Dorința de a scrie despre înaintașii noștri, o port în suflet de mult timp. Dacă nu am făcut‑o până acum, acest lucru s‑a datorat faptului că mi‑a fost teamă că nu voi reuși să redau cu fidelitate gândurile și sentimentele mele pline de dragoste și de admirație pe care le port în suflet despre înaintașii noștri, care acum nu mai sunt printre noi.
Tot timpul cât am încercat să adun ca într‑un buchet, gândurile și înfăptuirile lor, am avut impresia că încercarea mea seamănă cu strădania unui alpinist care ar vrea să cuprindă cu brațele sale Ceahlăul. Dacă totuși am scris, am făcut‑o pentru că „nu puteam să nu vorbesc despre cele ce am văzut și am auzit” (Faptele Apostolilor 4, 20)...
Să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne‑a învrednicit să avem astfel de înaintași, care acum se odihnesc în așteptarea învierii și vieții celei veșnice.
Dr. George Stan
Citeste si: | |