PICURI (NECESARI) DE ÎNŢELEPCIUNE - CUGETĂRI, vol. IX

     Sunt absolut convins că nimic nu este întâmplător, toate se petrec în viaţa aceasta prin Pronia Divină, care ne călăuzeşte, iar Duhul cel Sfânt rămâne Lumina permanentă către astral. Mulţumind pentru noul răsărit al vieţii noastre, gândurile se întrepătrund adesea cu tumultul vieţii care, vrem sau nu vrem, readuc în conştiința noastră semnalul că trebuie să ne pregătim pentru întâlnirea supremă cu Cel care ne-a creat. Atunci, întorcând capul în urmă, ne revedem această petrecere, analizând adesea ce am făcut şi ce ar trebui să mai completăm la statutul nostru. Într-o poezie personală gândeam la un moment dat:

,,Săraci, o prea săraci am fi
De n-am avea o călauză a noastră,
E prea puţin o pasăre măiastră-
Căci, cu nimic nu poţi asemui
Această Carte reînviind istorii,
Balsam vindecător şi fară de pereche,
Mai nouă parcă, dar atât de veche
Scriptura Sfântă, urcuşul spre glorii.

…………………………………………

Ce încredere, ce stare, idee şi speranţă

Cuprinde şi emană izvorul Sfintei Biblii,
Purtând învăţătură hotărâtoare lumii,
Simbol de împlinire, extaz şi cutezanţă.

(Lumina Cărţii Sfinte)

Da, iată avem povăţuitorul suprem, care este Sfânta Scriptură de valoare incontestabilă, codul după care trebuie să ne coordonăm viaţa pentru a ajunge cât mai aproape de desăvârşire. Avem şi talanţii pe care i-am primit din partea Atotputernicului Dumnezeu, iar datoria de căpetenie este să nu-i păstrăm sub ţărână până la venirea Lui, ci să-i facem să se înmulţească – aceasta este adevărata datorie pe care o avem de indeplinit.

Cu părintele Ilie Bucur nu m-am întâlnit întâmplător, aşa trebuia să fie, iar prima impresie când l-am descoperit a fost oarecum de impact. Parcă revedeam chipul unui urmaş a lui Hristos revenit din vremi patriarhale, iradiind blândeţe, dar şi înţelepciune. Mai apoi am descoperit preotul iubitor de norod şi ţară, cât şi cărturarul neobosit, mereu aplecat cu drag şi reverenţă către frumuseţea slovei noastre străvechi. După cum singur mărturiseşte părintele: În urmă cu 11 ani, Bunul Dumnezeu, Întreit în Persoană: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, a dorit ca viaţa mea să primească o nouă direcţie; o direcţie pe care eu nu am anticipat-o niciodată. Aşa se face că la acele momente delicate din ego-ul meu, am primit „de sus” o „veste-îndrumare” prin care eram nevoit să aştern pe hârtie, să scriu, din ceea ce citisem sau am acumulat în anii de şcoală. Îmi aduc aminte că am promis Providenţei, ca o compensaţie bunătăţii divine asupra fiinţei mele, să scriu 12 cărţi din înţelepciunea lumii, a marilor oameni de ştiinţă, religie şi alte domenii.

Întâmplătoare nu este această cifră, biblic vorbind, 12 reprezintă vârsta la care Fiul lui Dumnezeu merge la Templu, dar şi numărul căderilor sub cruce pentru asumarea deplină a suferinţei crucificate în perspectiva restaurării noastre. Apostolii au fost tot atâţia, 12 ne aduce aminte şi de cele 12 coşuri cu firimituri şi de săturarea mulţimilor cu Hristos euharistic - ,,Pâinea ce S-a coborât din cer”.

Capitolul IX al Evangheliei de la Luca ne descoperă o cifră, 12, care este şi simbol al tămăduirii, având ca singur izvor pe Hristos, Cel care vindecă boala şi neputinţa din popor. Tot El vindecă pe femeia care de 12 ani se afla într-o grea neputinţă în timp ce se îndreptă spre casa lui Iair, mai marele sinagogii, pentru a înfăptui o nouă minune cu fiica acestuia în vârsta de 12 ani.

V-aţi luat o … dulce povară şi iată roadele nu au întârziat.

PICURI DE ÎNŢELEPCIUNE „CUGETĂRI”, volumul IX, vine să ne îmbogăţească cugetul, să ne redea, dacă era necesar, încrederea, să ne readucă în atenţie cuvinte de suflet ale înţelepților neamului şi nu numai. Folosind ca lectură un bogat material bibliografic din care amintim autori precum: Andrei Andreicuţ, Mitropolitul, Antonie Plămădeală Mitropolitul, Monahul Agapie al Athosului, Protosinghelul Nicodim Măndiţă, Sfântul Teofan Zăvorâtul, Episcop Ioan Mihălţan, Paul Evdokimov, Nicolae Iorga, Dan Puric, Nicolae Steinhardt, Petre Ţuţea, Marlova Nicuşor, iar lista ar fi prea lungă enumerându-i pe toţi, dar şi Sfânta Scriptură sau Filocalia, părintele Ilie, nume predestinat, dimpreună cu doamna prof. ROZALIA BRÂNDAŞ aşează la loc de cinste în paginile cărţii ,, …valori constructive ale marilor noştri înaintaşi, ale căror fapte sunt vrednice de urmat”, cum se menţionează din primele pagini pentru ,,o îndreptare a acestor „strâmbi democraţi”, o redeşteptare din somnul imnic românesc, dar şi cel biblic, adică, aşa cum am spune „de la vlădică la opincă”, aşa cum se menţionează in alt loc, iar noi: „Fiecare în particular, în familie, în societate, la locul de muncă, dacă vom fi cu gândul curat şi smerit care „face din om înger” (pr. prof dr. Mircea Păcuraru), spun că ne vom împlini menirea.

Ideea de Dumnezeu, sfinţenie, biserică, patrie, popor, limbă, înţelepciune, istorie, dreptate, iertare, frumos, precum ,,mirosul de bună mireasmă” însoţesc lecturarea cărţii de faţă, creează o stare reconfortantă, naşte noi întrebări, dar generează şi răspunsuri.

O selecţie complexă de texte şi citate, ceea ce ne îndreptăţește să afirmăm faptul că pr. ILIE BUCUR şi prof. ROZALIA BRÂNDAŞ cu rafinament şi inteligenţă aduc în faţa cititorului teme majore, teme necesare în evoluţia noastră ca popor, neam tracic, ceea ce ne face să conchidem încă o dată că statornicia noastră pe această ,,gură de rai” este bine sedimentată, certificând faptul că paşii Apostolului Românilor - Sfântul Andrei au călcat pământul Scythia Minor (Sciţia Mică), Dobrogea de astăzi (mărturiile fiind indubitabile), iar dreapta credinţă motivându-ne întru totul.

Frumuseţea acestei cărţi se găseşte în taina lecturii, trebuie să o descoperim fiecare.

Felicitând autorii pentru acest reuşit demers, urându-le HAR Şi CONDEI în continuare aş încheia uzând de un citat care se regăseşte tot în această carte: „JUR” că voi susţine totdeauna naţiunea noastră românească pe calea dreaptă şi legiuită şi o voi apăra cu toate puterile. „JUR” că voi ţine şi voi apăra legea şi limba noastră cea străbună românească, precum şi libertatea, egalitatea şi frăţietatea!...(,,Din jurământul lui Avram Iancu (1824-1872) ”).