Legitime si glorioase, fructe ale unei "ratiuni" asteptate de secole: astfel sunt prezentate evenimentele a ceea ce a fost si una dintre perioadele cele mai sangeroase ale istoriei, inaugurand in mod tragic o succesiune de revolutii si de conflincte care au marcat Europa pana la mijlocul secolului al XX-lea.
Este intotdeauna in interesul unei natiuni sa faca sa straluceasca cateva mituri fondatoare si este in interesul celor care au luat puterea sa mascheze violenta si arbitrariul pe care si-au intemeiat dominatia. Insa istoria nu se scrie ca mitologia, si exigenta ei de adevar nu ar trebui sa se impiedice de scopuri utilitariste.
Marii ganditori ai revolutiei au fost de fapt impotriva ei. Unul s-a sinucis pentru a scapa de persecutiile noului regim iar altul a plecat in exil. Maistre a arătat caracterul profund anticrestin, chiar satanic al revoluţiei franceze. Iar Louis de Bonald a aratat ca toate relele din societate au ca şi cauza descrestinarea so substituirea adevaratelor valori cu valori false si virtuti false (cum se continua si azi).
Toate revolutiile nu sunt numai pagini glorioase, ci si culmi ale abjectiei si minciunii. Sub o recuzita stralucitoare se ascunde un infinit de josnicie si bestialitate. Inceputa ca un raspuns la un regim nedrept, revolutia nu face decat sa instaureze un regim politic si mai nedrept. Paradoxul revolutiei: iluzia libertatii absolute se termina cu anularea ei sub orice forma! Visul libertatii devine cosmarul prea multei libertati. Libertatea fara Dumnezeu este antecamera salbaticiei.
10-07-2013