Icoana Maicii Domnului de la Rohia, binecuvantare si ajutor

Trăind în marile oraÈ™e, în confortul pe care ni-l oferă dezvoltarea tehnologiei È™i internetul, eternitatea e mai greu de perceput È™i atins. Dar există locuri binecuvântate unde această simÈ›ire vine în întâmpinarea noastră, iar unul dintre acestea se află la Mănăstirea Rohia. În acest loc mirific, sfinÈ›it prin rugăciunea monahilor, închinătorii primesc mângâiere È™i ajutor de la Maica Domnului, cea care este È™i protectoarea sfântului lăcaÈ™.

Ascunsă în codrii Țării LăpuÈ™ului, Mănăstirea Rohia aduce prinos de laudă Maicii Domnului prin hramurile „Izvorul Tămăduirii”, „Adormirea Maicii Domnului”, precum È™i prin sărbătoarea din data de 9 septembrie închinată Sfintei Ana, mama Născătoarei de Dumnezeu. De altfel, multe Biserici È™i mănăstiri din È›ară au ca zestre spirituală Icoane ale Maicii Domnului, care în timp È™i-au dovedit lucrarea minunată pentru oameni. ChemaÈ›i de dragostea Preacuratei, numeroÈ™i credincioÈ™i merg în pelerinaj la mănăstirile Putna, Nicula, Rohia, Hurezi, Văratec etc. 

Rohia, „casă Maicii Domnului”

Mănăstirea Rohia a fost ctitorită de preotul Nicolae Gherman la îndemnul fiicei sale, trecută la Domnul la doar 10 ani. Aceasta i s-a arătat de mai multe ori în vis, cerându-i să ridice „casă Maicii Domnului”, în Dealul Viilor. În anul 1926, când Biserica mănăstirii a fost sfinÈ›ită, părintele Gherman a dăruit sfântului lăcaÈ™ Icoana Maicii Domnului, care de atunci s-a dovedit protectoare È™i ajutătoare minunată în momente de grele încercări pentru mănăstire. La cererea ctitorului, Icoana a fost pictată în Muntele Athos pe lemn de chiparos de către călugărul Nicanor.

Am fost de multe ori la Rohia È™i asemenea oricărui creÈ™tin i-am cerut È™i eu ajutorul Preacuratei. Se simte în chipul Maicii Domnului o durere tainică. Mănăstirea poartă peste veacuri lacrima unui părinte rănit de moartea prematură a fiicei sale, dar mai poartă ÅŸi durerea unui neam răstignit, căci Rohia este prima mănăstire ortodoxă ridicată după Marea Unire din anul 1918 È™i după toate nedreptățile suferite de românii din Ardeal, aflaÈ›i sub dominaÈ›ie austro-ungară.

De-a lungul timpului, Maica Domnului È™i-a dovedit ajutorul în multe situaÈ›ii în care omul s-a arătat neputincios. În 1927, de hramul Mănăstirii Rohia, de la o lumânare aprinsă a luat foc È™i a ars tot ceea ce era în jurul Icoanei, inclusiv ancadramentul. Doar Icoana a rămas intactă. 

„Un plâns îndurerat”

În perioada grea din timpul regimului comunist, vrednicul de pomenire Arhiepiscop Justinian Chira ne-a relatat, în mai multe interviuri, cum a fost ajutat de Dumnezeu È™i Maica Domnului. Ca urmare a decretului 410 din 1959, călugărilor li s-a cerut să părăsească mănăstirea, aÈ™a că, pentru a nu pune în pericol viaÈ›a monahilor, în data de 30 noiembrie 1959, StareÈ›ul Justinian i-a condus pe toÅ£i vieÈ›uitorii la gară, urmând să rămână singur în mănăstire. A doua zi, StareÈ›ul a auzit „un plâns îndurerat de femeie”. A căutat în Biserică È™i-n curtea sfântului lăcaÈ™ să afle ce suferință a purtat-o prin codrii LăpuÈ™ului până la mănăstire. Dar nu a găsit pe nimeni. Se auzea doar suspinul încărcat de durere al unei femei. Din acel moment, Justinian Chira a mărturisit că nu i-a mai fost frică de ame­nințările auto­rită­È›ilor comuniste, deoarece a fost încre­dinÈ›at că Maica Domnului era cea care cercetase mănăstirea, plângând izgonirea monahilor. „Și de atunci nu m-am mai simÈ›it singur”, mărturisea adesea ÎnaltpreasfinÅ£itul Justinian Chira.

În următorii ani, reprezentanÈ›ii auto­rităților comuniste i-au cerut, de mai multe ori, Sta­reÈ›ului Justinian să închidă Biserica È™i să le predea cheia. Vrednicul monah deschidea în fiecare zi Biserica, slujea Sfânta Liturghie È™i punea cheia la Icoana Maicii Domnului. Când i se cerea să predea cheia, el spunea că nu o are, pentru că e la Maica Domnului. Și niciun reprezentant al puterii comuniste nu a avut curajul È™i „puterea” să ia cheia de la această Icoană. 

A redat sănătatea, deÅŸi omeneÈ™te părea imposibil

Despre vrednicul de pomenire arhimandrit Serafim Man se cunoaÈ™te mai ales faptul că a avut curajul să-l călugărească, în plin regim comunist, pe scriitorul Nicolae Steinhardt, evreu convertit la Ortodoxie. În anul 2010, când l-am cunoscut, Părintele Serafim se pregătea de întâlnirea cu Domnul căruia îi închinase întreaga viață, privirea îi era ancorată în veÈ™nicie. Vorbea puÈ›in cu oamenii, în schimb era nelipsit de la Sfânta Liturghie. Ne-a lăsat ca mărturie, într-un interviu, detalii despre tunderea în monahism a lui Nicolae Steinhardt È™i ajutorul primit de la Maica Domnului într-un moment de grea încercare.

Părintele Serafim a cunoscut în fapt, dovedit ÅŸtiinÅ£ific, ajutorul Preacuratei, căci viaÅ£a sa rămâne un miracol pentru mulÈ›i care l-au cunoscut, dar mai ales pentru doctorii care l-au tratat. În 1984, medicii de la Institutul Oncologic din Cluj-Napoca îi mai dădeau de trăit doar 2-3 ore, aÈ™a că l-au trimis să moară acasă la mănăstire. Dar Maica Domnului, protectoarea casei, avea să hotărască altceva pentru el, răspunzând astfel rugăciunii fierbinÈ›i adresate de monahul cu clipele vieÈ›ii numărate. După acest moment de cumpănă, arhimandritul Serafim Man a mai trăit încă trei decenii. Și-n tot acest timp a dat mărturie despre lucrarea Maicii Domnului în viaÅ£a sa.

Multe sunt lucrările Preacuratei în viaÈ›a celor care-i cer ajutorul: încurajează, vindecă, binecuvântează! Cu capul uÅŸor plecat parcă peste durerea lumii întregi, Maica Domnului ne aÅŸteaptă pe toÈ›i să ne despovărăm sufletul ÅŸi gândul obosit. Privirea-i umezită de o lacrimă eternă ne mângâie pe fiecare.

Ștefania Coșuleanu

Sursa: http://ziarullumina.ro