Maica Domnului este cinstită în mod deosebit în Biserica Ortodoxă, ca cea care a făcut posibilă mântuirea oamenilor, acceptând să-L nască pe Dumnezeu în trup. CiteÈ™te mai jos o listă de sărbători de peste an dedicate Maicii Domnului.
Aceste sărbători subliniază câteva idei principale:
Din Sinaxar: „Ce casă îmi veÈ›i zidi mie, zice Domnul, sau care este locul odihnei mele?” Deci, a binevoit, la începutul darului celui nou, a I se zidi casă, nefăcută de mână, pe Preacurată, Prea Binecuvântată Fecioara Maria. Și de care lucrători s-a zidit casa aceea? Cu adevărat de cei prea înÈ›elepÈ›i, adică de însăși înÈ›elepciunea lui Dumnezeu, după cum zice Scriptura: „ÎnÈ›elepciunea È™i-a zidit ei însăși casă”.
Această casă este Maica Domnului, despre care Sfântul Damaschin a scris: „Toată eÈ™ti cămara Duhului, toată cetatea lui Dumnezeu È™i noian de daruri, toată frumoasă, toată aproape de Dumnezeu”.
Sărbătoarea evocă arătarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în secolul al X-lea, în timpul slujbei, în Biserica din Vlaherne, cartierul vlahilor din Constantinopol. Maica Domnului s-a arătat ocrotind credincioÈ™ii adunaÈ›i la rugăciune de frica unei invazii barbare.
Cinstirea Sfântului Acoperământ datează începând din secolul al V-lea, când Acoperământul, Brâul È™i CămaÈ™a Maicii Domnului au fost aduse la Constantinopol.
Primele două au fost găsite în mormântul Maicii Domnului din Grădina Ghetsimani, când a fost deschis pentru Sf. Ap. Toma.
În 473, Împăratul Leon I a aÈ™ezat Acoperământul È™i Tunica Maicii Domnului într-un paraclis din Biserica Sfintei Maria din Vlaherne.
Maica Domnului a fost dusă la Templu când avea doar 3 ani, pentru o viață curată, de rugăciune. La vârsta la care copiii cu greu se desprind de părinÈ›i, se spune că Fecioara Maria a urcat singură cele treptele Templului.
Această alergare spre Dumnezeu explică de ce monahii o au pe Maica Domnului îndrumătoare È™i exemplu pe calea lor spirituală. Maica Domnului a fost făgăduită lui Dumnezeu de părinÈ›i dinainte de a se naÈ™te, dar È™i-a asumat È™i ea însăși acest destin.
Maica Domnului s-a născut din părinÈ›i drepÈ›i È™i a împlinit o aÈ™teptare a întregului popor al lui Israel, care păzea, generaÈ›ie după generaÈ›ie, Legea dată de Dumnezeu poporului Său. Legea însăși era o pregătire pentru împlinirea È™i încununarea acestei lucrări mântuitoare în Persoana divino-umană a Mântuitorului Iisus Hristos.
Acesta este motivul pentru care cinstim în mod deosebit zămislirea Sfintei Fecioare Maria de către SfinÈ›ii È™i DrepÈ›ii ei părinÈ›i, Ioachim È™i Ana.
Dumnezeu a făcut o minune, dându-le copii la bătrâneÈ›e, dar a păstrat rânduiala firii în această zămislire, care s-a făcut din bărbat È™i femeie, lucru subliniat de icoana sărbătorii.
Din Sinaxar: „După ce ne-am închinat în ziua dinainte, împreună cu îngerii, cu magii È™i cu păstorii, lui Dumnezeu Care S-a făcut om È™i S-a născut ca un prunc pentru mântuirea noastră, se cuvine să cinstim în această zi pe Maica Sa, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.”
Sărbătoarea subliniază supravenerarea acordată de Biserica Ortodoxă Maicii Domnului: icoana sărbătorii o reprezintă preaslăvită, în mijlocul tuturor sfinÈ›ilor.
Tot în această zi se face È™i pomenirea Dreptului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria, un văduv octogenar cu viață curată, descendent din neamul Regelui David.
SfinÈ›ii PărinÈ›i ne învață că Întruparea Domnului nu ar fi fost posibilă fără acordul Fecioarei Maria: „Iată roaba Domnului”.
CondiÈ›iile pentru lucrarea de mântuire a lumii păreau total nepotrivite, chiar riscante, pentru o tânără necăsătorită în societatea iudaică. Dar Maica Domnului s-a oferit cu totul lui Dumnezeu, răscumpărând astfel neascultarea Evei.
În aceasta vedem că, pentru a lucra împreună cu Dumnezeu, nici nu trebuie să facem foarte mult: avem nevoie doar să-L lăsăm pe El să lucreze, eliminând din cale obstacolul propriului nostru sine.
NaÈ™terea Domnului este celebrată la exact nouă luni distanță de această sărbătoare a Zămislirii Domnului în pântecele Fecioarei, ceea ce ne arată că viaÈ›a omului începe înainte de naÈ™tere, aÈ™a cum Învierea ne arată că viaÈ›a continuă È™i după moarte.
Maica Domnului L-a născut pe Vindecătorul trupurilor și sufletelor noastre.
Primim în Sf. Împărtășanie Trupul lui vindecător È™i curățitor, care a fost luat la zămislire din trupul Maicii Sale. De aceea, o numim pe Maica Domnului „hrănitoarea noastră, a tuturor” – ne hrăneÈ™te în primul rând cu Dumnezeu.
Multe vindecări se fac până astăzi È™i prin icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului cu Pruncul.
Faptul că cel mai adesea sunt tămăduitoare nu icoanele în care Mântuitorul apare ca Împărat, ci cele în care apare ca Prunc pe braÈ›ele Maicii Sale subliniază încă o dată faptul că Dumnezeul nostru este Dumnezeu Întrupat: semnul de care vorbea Isaia era un Prunc născut de Fecioară, adică un Om.
Este una din sărbătorile care ne amintesc că, după mutarea la viața veșnică, Maica Domnului a rămas protectoarea noastră.
Acest veÈ™mânt a fost adus din Èšara Sfântă, unde fusese păstrat cu sfinÈ›enie de la o generaÈ›ie la alta, dăruit după Adormirea Maicii Domnului unei văduve credincioase, conform hotărârii Preacuratei Născătoare de Dumnezeu.
„Întru adormire lumea nu ai părăsit”, se cântă în troparul sărbătorii. Aceasta este esenÈ›a ei: că Adormirea Maicii Domnului este ca o înviere È™i înălÈ›are la cer cu trupul, după cum arată învățătura Bisericii.
Doar că trupul Maicii Domnului a fost purtat la ceruri de îngeri, lăsând, ca È™i Mântuitorul după Înviere, un mormânt gol È™i – prin aceasta – dătător de speranță.
Sărbătoarea aminteÈ™te de o tămăduire miraculoasă dăruită Împărătesei Zoe, soÈ›ia Împăratului Leon al BizanÈ›ului. Tămăduirea s-a făcut prin punerea Brâului Maicii Domnului peste împărăteasa bolnavă.
Sărbătoarea pomeneÈ™te totodată È™i momentul aÈ™ezării cinstitului Brâu într-o raclă de aur, într-o biserică închinată Maicii Domnului de alt împărat, Teodosie cel Tânăr.
Maria, în limba ebraică vine de la cuvântul Miriam È™i se traduce „ca doamnă, „cea plăcută, „alteță”, „împărăteasă”.
Sursa: Basilica
Citeste si: | |