Sfântă Cruce culcă-mă, Duhule deşteaptă-mă!

Ne-am pomenit în lumea aceasta, într-o atmosferă de cinstire a Sfintei Cruci. Ne-am pomenit ca închinători ai Crucii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Ne-am pomenit în lumea aceasta cu rugăciuni pe care le-am învăţat, unele din ele înainte de a ştii când le-am învăţat… Ne-am pomeni cu ele, ne-am pomenit cu practica rugăciunii…

Sfântă cruce culcă-mă, Duhule deşteaptă-mă, Fiule umbreşte-mă, Precesto păzeşte-mă!
Pre prea sfântă cruce-o fac şi mă culc noaptea cu drag,
Şi o fac pe trupul meu, numele lui Dumnezeu,
Biserică cerească, cântare îngerească,
Dumnezeu Sfântul, de boală să ne pazească şi să ne mântuiască.

Aşa ziceam vorbind în dialectul părinţilor mei, în dialectul oamenilor din satul meu, adresându-mă Sfintei Cruci, apoi Sfântului Duh, dupa aceea Domnului Hristos, dupa aceea Maicii Domnului, căci aşa ne-o învăţat mama să zicem. Ne zicea mama: “Făceţi-vă cruce pe perină şi ziceţi: Sfântă cruce culcă-mă, Duhule deşteaptă-mă, Fiule umbreşte-mă, Precesto păzeşte-mă!…..”

Nu ştiam nimic despre cruce, nu cunoşteam o teologie a Crucii, nu ştiam însemnătatea pe care o are Crucea, dar ştiam să zic “Sfântă cruce culcă-mă, Duhule deşteaptă-mă, Fiule umbreşte-mă, Precesto păzeşte-mă!”

Mai ziceam, tot in copilărie: Cruce-n cer, Cruce-n pământ, Cruce-n locu-n cari mă culc, Cruce-n casă, cruce-n masă, îngeri împrejur de casă, Dumnezeu cu noi la masă.
Tare mult m-a impresionat pe mine această rugăciune în care se arată prezenţa lui Dumnezeu în viaţa oamenilor.

Mai ziceam: “Sfântă Cruce armă dulce, hii cu mine un m-oi duce”. Iarăşi era o mărturisire de credinţă în Crucea Mântuitorului.

Cu gândurile acestea ne-am pomenit în lumea aceasta, eu şi fraţii mei şi mulţi din satul meu care la fel în casele lor mărturiseau pe Dumnezeu cu rugăciune, mărturiseau pe Dumnezeu cu post…

La vremea şcolii teologice pe care am făcut-o la Sibiu, am ajuns să-mi dau seama de unele lucruri care nu se impun atenţiei omului dacă nu îi atrage cineva atenţia asupra lor. De exemplu, legătura între Cruce si Înviere n-am facut-o chiar dacă ştiam o alcătuire de la sfintele slujbe:

“Învierea lui Hristos văzând să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat; Crucii Tale ne închinăm Hristoase şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău Îl numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hriostos, că iată a venit prin Cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui că răstignire răbdând pentru noi cu moartea pe moarte a stricat.”  -(Fragment din conferinţa “Cruce şi Înviere în Sf. Taină a mărturisirii şi a iertării de păcate” susţinută de Părintele Teofil la Iaşi, martie 2003) 

Crucea este faţa lui Dumnezeu îndreptată către oameni

Pe la noi, la mănăstire, au trecut nişte călugări francezi catolici care au devenit ortodocşi şi când au trecut pe la noi, catolici fiind ei, un părinte, Placide Deseille – poate aţi citit cartea Nostalgia Ortodoxiei – a vorbit, era Duminica a treia din Postul Paştilor, Duminica Sfintei Cruci, şi îmi aduc aminte că a spus: “Crucea este faţa lui Dumnezeu îndreptată către oameni”. Mi-a plăcut tare mult. Faţa lui Dumnezeu îndreptată către oameni. Eu am tradus cuvântarea lui pentru credincioşii care erau în biserică şi chiar le-am subliniat lucrul acesta, din partea mea, că e foarte important sa privim Crucea în felul acesta, ca: “Faţa lui Dumnezeu îndreptată către oameni”. De ce e faţa lui Dumnezeu îndreptată către oameni? (…) Pentru că Dumnezeu este iubire şi în jertfă se arată iubirea, şi în Cruce se arată jertfa… Crucea este faţa lui Dumnezeu îndreptată către oameni, dar nu-i numai atât, este şi Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, adică biruinţa prin Înviere. - Fragment din vol. “Veniţi de luaţi bucurie”, Părintele Teofil Părăian, Ed. Teognost, 2001

Sursa: parinteleteofil.wordpress.com