomunistă din Munții Făgăraș. În această zonă a fost cea mai îndelungată rezistență până în 1953-1954. Oamenii din zonă, țăranii, care nu voiau să-și dea pământurile spre colectivizare, făceau în cetate arest, un stagiu de 2-3 săptămâni, apoi „convinși” se întorceau acasă și semnau actele de adeziune.

            Între anii 1960-1974 a avut loc un fel de restaurare, iar din 1974 cetatea este deschisă spre vizitare, aici aducându-se Muzeul Țării Făgărașului, Biblioteca Municipală. Au mai fost și două spații comerciale, restaurante, și un hotel care a funcționat până în 1994. După acea au fost scoase treptat din cetate și au rămas doar muzeul și biblioteca.

            În ultimii ani, cam din 2011 și până în 2018 am reușit să reabilităm o mare parte din spațiile interioare.”

            Rând pe rând domnul muzeograf Gheorghe Faraon ne-a prezentat sălile muzeului „Valer Literat” vorbindu-ne despre istoria acestei cetăți din evul mediu și până în prezent, cu principalele evenimente, dar și despre personalitățile din zonă.

            De asemenea ne-a prezentat pe rând picturile pe sticlă, cum au luat ființă breslele, adică asociațiile meșteșugărești.

            Ni s-a vorbit de felul cum au fost obligați românii să treacă de la ortodoxie la greco-catolicism, ca să-și poată recupera titlurile nobiliare, dar și pentru a putea face parte din regimentele de graniță.

            Am trecut în revistă arme, evenimente istorice în documente, costume populare, Sala de arheologie, Sala medievală, Sala breslelor, Sala de port și interior țărănesc, Sala Dietei sau a Parlamentului, care mai târziu a căpătat diferite destinații, de la Capelă până la Tribunal, Fecioara de Fier, Sala Tronului etc.

            Vă recomand cu căldură să vizitați Cetatea Făgărașului și muzeul „Valer Literat”  pentru că aveți ce vedea și ce învăța despre adevărata istorie din Transilvania.

Cristina NĂLBITORU- membră UZPR și LSR