Maica Domnului este cinstită în mod deosebit în Biserica Ortodoxă, ca cea care a făcut posibilă mântuirea oamenilor, acceptând să-L nască pe Dumnezeu în trup. Citește mai jos o listă de sărbători de peste an dedicate Maicii Domnului.
Aceste sărbători subliniază câteva idei principale:
Din Sinaxar: „Ce casă îmi veți zidi mie, zice Domnul, sau care este locul odihnei mele?” Deci, a binevoit, la începutul darului celui nou, a I se zidi casă, nefăcută de mână, pe Preacurată, Prea Binecuvântată Fecioara Maria. Și de care lucrători s-a zidit casa aceea? Cu adevărat de cei prea înțelepți, adică de însăși înțelepciunea lui Dumnezeu, după cum zice Scriptura: „Înțelepciunea și-a zidit ei însăși casă”.
Această casă este Maica Domnului, despre care Sfântul Damaschin a scris: „Toată ești cămara Duhului, toată cetatea lui Dumnezeu și noian de daruri, toată frumoasă, toată aproape de Dumnezeu”.
Sărbătoarea evocă arătarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în secolul al X-lea, în timpul slujbei, în Biserica din Vlaherne, cartierul vlahilor din Constantinopol. Maica Domnului s-a arătat ocrotind credincioșii adunați la rugăciune de frica unei invazii barbare.
Cinstirea Sfântului Acoperământ datează începând din secolul al V-lea, când Acoperământul, Brâul și Cămașa Maicii Domnului au fost aduse la Constantinopol.
Primele două au fost găsite în mormântul Maicii Domnului din Grădina Ghetsimani, când a fost deschis pentru Sf. Ap. Toma.
În 473, Împăratul Leon I a așezat Acoperământul și Tunica Maicii Domnului într-un paraclis din Biserica Sfintei Maria din Vlaherne.
Maica Domnului a fost dusă la Templu când avea doar 3 ani, pentru o viață curată, de rugăciune. La vârsta la care copiii cu greu se desprind de părinți, se spune că Fecioara Maria a urcat singură cele treptele Templului.
Această alergare spre Dumnezeu explică de ce monahii o au pe Maica Domnului îndrumătoare și exemplu pe calea lor spirituală. Maica Domnului a fost făgăduită lui Dumnezeu de părinți dinainte de a se naște, dar și-a asumat și ea însăși acest destin.
Maica Domnului s-a născut din părinți drepți și a împlinit o așteptare a întregului popor al lui Israel, care păzea, generație după generație, Legea dată de Dumnezeu poporului Său. Legea însăși era o pregătire pentru împlinirea și încununarea acestei lucrări mântuitoare în Persoana divino-umană a Mântuitorului Iisus Hristos.
Acesta este motivul pentru care cinstim în mod deosebit zămislirea Sfintei Fecioare Maria de către Sfinții și Drepții ei părinți, Ioachim și Ana.
Dumnezeu a făcut o minune, dându-le copii la bătrânețe, dar a păstrat rânduiala firii în această zămislire, care s-a făcut din bărbat și femeie, lucru subliniat de icoana sărbătorii.
Din Sinaxar: „După ce ne-am închinat în ziua dinainte, împreună cu îngerii, cu magii și cu păstorii, lui Dumnezeu Care S-a făcut om și S-a născut ca un prunc pentru mântuirea noastră, se cuvine să cinstim în această zi pe Maica Sa, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.”
Sărbătoarea subliniază supravenerarea acordată de Biserica Ortodoxă Maicii Domnului: icoana sărbătorii o reprezintă preaslăvită, în mijlocul tuturor sfinților.
Tot în această zi se face și pomenirea Dreptului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria, un văduv octogenar cu viață curată, descendent din neamul Regelui David.
Sfinții Părinți ne învață că Întruparea Domnului nu ar fi fost posibilă fără acordul Fecioarei Maria: „Iată roaba Domnului”.
Condițiile pentru lucrarea de mântuire a lumii păreau total nepotrivite, chiar riscante, pentru o tânără necăsătorită în societatea iudaică. Dar Maica Domnului s-a oferit cu totul lui Dumnezeu, răscumpărând astfel neascultarea Evei.
În aceasta vedem că, pentru a lucra împreună cu Dumnezeu, nici nu trebuie să facem foarte mult: avem nevoie doar să-L lăsăm pe El să lucreze, eliminând din cale obstacolul propriului nostru sine.
Nașterea Domnului este celebrată la exact nouă luni distanță de această sărbătoare a Zămislirii Domnului în pântecele Fecioarei, ceea ce ne arată că viața omului începe înainte de naștere, așa cum Învierea ne arată că viața continuă și după moarte.
Maica Domnului L-a născut pe Vindecătorul trupurilor și sufletelor noastre.
Primim în Sf. Împărtășanie Trupul lui vindecător și curățitor, care a fost luat la zămislire din trupul Maicii Sale. De aceea, o numim pe Maica Domnului „hrănitoarea noastră, a tuturor” – ne hrănește în primul rând cu Dumnezeu.
Multe vindecări se fac până astăzi și prin icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului cu Pruncul.
Faptul că cel mai adesea sunt tămăduitoare nu icoanele în care Mântuitorul apare ca Împărat, ci cele în care apare ca Prunc pe brațele Maicii Sale subliniază încă o dată faptul că Dumnezeul nostru este Dumnezeu Întrupat: semnul de care vorbea Isaia era un Prunc născut de Fecioară, adică un Om.
Este una din sărbătorile care ne amintesc că, după mutarea la viața veșnică, Maica Domnului a rămas protectoarea noastră.
Acest veșmânt a fost adus din Țara Sfântă, unde fusese păstrat cu sfințenie de la o generație la alta, dăruit după Adormirea Maicii Domnului unei văduve credincioase, conform hotărârii Preacuratei Născătoare de Dumnezeu.
„Întru adormire lumea nu ai părăsit”, se cântă în troparul sărbătorii. Aceasta este esența ei: că Adormirea Maicii Domnului este ca o înviere și înălțare la cer cu trupul, după cum arată învățătura Bisericii.
Doar că trupul Maicii Domnului a fost purtat la ceruri de îngeri, lăsând, ca și Mântuitorul după Înviere, un mormânt gol și – prin aceasta – dătător de speranță.
Sărbătoarea amintește de o tămăduire miraculoasă dăruită Împărătesei Zoe, soția Împăratului Leon al Bizanțului. Tămăduirea s-a făcut prin punerea Brâului Maicii Domnului peste împărăteasa bolnavă.
Sărbătoarea pomenește totodată și momentul așezării cinstitului Brâu într-o raclă de aur, într-o biserică închinată Maicii Domnului de alt împărat, Teodosie cel Tânăr.
Maria, în limba ebraică vine de la cuvântul Miriam și se traduce „ca doamnă, „cea plăcută, „alteță”, „împărăteasă”.
Sursa: Basilica
Citeste si: | |