Cookies de analiza a traficului  Accept | (oricand puteti renunta la acceptul dat) Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Viaţa duhovnicească. MilosteniaNr. vizualizari: 555

Alfabetul duhovnicesc al cuviosului parinte Petroniu Tanase

Pr. Ioan C. Tesu
Tags: Petroniu Tanase; viata duhovniceasca; Athos; crestini;
 
Personalitate harismatică a monahismului românesc È™i athonit contemporan, părintele arhimandrit Petroniu Tănase (1914-2011), fost stareÈ› al Schitului românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, a fost un adevărat avvă al vremurilor noastre. Chip al blândeÈ›ii È™i al smereniei autentice, exersat în „limbajul” tăcerii È™i în arta rugăciunii, venerabilul stareÈ› a fost un părinte duhovnicesc nu doar pentru vieÈ›uitorii din obÈ™tea athonită, ci È™i pentru pelerini - clerici È™i mireni -, care îl căutau È™i îi cereau sfatul, spre îmbunătățire morală.
 
În convorbirile sale du­hov­niceÈ™ti cu vieÈ›uitorii schitului românesc, dar È™i cu pelerinii care „cercetau” Sfântul Munte Athos, părintele Petroniu Prodromitul identifica un adevărat „alfabet duhovnicesc”, simplu È™i având la bază cele mai simple reguli ale vieÈ›ii duhovniceÈ™ti, exprimate în cultivarea unor virtuÈ›i generale: postul, privegherile È™i ostenelile trupeÈ™ti1.
Referindu-se, mai întâi, la numele de „creÈ™tin”, pe care îl purtăm, duhovnicescul părinte atho­nit arăta că „la Botez primim două nume. Fiecare din noi purtăm un nume, dar cine È™tie că la botez noi primim nu unul, ci două nume? Unul este numele de botez propriu-zis: Ion, Vasile, Maria È™.a., pe care fiecare îl prăznuieÈ™te la vremea cuvenită; mai avem însă un nume de obÈ™te, de care dacă ne-ar întreba cineva, puÈ›ini am È™ti să-l spunem È™i pe care nu-l prăznuim niciodată. Sfânta Biserică însă a rânduit pomenirea lui chiar astăzi, 1 ianuarie - ziua numelui Mântuitorului ­Iisus Hristos. Or, toÈ›i cei care au crezut È™i cred în El È™i în Sfânta lui Evanghelie poartă numele Lui, se numesc hristiani, creÈ™tini, nume care vine de la numele lui Hristos. La botez, deci, odată cu numele de botez obiÈ™nuit, primim È™i numele lui Hristos, ne facem creÈ™tini”.
 
Numele de creÈ™tin, pe care îl purtăm, învăța părintele Petroniu, înseamnă:
  • ascultare desăvârÈ™ită de Biserică: de poruncile lui Hristos È™i de mai-marii noÈ™tri;
  • smerenie adâncă, cu care ÎnsuÈ™i Domnul Hristos S-a îmbrăcat;
  • răbdare în necazuri È™i încercări, cu mare încredere în Dumnezeu;
  • împotrivire până la sânge față de păcat;
  • dragoste fără margini față de Dumnezeu È™i de aproapele;
  • credință neclintită.
Într-o formă deosebit de accesibilă atât monahilor, cât È™i celor care trăiesc în lume, cuviosul părinte alcătuise un program de viață duhovnicească. De la un „preot încercat”, care nu era altcineva decât părintele Dumitru Stăniloae, primise următoarele îndemnuri, pe care le transmitea È™i el mai departe: „Fii optimist, încrede-te fără rezervă în Pronia Dumnezeiască;
  • Roagă-te necontenit, lasă-te în voia lui Dumnezeu, mulÈ›u­meÈ™te pentru toate;
  • Bucură-te dacă Domnul te-a găsit vrednic de încercare. SuferinÈ›a este de trebuință È™i pentru cel care suferă È™i pentru mai binele lumii întregi;
  • Nu te lega de nimic din cele vremelnice;
  • SlujeÈ™te cu toată dragostea È™i dăruirea pe aproapele; nu numai cât cere, ci mai mult; fii pildă de viață creÈ™tină;
  • ViaÈ›a să-È›i fie hotărâtă, fără compromisuri È™i confuzii, limpede;
  • Crezul tău să fie viu: viață, nu teorie;
  • EÈ™ti gata să mori pentru el?;
  • Nu pierde din vedere È›inta spre care alergi. Să nu ne înecăm în marea vieÈ›ii.
Acestor îndemnuri, părintele Petroniu le-a adăugat È™apte reguli de viață:
„1. Să ai pe Dumnezeu de-a pururi înaintea ochilor (Psalmul 15, 8).
2. Ascultă neabătut glasul conștiinței - glasul lui Dumnezeu din tine.
3. Să ai totdeauna ochiul curat; ochiul tulbure vede rău.
4. Vei da seama de tot gândul, omul este cum îi sunt faptele făcute fără martor.
5. Vei da seama de tot omul cu care te-ai întâlnit; l-ai folosit sau l-ai păgubit.
6. O faptă este bună dacă zidește, rea dacă nu.
7. Să nu mănânci nici o bucățică de pâine nemuncită de tine”.
 
„VorbeÈ™ti bine doar despre ceea ce iubeÈ™ti”
Într-un text mult mai larg, vrednic de toată atenÈ›ia È™i de conformarea față de cele recomandate, preacuvioÈ™ia sa observa că „nu-i de ajuns ca omul să fie lămurit asupra valorii unei virtuÈ›i È™i să ia hotărârea s-o practice, ci trebuie È™i un exerciÈ›iu neîntrerupt...
Dimpotrivă, marile virtuÈ›i, adesea, nu sunt decât un mănunchi de mici obiÈ™nuinÈ›e, dobândite puÈ›in câte puÈ›in, dezvoltându-se È™i ajutându-se una pe alta.
Între obiÈ™nuinÈ›ele care duc la dragoste intră aceea de a nu critica È™i aceea de a nu zice niciodată «nu», când se poate face ceva; căci e aproape cu neputință să întreÈ›ii relaÈ›ii cu oamenii pe care totdeauna trebuie să-i constrângi sau să-i convingi cu multă greutate, adesea chiar È™i pentru lucruri pe care ei în fond le aprobă È™i le doresc.
ObiÈ™nuieÈ™te-te, chiar atunci când e vorba să zici «nu», să-l zici într-o formă mai îndulcită.
Față de toÈ›i arată o înfățiÈ™are iubitoare, plăcută, nu ca la fotograf, ci din toată inima.
Nu spune cu uÈ™urință nimănui cuvânt aspru sau dispre­È›uitor È™i nu pierde ocazia să spui o vorbă bună, unde e locul.
Fii binevoitor față de toți și mai ales față de cei săraci și de cei mici; aceasta e o rază de soare pentru ei.
Acordă o parte de bunăvoință animalelor È™i plantelor: È™i aceasta înseamnă dragoste.
Punctualitatea și adevărul sunt, de asemeni, din domeniul dragostei. Răspunde imediat la corespondență.
Nu face vizite de prisos mai ales în orele de lucru ale cuiva È™i nu te zgârci a da ajutor celui ce-È›i cere, fie cât de puÈ›in măcar.
În toate împrejurările, fie cât de rele, caută să afli o parte de bine, oricât de mică ar fi.
Cu cât sunt mai puÈ›in iubitori oamenii, cu atât este necesar să-i iubeÈ™ti mai mult.
Ia pe oameni aÈ™a cum sunt È™i nu cum ar trebui să fie È™i apoi încearcă să-i faci mai buni prin dragoste.
Dacă n-ai totdeauna prilej să-ți arăți dragostea, cel puțin cugetă cu dragoste față de toți. Te pregătești astfel pentru practicarea ei.
Când te plictiseÈ™ti, neavând ce face, gândeÈ™te-te cui ai putea să-i produci o cât de mică bucurie măcar, È™i te vei folosi È™i pe tine.
Caută să faci câte o bucurie È™i poartă-te cu multă bunăvoință față de cei umili, servitori, măturători, pe lângă care treci zilnic cu nepăsare. Vei avea mai multă recunoÈ™tință decât din relaÈ›iile cele mai bune.
Orice muncă, împlineÈ™te-o cu dragoste: numai atunci se întă­reÈ™te È™i aduce roade adevărate.
Cu toată seriozitatea, dezobiÈ™­nuieÈ™te-te de a vorbi despre alÈ›ii: de aici ies numai calomnii.
Poartă-te cu fiecare individual, nu după etichetă. Este arta cea mai bună de a-i convinge, de a-i iubi. Presupune în fiecare o aÈ™e­zare bună, chiar dacă nu este È™i vei vedea că până la urmă va fi.
Când îÈ›i vine un gând bun, nu întârzia deloc să-l pui în aplicare; mai târziu, nepăsarea sau altceva te va împiedica È™i vei fi pierdut bunul prilej.
Când te simÈ›i bolnav, slab, decăzut, copleÈ™it sau descurajat de viață, în griji sau izolare, ia sau reînnoieÈ™te hotărârea de a iubi. Asta îÈ›i va ajuta. Amor omnia vincit”.
Astfel făcând, nevoitorul îÈ™i dobândeÈ™te pacea lăuntrică, iar aceasta presupune „- Să nu te superi când alÈ›ii te ofensează;
  • Să te fereÈ™ti de mânie cu tot dinadinsul È™i, în vreme de tulburare, stăpâneÈ™te-È›i limba;
  • PăzeÈ™te-te de mâhnire, fii vesel totdeauna;
  • FereÈ™te-te de a judeca pe alÈ›ii;
  • Fugi de răspândire, adună-te în sine È™i păstrează tăcerea”.
Bună dispoziÈ›ie È™i bun gust. Ele caracterizează pe creÈ™tin 
Ca stareÈ› È™i duhovnic, părintele arhimandrit Petroniu Tănase a sfătuit È™i îndrumat spiritual monahi È™i credincioÈ™i evlavioÈ™i È™i a alcătuit un adevărat îndreptar al convorbirilor duhov­niceÈ™ti. El spunea astfel: „Regulă: vorbeÈ™ti bine despre ceea ce iubeÈ™ti... Prima calitate a unei convorbiri: bunul simÈ›, a doua: buna cuviință creÈ™tină, potrivit cu ceea ce suntem, ca în faÈ›a lui Dumnezeu È™i în lumina Lui. Fiecare cuvânt rostit să aibă înÈ›eles È™i valoare creÈ™tină. Convorbirea să fie iubitoare față de cei cu care È™i despre care vorbeÈ™ti. Să nu rănim cu cuvântul pe cel cu care vorbim: să vorbim de cele ce-i fac bine, îl bucură, să-i dăm întâietate la cuvânt. Față de cei absenÈ›i, dacă sunt acuzaÈ›i, să facem după Lege, care numeÈ™te din oficiu apărători celor acuzaÈ›i. Să fim totdeauna printre apărători. Critica È™i bârfeala nici nu trebuie atinse; respectul să nu lipsească; apoi buna dispoziÈ›ie È™i bunul gust: nu-i îngăduit să fim vulgari”.
 
Părintele Petroniu de la Prodromu, Cuvinte de învățătură. La Duminica Sfântului Grigorie Palama, în volumul Părintele Petroniu de la Prodromu, EdiÈ›ie îngrijită de preot Constantin Coman, Costion Nicolescu, Editura Bizantină, BucureÈ™ti, 2015, p. 533.
02-04-2023
Citeste si:De acelasi autor:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu
Margescu - 29-05-2023:

Site nou



CARTI/produse despre:
Petroniu Tanase, Viata Duhovniceasca, Athos, Crestini,