Am văzut Lumina cea adevărată! Paştile Ortodoxe şi Sfânta Lumină de la Ierusalim.

Lumina Sfântă este un miracol al Ortodoxiei care se întâmplă în fiecare an de Sfintele Paşti la Ierusalim, când în timpul Vecerniei Mari din Sâmbăta Mare, între orele 12.30-14.30, deasupra Sfântului Mormânt, se aprinde Sfânta Lumină, un foc care se pogoară din cer, manifestându-se diferit în fiecare an şi care în primele minute poate fi atinsă cu mâna fără a te arde. Asupra acestui lucru există numeroase mărturii, sute de credincioşi fiind prezenţi în momentul când, în noaptea Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, luminează pe pamânt pentru câteva clipe un foc imaterial. Dar miracolul nu se produce numai în interiorul mormântului ci şi în afara sa. Mulţi povestesc cum au văzut venind din cer ori bulgări de lumină, coloane de lumină, sau lumină sub formă de fulger aprinzând mai multe lumânări de-o dată. Mulţi s-au fotografiat şi au înregistrat video cum îşi “spală” faţa cu acest foc divin fără să le ia foc nici macăr părul.

An de an, Lumina Sfântă de la Ierusalim este luată în candele şi adusă în 13 ţări ortodoxe, printre care şi România. Interesant este că de câte ori non-ortodocşii au încercat să obţină Lumina Sfântă, tentativele lor au eşuat. Astfel, au apărut şi scepticii, care spun că aprinderea luminii ar fi o escrocherie. Însă mai multe declaraţii semnate de pelerini ale căror lumânări s-au aprins spontan, atestă adevărul acestor întâmplări. De altfel, există şi convertiri la Ortodoxie ca urmare a participării la minunea venirii Luminii Sfinte. Se spune că cel care trăieşte de aproape minunea aprinderii lumânărilor sau vede Lumina galben verzuie, care în primele momente nu frige, părăseşte Ierusalimul total schimbat. Iată cum descrie un sfânt părinte contemporan, ieromonahul Petroniu Tănase de la Schitul românesc Prodromu din Muntele Athos, minunea Luminii Sfinte, la care a participat în anul 1974:

„Procesiunea este măreaţă. Patriarhul Ierusalimului cu tot Sinodul, arhimandriţii, stareţii mănăstirilor din Palestina, monahi şi fraţi, toată Frăţia Sfântului Mormânt, la care se adaugă şi pelerinii clerici, stau înşiruiti pe două rânduri într-o ordine desăvârşită. Apoi merg de la altarul Bisericii Învierii spre Sfântul Mormânt, în sunete de clopot şi toacă, împletite cu glasurile neîntrecute ale slujitorilor. Întreg văzduhul este numai sunet şi cântare. Procesiunea se face fără lumânări şi în toata biserica nu se află nicio candelă sau lumânare aprinsă. Să ne închipuim această măreaţă privelişte. De jur împrejurul Sfântului Mormânt, lumea de pe lume, ca la un mare spectacol, înghesuită peste tot şi la toate nivelele unde se poate sta, până sus la uriaşa cupolă de deasupra. Toţi ţin în mâini bucheţele de lumânări, câte treizeci şi trei, după numărul anilor pamânteşti ai Mântuitorului, şi, cu privirile aţintite spre Sfântul Mormânt, sunt într-o încordată aşteptare. Procesiunea slujitorilor înconjură de trei ori Sfântul Mormânt şi cele două capete ale şirului se ajung înfăşurându-l ca o uriaşă panglică vie. Mormântul Domnului este pecetluit de cu seara: "Lumina era în întuneric, dar întunericul nu a cuprins-o". După a treia înconjurare se despecetluieşte uşa. Patriarhul intră înlăuntru, adună cu mâinile vata de pe lespedea Sfântului Mormânt (care era dinainte aşezată acolo), şi care se aprinde acum cu o lumină fosforescentă, care nu arde şi iese cu ea afară la mulţime... Un strigăt de uimire cutremură toată biserica sşi ropotele de aplauze ale unei nestăvilite bucurii umplu văzduhul. Minunea s-a mai petrecut o dată. Toată lumea se înghesuie să-şi aprindă buchetul de lumânări de la Sfânta Lumină şi în câteva clipe întreaga biserică este o mare de foc. "Acum toate s-au umplut de lumină, şi cerul şi pamântul".

Paştile sunt sărbătoarea luminii, a biruinţei, a bucuriei şi totodată inaugurare, început al împărăţiei celei veşnice. Aşa cum pe Tabor Domnul şi-a arătat o clipă ucenicilor slava Sa, tot aşa şi acum, la Sfântul Mormânt prin Sfânta Lumină, Hristos Cel înviat străluceşte o rază a slavei Sale peste cei adunaţi la ospăţul cel de taină al Învierii Sale. Dar totul dureaza doar câteva clipe; e o icoană, o arvună numai şi încă nu e bucuria cea deplină. De aceea, în noaptea Învierii Biserica o va spune cu dorire: "O, Paştile cele mari şi preasfinţite, Hristoase...! Dăruieşte-ni-le însa mai adevărat, în ziua cea neînserata a Împărăţiei Tale!" Încetul cu încetul, entuziasmul se potoleşte, lumea e fericită că încă o dată s-a învrednicit să primească Sfânta Lumină. La altarul Bisericii Învierii începe citirea celor cincisprezece paremii şi se continuă Sfânta Liturghie a Sâmbetei celei Mari, la care am avut marea fericire să slujesc şi eu, nevrednicul, ca smerit pelerin la Sfintele Locuri din Ţara Sfântă. Dar, în jurul Sfântului Mormânt, până târziu se vor împleti cu dangătul clopotelor ecourile bucuriei pascale ale mulţimilor de credincioşi de toate confesiunile care s-au adunat la dumnezeiescul ospăţ.”

Când a fost Părintele Petroniu la Sf. Mormânt, Sfânta Lumină a venit aşa: Când s-a făcut rugăciunea pentru Sfânta Lumină, deodată a venit un stâlp de foc şi s-a speriat toată lumea, a venit deasupra Sf. Mormânt, s-a despicat în 3, un stâlp de foc a mers la Golgota, unul la Mormântul Domnului şi unul la Biserica Sf. Învieri. În trei stâlpi s-a facut Lumina aceasta, căci nu vine în fiecare an la fel, aici sunt taine mari. De aici, ar trebui catolicii să se întoarcă la Paştile ortodoxe, dovada Adevărului: Sfânta Lumină! Catolicii trebuie să se întoarcă la ortodoxia credinţei, căci au făcut mare greşeală când au modificat data Paştilor, după voia lor şi nu după voia lui Dumnezeu. Iată o minune care se tot repetă, dovada Învierii de netăgăduit a Mântuitorului Iisus Hristos.

Părintele Galeriu confirmă povestea doamnei Ioana Elena Corneanu  din noaptea Învierii, de la Ierusalim: “ Înghesuită şi mişcată de valul lumii, îmi plângea inima. Parcă mă vedeam părăsită de Dumnezeu.  Doamne, m-ai lepădat de la faţa ta! Luată de mulţime, trec pe lângă Piatra Ungerii, prin spatele  Bisericii Sfântului Mormânt. Apoi, o putere m-a mişcat înainte şi deodată am ajuns la piciorul scării care urcă spre Golgota. Acolo, m-am strecurat prin mulţime şi am ajuns sus, pe aripa din dreapta a Bisericii Golgotei. Mă ţineam cum puteam. Patriarhul a intrat în Sfântul Mormînt. Mă rugam cu lacrimi. Deodată, apar fulgere de lumină şi scântei, ca mărgelele, ca globuleţele. Într-o mână aveam mănunchiul de 33 de lumânări, în cealaltă cinci lumânări, întinse ca în rugăciune spre lumină. Închid o clipă ochii, ca fulgerată, iar când îi deschid, văd mănunchiul de 33 de lumânări aprins. Se aprind şi celelalte cinci, şi lumea aprinde de la mine. Faţa îmi e scaldată în lacrimi".

Iată mărturia Patriarhului Diodor al Ierusalimului: „Îmi găsesc drumul prin întuneric în camera interioară unde cad în genunchi. Aici spun anumite rugăciuni care ne-au fost transmise de-a lungul secolelor şi după aceea aştept. Câteodată aştept câteva minute, dar în mod obişnuit minunea se întâmplă imediat după ce am spus rugăciunile. Din mijlocul pietrei pe care a fost culcat Iisus se revarsă o lumina nedefinită, în mod normal cu o tentă albăstrie dar culoarea se poate schimba şi lua multe nuanţe. Nu poate fi descrisă în cuvinte omeneşti. Lumina răsare din piatră ca şi ceaţa care se ridică deasupra unui lac, piatra pare a fi acoperită de un nor, dar este lumina. Lumina se comporta diferit în fiecare an. Uneori acoperă doar piatra, alteori luminează tot Mormântul, aşa încât oamenii de afară văd Mormântul plin de lumină. Lumina nu arde! - niciodată nu mi-am ars barba în toţi cei 16 ani de când sunt Patriarh al Ierusalimului şi am primit Focul Sfânt. Lumina are altă consistenţă, diferită de lumina focului care arde în candelă. La un moment dat, Lumina se înalţă şi formează o coloană în care focul este de natură diferită, aşa că pot aprinde lumânările mele de la ea. După ce am primit flacăra, ies şi dau Focul intâi Patriarhului Bisericii OrtodoxeArmene, apoi Patriarhului Copt şi după aceea tuturor celor prezenţi în Biserică."  (surse: Pelerinul Român; Ziarul Lumina; www.nistea.com; crestinortodox.ro)