(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Evenimente, Apeluri, PromoțiiNr. vizualizari: 321

Casa albastră”, acasă pentru tinerii nimănui

Tags: orfani; milostenie;
 
Casa albastră”, acasă pentru tinerii nimănui: Fără sprijin, copiii care ies din sistemul de protecție ajung direct în stradă

Tinerii care părăsesc sistemul de protecție socială a copilului reprezintă, în România, unul dintre grupurile vulnerabile, potrivit Strategiei Naționale privind Incluziunea Socială și Reducerea Sărăciei 2015 – 2020. Aceștia se trezesc la o vârstă fragedă fără sprijin, fără o locuință și fără să știe să facă mare lucru. După o viață trăită în centrele de plasament, acolo unde spun că nu sunt învățați să se gospodărească sau să se descurce în societate, ajung singuri și debusolați în mijlocului unui vârtej din care puțin găsesc tăria să iasă. Din păcate, mulți dintre ei sfârșesc pe străzi, ai nimănui. Proiectul „Casa Albastră” al Asociației Filantropia Ortodoxă Sibiu (AFOS) a fost gândit pentru a le da acestor tineri o speranță, o a doua șansă. Oricine dorește se poate implica.

La Sibiu, Arhiepiscopia Sibiului în parteneriat cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului au demarat la începutul anului 2020 construcția unei Case de Tip Familial pentru copii și tineri fără părinți. În spatele construcției, însă, se afla o casă în paragină, o casă albastră pe care membrii AFOS au observat-o, iar după ce s-au convins că poate fi renovată i-au dat o întrebuință unică, într-un proiect special. „Casa albastră” este numele proiectului, iar după ce va fi locuibilă va fi casă pentru tinerii care părăsesc sistemul social și nu aparțin unei familii.

„Cum ne-a venit ideea? Construcția primului CTF al Arhiepiscopiei începuse în plină pandemie. Era primăvara lui 2020. În vară, deja, construcția era ridicată la roșu cu ajutorul Fundației HHC. Ne gândeam la ce urmează, cum va arăta curtea, hotărâserăm să lăsăm și cireșul cel mare și apoi privirea sau gândul ni s-au oprit la casa din spatele cireșului, care ar fi trebuit să fie demolată. Ne-am spus că trebuie să o transformăm într-un acasă pentru tinerii care părăsesc centrele de plasament și care de cele mai multe ori ajung pe drumuri. În iarnă am retras dosarul de demolare de la Primăria Sibiu. Ne-am aplecat mai cu interes asupra ei și am găsit-o grav avariată. Am solicitat imediat o expertiză, am realizat că bătrâna locuința poate să fie salvată și astfel să fie de folos în același plan de ocrotire a copiilor și tinerilor: să fie un cămin pentru cei fără casă și care au părăsit sistemul instituționalizat, pentru cei care au nevoie de a doua șansă”, povestește preotul Adrian Roman, președintele AFOS.  

În ceea ce privește stadiul în care se află casa, în luna noiembrie a anului 2020 a fost cerută și primită autorizația pentru reparația acoperișului, devizul lucrărilor de refacere a acoperișului fiind de 56.000 de lei.

„Ne-am mobilizat în luna decembrie și am început o campanie de strângere de fonduri prin intermediul celui de-al treilea număr al Revistei Ghid Filantropic al AFOS. Avem deja jumătate din suma necesară, dar va trebui să continuăm și să găsim sponsori care să sprijine următoarele faze ale refacerii casei la exterior și interior, până la momentul în care ea va fi locuită”, mai spune preotul Adrian Roman.

„Casa albastră”, o a doua șansă pentru tinerii nimănui

Un tânăr poate rămâne în protecția statului atât timp cât urmează o formă de învățământ, după care este obligat să părăsească sistemul. Asta se poate întâmpla cel mai devreme la 18 ani, cel mai târziu la 26 de ani. Potrivit reprezentanților DGASPC, în momentul în care tinerii nu mai pot rămâne în sistem, sunt integrați în societate: li se găsește o slujbă sau o casă unde să locuiască, după care sunt lăsați să se descurce. De cele mai multe ori însă, aceștia nu reușesc să meargă singuri mai departe.

„În județul nostru pot beneficia de ajutor la ieșirea din sistem prin programele a două fundații, din câte știu eu, dar nu toți acceptă ajutorul. Se întâmplă însă, să revină asupra deciziei și au nevoie de o a doua șansă. Aici am dori să putem interveni și noi în viața lor. Ne intersectăm cu unii dintre aceștia sau suntem apelați pentru a ni se solicita un anumit sprijin, de cele mai multe ori cazare. Este greu să găsești un adăpost de urgență, altul decât cel de noapte al Primăriei. Avem și alte locuințe unde am putut caza oameni fără adăpost prin bunăvoința unor persoane private, dar astfel de cazări nu sunt nici locuințe de urgență și nici protejate, conforme legislației în vigoare”, mai spune părintele Roman.

Dovada greutăților pe care acești tineri trebuie să le înfrunte atunci când rămân singur sunt o serie de mărturii ale unor persoane care au trecut prin asta. Pentru a le proteja identitatea, am decis să nu le dăm numele, pentru că poveștile lor vorbesc de la sine.

Doi foști copii crescuți în orfelinat, în prezent soț și soție, el având o funcție de conducere la o companie importantă, iar ea inginer tehnic, o meserie care o împlinește. Aceștia vorbesc despre o viață grea, dusă la orfelinat, dar din care au avut de învățat și despre ce este important de știut atunci când părăsești sistemul.

M-am născut în anul 1968 și am început serviciul în anul 1987. În tot acest timp am crescut în orfelinat. De mic copil am crezut în Dumnezeu și succesul meu în viață s-a bazat foarte mult, pe credință, pe educația primită, pe mediul pe care l-am căutat și, nu în ultimul rând, pe încrederea în mine. De aici se scade, umilința, lipsurile și dragostea pe care orice copil și-a fi dorit-o și nu au avut-o! Vremurile nu au fost ușoare și nici simple. La acea vreme se punea accentul pe educație, pe munca fizică administrativă, pe competiție și recompensare, se evidențiau faptele bune și rele în grup, se corecta, se enumera și se felicitau realizările copiilor. Toate acestea m-au ajutat mult, mai târziu. Am realizat că a fost o copilărie din care am avut ce învăța, de aceea le doresc tuturor copiilor și tinerilor încercați, în primul rând să creadă în Domnul nostru Mântuitor, apoi să caute înțelepciune în oameni adevărați, să studieze și să caute medii elevate în societate”, spune managerul.

Soția sa a crescut 15 ani în orfelinat, iar la 16 s-a angajat. Nu i-a fost ușor de una singură, dar astăzi spune că este fericită, cu o familie și un copil minunat.

Alți doi tineri care au crescut într-un centru de plasament în Sibiu și care acum formează o familie, având și doi copii, vorbesc cât de important este să nu fii lăsat singur după ce nu mai faci parte din sistemul social. Copiii care ies din sistemul de protecție au nevoie neapărat de sprijin cel puțin pentru un an sau doi. Majoritatea dintre ei nu au părinți, iar mulți sunt nevoiți să meargă direct în stradă. În centrele de plasament fetele nu sunt învățate să se gospodărească singure. Orice mic ajutor pentru cei ca noi contează. Ne ajută să trecem mai ușor peste schimbarea bruscă dintre centrul de plasament unde au avut totul și momentul în care rămân fără nimic. Este foarte important ca ei să fie ajutați să își găsească un loc de muncă dar și o locuință. Noi am fost norocoși. După multă suferință îndurată, teamă și deznădejde, chirii și locuri de muncă schimbate am reușit să ne stabiliză. Acum suntem o familie, spun aceștia.

La doar 18 ani, o tânărăștie cât de greu este să-și gestioneze banii, cu atât mai mult cu cât nu știe să o facă.

„Eu cred că un copil care iese din sistemul de protecție are cel mai mare nevoie de un cămin, de casa lui pentru a se putea descurca cu salariul. Are nevoie de cunoștințe pentru gestionarea banilor. Este greu pentru noi pentru că nu știm să ne gestionăm salariul astfel încât să ne ajungă toată luna. Nu știm să ne gătim ceva acasă pentru a economisi bani nu știm cum să ne comportăm decent în societate. Este esențial să știm cum trebuie să gestionăm banii, să ne comportăm în societate și să gătim așa cum este foarte importăm să știm că avem unde locui. Fără locuință suntem nevoiți să schimbăm aproape lunar apartamentul sau garsoniera în care locuim. Dacă am mai avea o locuința a noastră ar fi minunat și ne-am descărca mult mai ușor cu banii”, spune tânăra.

În județul Sibiu, în ultimii cinci ani, 130 de tineri au părăsit sistemul instituționalizat. Pentru ei, Asociația Filantropia Ortodoxă luptă să le împlinească un vis: acela de a nu-i lăsa ai nimănui pentru a doua oară. Oricine dorește să se implice în proiectul „Casa Albastră” și să sprijine asociația în acest demers social o poate face folosind datele de mai jos. 

Donează prin virament în contul

RO36 RNCB 0227 1137 9746 0001, deschis la BCR SIBIU;

Sau puteți ajunge la adresa:

- str. Dealului, nr. 13, Sibiu, România.

Donează DIRECT CU CARDUL pe site-ul www.filantropiaortodoxasibiu.ro

Contact:

Asociația Filantropia Ortodoxă Sibiu

Adresa: Sibiu, str. Dealului, nr.13

Telefon/Fax: +4 0269 213 052

Email: biroul_social_aors@yahoo.com

 

Sursa: Turnul Sfatului

14-02-2021
Citeste si:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu


CARTI/produse despre:
Orfani, Milostenie,