Să împlinim Porunca iubirii căci Hristos a Înviat

Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, Sfintele Paşti 2003

„În această  zi a bucuriei supreme – Ziua Învierii – când Hristos S-a ridicat din mormânt ca un Atotputernic, zdrobind puterile iadului şi slobozind pe cei legaţi acolo din veac, moartea a fost doborâtă, viaţa a fost propovăduită şi mântuirea noastră s-a împlinit. Unde-ţi este, moarte, boldul? Unde-ţi este, iadule, biruinţa? Urăm tuturor celor la care acest mesaj ajunge, familiilor lor, prietenilor şi duşmanilor, să se bucure împreună cu noi de Învierea Domnului, un Paşte duhovnicesc, un Paşte fericit, o sporire a credinţei, a iubirii şi a păcii, în această lume a conflictelor neîntrerupte şi a morţii năpraznice a atâtor oameni nevinovaţi.

Să ne iubim unii pe alţii acum când ura invadează pământul! Să spunem „Frate” tuturor celor care ne înconjoara, in aceasta vreme în care fraţii se urăsc şi familiile se destramă! Să aducem pacea lui Dumnezeu între oamenii care se războiesc între ei, iar omul este lup pentru om! Să respectam viaţa, acum când mamele îşi ucid pruncii în culcuşul cald al pântecului roditor, iar fătul nici măcar nu poate striga: «Mamă, mă doare»! Să aducem dreptate într-o lume strâmbată de vicii şi cinstea într-o lume în care a fi cinstit este aproape ceva ruşinos! Aceasta este misiunea şi tragicul destin al creştinului în lume: Să fie urmaşul lui Hristos Cel Răstignit şi Înviat.

Hristos a Înviat, fraţii noştri! Să răsune strigătul nostru peste lumea întreagă, în cer şi pe pământ.”

 Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, Sfintele Paşti 2002

În noaptea aceasta Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, întru totul asemenea Lui, învie din mormânt biruind moartea. Praznuirea Învierii  Domnului nu este o rememorare, nu este un simbol al nici unei legende pagâne. Ea este simplu şi real, Învierea. Iisus învie mereu. El se naşte mereu, propovăduieşte printre oameni, suferă pătimirile morţii şi Învie. MEREU. În plan mistic, în plan divin, nu există timp, nici succesiune, nici aniversări, ci numai realităţi eterne. Hristos a Înviat, fiind pârga învierii noastre!

O legendă veche creştină, născută în cercurile de evrei convertiţi, spune că, dincolo de Caiafa, arhiereul anului morţii lui Iisus, stătea Anna, socrul marelui arhiereu; dar dincolo de ei amândoi stătea un mare rabin, cunoscător al legii, care-l ura pe Iisus de moarte şi care a determinat arestarea, judecarea şi moartea Domnului. Acesta era Rabbi Tarfon. Rabbi Tarfon biruise. Marele impostor – Iisus, Cel care se chema pe Sineşi Fiul lui Dumnezeu – fusese dat morţii ca ultimul dintre tâlhari. Minciuna lui fusese dovedită. În noaptea Învierii Sale, Iisus, spune istorioara pioasă, s-a aratat lui Rabbi Tarfon. Acesta descifra nişte manuscrise vechi, despre venirea lui Mesia. Iisus a intrat prin uşile încuiate şi a stat înaintea lui şi i-a vorbit: „Rabbi, de acum şi până la sfârşitul veacurilor, noaptea aceasta va fi prăznuită ca o noapte a biruinţei vieţii asupra morţii. Ridică-te, Rabbi, spune lumii că ai văzut pe Cel Înviat! Propovaduieşte Invierea!” Rabbi Tarfon s-a ridicat. Era obişnuit cu tot felul de arătări, duhurile nu-l puteau înspăimânta. S-a apropiat de Iisus şi a ridicat mâna să-l lovească peste obraz. Şi s-a uscat mâna lui chiar în clipa aceaa! În toate actele anticreştine stă un Rabbi Tarfon. În ucideri, în defăimarea creştinismului, în laşitatea celor care nu apără pe Iisus, în desfrânarea fizică şi spirituală propovăduită cu putere de profeţii “drepturilor  omului”, în bombardarea Bisericii Naşterii Domnului din Betleem, în orice acţiune de această natură, există un Rabbi Tarfon care încearcå să lovească obrazul lui Iisus. În păcatele noastre, în necredinţa noastră, în cesiunile făcute lumii acesteia pierdute, în desfrâul idolilor, stă Rabbi Tarfon.

Iubiţilor, nu ridicaţi mâna inimii voastre să loviţi obrazul lui Hristos. Nu numai braţul inimii, ci toată inima voastră se va usca. HRISTOS A ÎNVIAT!

(sursa: parintelecalciu.wordpress.com)