Organizarea vieții monahale, în toate aspectele sale, a constituit întotdeauna un element important al vieții Bisericii, concretizată în special în adoptarea de către autoritatea bisericească de canoane, de reguli monahale sau de regulamente ale vieții monahale. Pe de altă parte, în primul mileniu creștin, pentru organizarea monahismului au existat și reglementări legale, adică legi ale Imperiului Roman de Răsărit, care prin prevederi directe sau tangențiale au influențat consistent viața monahală.
Toate aceste prevederi eclesiale și legale s-au constituit în cadrul nomocanonic reglementar pentru organizarea și funcționarea comunităților monahale. Astfel, cunoașterea, aplicarea practică și respectarea acestor reglementări constituie o necesitate pastorală pentru orice așezământ de viață monahală.
Prin tradiția sa monahală bimilenară, Ortodoxia românească a rămas fidelă în organizare și funcționare principiilor fundamentale stabilite prin reglementările nomocanonice din primul mileniu și, totodată, a adus vieții monahale și un specific propriu. […]
Binecuvântăm cu părintească dragoste pe toți participanții la lucrările simpozionului, exprimându-ne speranța că rezultatele acestuia, publicate în acest volum, vor fi receptate ca o frumoasă contribuție la dezvoltarea studiilor dedicate monahismului și ca un îndrumător pentru toți cei care au îmbrățișat sau care doresc să aleagă viața monahală, precum și ca un material de lucru pentru întocmirea unui proiect de text al unui nou Regulament al organizării și funcționării vieții monahale.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel