- Cu ocazia Sinaxei online purtate cu creștinii ortodocși din Franța la 1 decembrie 2020, Părintele Stareț Efrem Vatopedinul a afirmat că va veni curând vremea ca Părintele Cleopa să fie trecut în rândul sfinților, să fie canonizat în mod oficial de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe -
Cu adevărat un dar de la Dumnezeu pentru poporul român, după cum l-a numit Patriarhul Daniel, părintele Cleopa şi-a pus amprenta asupra spiritualităţii româneşti, fiind o personalitate simbol a vieţii monahale din ţara noastră.
Părintele Cleopa a văzut lumina zilei în 10 aprilie 1912. Părinţii săi, Alexandru şi Ana Ilie, i-au pus numele Constantin şi a fost al cincilea copil din cei zece ai acestei familii de ţărani harnici şi credincioşi. După ce a urmat cursurile şcolii primare din satul natal, a ucenicit trei ani la schimonahul Paisie Olaru, pe atunci pustnic la Schitul Cozancea. S-a alăturat obştii Schitului Sihăstria, împreună cu fratele mai mare, Vasile, în decembrie 1929. A fost tuns în monahism în data 2 august 1937, primind numele Cleopa. Din cauza stării precare de sănătate a starețului Ioanichie Moroi a fost numit egumen interimar, în iunie 1942. Doi ani mai târziu a fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah, iar în anul 1945 a devenit egumen la Schitul Sihăstria, ridicat la rang de mănăstire în 1947, prilej cu care protosinghelul Cleopa Ilie a fost hirotesit arhimandrit.
Cei 12 ani de ascultare ca cioban la oile Mănăstirii Sihăstria au fost pentru marele duhovnic şcoala de călugărie şi teologie, după cum el însuşi mărturisea cu smerenie, căci în acea perioadă a citit zeci de cărţi, fundamentale pentru formarea sa, şi a învăţat să iubească şi mai mult creaţia lui Dumnezeu. Nu a trecut multă vreme şi s-a retras în munţi, timp de şase luni, din cauza prigoanei regimului comunist. Când a revenit, a fost numit stareţ al Mănăstirii Slatina, Suceava, unde a închegat o obşte de peste 80 de călugări. Anii de linişte s-au risipit deîndată ce Securitatea l-au urmărit din nou, astfel că părintele Cleopa s-a refugiat în Munţii Stânişoarei, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc. A fost adus la Mănăstirea Slatina, după doi ani, din ordinul patriarhului Justinian Marina, iar în anul 1956 a revenit la Mănăstirea Sihăstria, de unde s-a retras iarăşi pentru a treia oară în munţii Neamţului. A pustnicit cinci ani, apoi s-a întors la aşezământul monahal de la Sihăstria, în anul 1964, ca duhovnic al obştii, unde a povăţuit şi a predicat neobosit, cu multă dragoste atât călugări, cât şi mireni, mai bine de trei decenii. În data de 6 august 1987 Părintele Cleopa devine nașul de călugărie al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci teologul Daniel – Ilie.
A trecut la cele veşnice în data de 2 decembrie 1998.
În urma Părintelui Arhimandrit Cleopa Ilie au rămas numeroşi ucenici care îi poartă amintirea vie, o seamă de lucrări duhovniceşti pline de înţelepciune şi modelul unui mare duhovnic în inima căruia a ars focul lăuntric al credinţei. - sursa: basilica.ro
Părintele Cleopa Ilie, misionarul isihast de la Sihăstria
În fiecare început de decembrie ne amintim de părintele Cleopa Ilie, pentru că în ziua a doua a acestei luni, în anul 1998, a trecut la Domnul marele duhovnic de la Mănăstirea Sihăstria. Sfârşitul vieţii pământeşti a părintelui Cleopa este unul de sinaxar. El a fost misionarul de la Sihăstria care a învăţat poporul cuvântul lui Dumnezeu. într-o vreme când ideologia comunistă dorea să impună ateismul. Cuvântul plin de dragoste duhovnicească al părintelui ajunge şi astăzi până la noi prin cărţile lăsate moştenire, dar mai ales prin celebra sa zicere: Mânca-v-ar raiul!
Acest mare părinte duhovnicesc al neamului nostru s-a născut în zona Botoşanilor, în localitatea Suliţa, la 10 aprilie 1912, primind la botez numele de Constantin. La vârsta de 14 ani a intrat în obştea monahală de la Sihăstria. În anul 1937 a fost călugărit, iar în anul 1944 a devenit egumenul Sihăstriei Neamţului. Urmărit de Securitate, se retrage în 1948 pentru şase luni în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria. În anul 1949 devine stareţ al Mănăstirii Slatina, unde formează o obşte de 80 de călugări. Din cauza Securităţii se retrage între anii 1952 și 1954 în Munţii Stânişoara. La cererea Patriarhului Justinian, va reveni la Mănăstirea Slatina. În primăvara anului 1959 se retrage pentru a treia oară şi se nevoieşte ca sihastru mai bine de cinci ani. În 1964 revine în Mănăstirea Sihăstria şi-şi dedică întreaga viaţă lucrării duhovniceşti.
Părintele Cleopa este unul dintre cei mai importanţi neoisihaşti din secolul 20 şi un mare trăitor şi propovăduitor al valorilor isihaste. Datorită lui şi altor părinţi neoisihaşti de la noi, ortodocşii români au descoperit frumuseţea trăirii isihaste, care a format un scut duhovnicesc în faţa tăvălugului ateist comunist. Astfel, în plină epocă comunistă la Sihăstria, părintele Cleopa a desfăşurat un adevărat apostolat prin cuvânt şi faptă pentru creştinii care veneau la chilia lui pentru povăţuire duhovnicească. Din cuvintele sale înţelegem profunzimea trăirii sale duhovniceşti în centrul căreia a stat Rugăciunea inimii. El îi învăţa pe creştini despre această rugăciune ca unul ce o trăia şi o rostea permanent, la fel ca marii isihaşti din vechime. Părintele Cleopa, pentru noi cei de astăzi, este un chip de lumină din istoria monahismului românesc, iar prin viaţa sa este o filă de trăire duhovnicească de mare importanţă în paginile Patericului marilor duhovnici pe care i-a dat Ortodoxiei ţara noastră. - Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei
