(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Tema luniiNr. vizualizari: 46

Predica Parintelui Tudor Ciocan la Sfantul Mare Mucenic Mina

Tags: Sfantul Mina; mucenici; lumea; anticrestinism; prigoana;
 

11 noiembrie 2021 – fragment transcris de Cuvantul Ortodox:

[…] A murit, a fost omorât. Ştim prea bine, a venit apoi Editul de la Mediolan, câţiva ani mai târziu, 5-6 ani, ar fi avut Sfântul Mina vreo 25-28 de ani şi ar fi putut să trăiască foarte bine; dar parcă pentru el se potriveşte foarte bine acea vorbă spusă la noi, în Piaţa Universităţii: Vom muri şi vom fi liberi. Pentru că ce înseamnă o viaţă, dacă o duci ca sclav? Şi nu sclav văzut, nu sclav cu trupul, ci sclav cu sufletul. Cui foloseşte viaţa în momentul în care sufletul său este slăbănogit şi supus altora, mai-mari, pe lumea aceasta? Am fost făcuţi să fim liberi, dacă e nevoie chiar cu preţul vieţii. Am fost făcuţi să fim liberi. Bineînţeles, noi acum ne bucurăm de jertfa celor care au murit până în 22 decembrie în Timişoara şi în Bucureşti, astfel încât, printre altele, şi această jertfă a lor conştientă ne-a adus libertatea. Ei au murit, noi suntem liberi, am fost liberi, să trăim pe temeiul morţii lor.

Te-ai fi gândit, poate, că şi Sfântul Mina ar fi putut să se ascundă, să stea deoparte. Decretul de la Mediolan probabil că ar fi venit, Dumnezeu ştie cum funcţionează aceste încrengături ale istoriei, şi ar fi putut să trăiască foarte bine în libertate creştinismul. Iată că n-a vrut această „libertate” – nu că n-a vrut să trăiască liber, ci n-a vrut libertatea pe care Imperiul Roman păgân i-o asigura cu preţul credinţei sale. A refuzat aceasta şi a refuzat-o cu preţul vieţii sale.

Şi nu a murit simplu, nu doar i s-a tăiat capul – aceasta a fost la urmă, ci a murit în chinuri şi în torturi. Asemenea torturi încât probabil, la un moment dat, un om necredincios şi-ar dori mai curând să moară decât să mai suporte aşa ceva.

Ştim, pe urmă, că a făcut foarte multe minuni şi ştim că este prezent în viaţa noastră. Acum şi aici, la mii de km depărtare de Alexandria – locul unde a murit el – în cu totul alt neam decât cel în care a murit el, iar faptul că este prezent aici şi acum ne dă mare putere. Dar ceea ce trebuie să realizăm e că acest sfânt, Mare Mucenic Mina, militar, cum îl reprezentăm noi, pentru că a fost, v-am spus, copil de trupă, şi alţi sfinţi, ne ajută nu numai pentru problemele noastre de zi cu zi – şi ne ajută efectiv şi eficient în problemele de zi cu zi prin mijlocirea lor la Tronul lui Dumnezeu – ci sunt convins că ei ne ajută şi se roagă acum pentru toată lumea ca să ieşim din această realitate constrângătoare în care trăim şi să iesim neîntinaţi de ceea ce ni se întâmplă. Sunt convins că Sf. Mare Mc. Mina este mijlocitor pentru lume şi el în momentul acesta. Trebuie doar să-l rugăm nu numai pentru problemele noastre de zi cu zi, în care ne ajută, ci să-l rugăm să mijlocească pentru noi şi în celelalte, mai ales pentru lumea aceasta. Să mijlocească împreună cu Maica Domnului şi cu ceilalţi sfinţi pentru ca lumea aceasta să iasă din robia în care se află. Să iasă din această stare de presiune psihologică la care suntem supuşi, să se întoarcă la libertate, la adevărata libertate.

Libertatea adevărată este o libertate sufletească. Pe aceasta trebuie să o căutăm noi, fiecare dintre noi, să o dobândim. Îi avem pe sfinţi astfel de modele. Libertatea sufletească dacă o dobândim, celelalte constrângeri din afară nu vor mai avea nicio putere asupra noastră. Că ne vor constrânge trupurile – atâta timp cât sunt liber sufleteşte, eu hotărăsc pentru trupul meu. Bineînţeles că se poate întâmpla ca în anii ´47-´48: puşcărie, Canal şi alte lucruri; şi atunci nu mai hotărau cei din puşcărie pentru trupul lor, ci autorităţile vremii hotărau pentru trupul lor. Dar atâta vreme cât sunt în societate incă, chiar dacă sunt constrâns psihologic şi economic şi social, dacă eu vreau cu adevărat să fiu liber şi să fiu cu Hristos, despătimindu-mă, atunci cu adevărat niciuna dintre aceste constrângeri nu vor putea să mă facă să fac ceva ce nu-mi doresc.

Într-un fel, acum, pentru noi, se întâmplă două momente din viaţa Sfântului Mina, legate unul de celălalt: se întâmplă cei 3-4 ani de pustie şi se întâmplă perioada de persecuţie. De ce? Pentru că acum putem să învăţăm şi, cu ajutorul lui, să ne despătimim, să dăm deoparte lucrurile nonesenţiale din viaţă şi să trăim doar cu ce ne îngăduie Hristos, cu ce ne dăruieşte Hristos, care El ştie cum să facă să ne strecoare şi pe noi prin constrângerile actuale. Şi eu, adică fiecare dintre noi, trebuie de fiecare dată să Îi cer zilnic lui Hristos: Ajută-mă, Doamne, Tu, cu puterea Ta, cu ştiinţa Ta, cu înţelepciunea Ta, să trăiesc, să trec printre aceste constrângeri fără a face compromisuri!

Deci aici suntem în prima parte, a celor 3-4 ani de pustie, în care te înveţi că, de fapt şi de drept, trăieşti cu foarte-foarte puţin trupeşte dacă reuşeşti să te apropii de Hristos şi, de asemenea, cu cât ai mai puţin trupeşte, cu atât apropierea de Hristos este mai fierbinte. Şi invers, cu cât trupul începe să fie în belşug, cu atât, încetul cu încetul credinţa cea adevărată, încrederea, simţirea prezenţei lui Hristos se estompează din viaţa noastră.

Cea de-a doua etapă este perioada persecuţiei, pentru că este un fel de persecuţie ceea ce trăim. E adevărat, nu ni se smulg bucăţi de carne de pe noi, nu ni se smulg unghiile, nu suntem orbiţi, nu suntem împunşi cu tot felul de ţepuşe, dar modul cum se exercită presiune psihologică asupra noastră de către puterea globalistă prin mijloace foarte convingătoare mă face să cred că suntem într-o zonă de persecuţie. Şi cu cât persecuţia asta este mai strânsă, mai grea, cu atât rugăciunea noastră trebuie să fie şi va fi, vrând-nevrând, mai tare către Dumnezeu.

Există păcate strigătoare la cer. Oprirea plăţii lucrătorilor este unul dintre păcatele strigătoare la cer, alături de sodomie. Ni se spune: <Nu, nu oprim plata lucrătorilor. Doar nu vă mai lăsăm să munciţi dacă nu vă supuneţi.> E tot oprirea plăţii lucrătorilor. De ce se cheamă păcate strigătoare la cer? Pentru că cel care suferă, prin însăşi suferinţa sa, o astfel de nedreptate, rugăciunea lui se ridică la cer, e un strigăt către cer, către Dumnezeu, Care nu doarme, nu este prea departe, nici mort nu este, ci este viu, înviat Hristos, este viu din veşnicie şi viu va fi în veşnicie, este prezent, este atotînţelept şi atotputernic.

Aşadar, să-l avem pe Sfântul Mina aici nu numai ca model, ci şi ca mijlocitor, în despătimire şi în persecuţie. Şi să ştim că, aşa cum este grabnic ajutător în problemele noastre de zi cu zi, dacă-i cerem ajutorul în despătimirea noastră şi în persecuţia pe care o suferim, dacă-i cerem ajutorul, să mijlocească către Dumnezeu ca această perioadă să se termine, să se termine cu bine, sunt absolut convins că, aşa cum este grabnic-ajutător în ceea ce ne este nouă de folos, fiecăruia dintre noi, aşa va fi grabnic-ajutător si pentru problemele Bisericii. Amin”.

15-11-2021
Citeste si:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu