Măi creștini, rugați-vă, că or să vie mari necazuri pe oameni!

Nu mai este ca înainte. Înainte era viață aspră, când am venit eu aici. Era o dată în zi masa, la ora 3. Tot ce făceai, făceai cu binecuvântare. Și dacă mâncai, și dacă beai apă, tot cu binecuvântarea preotului se făcea atunci. Dacă plecai undeva, dacă te duceai pe deal, tot binecuvântare luai și-ți mergea bine. Sau  la drum dacă plecai, luai binecuvântare. Luai blagoslovenia preotului și-ți mergea bine, dar amu` faci lucrul așa. Ce să faci? Așa sunt timpurile de-acuma. S-au spălăcit și nu mai este cum a fost. Și timpul, și oamenii… nu-s ascultători. Se spune că la urmă oamenii nu se vor înțelege unii cu alții. E aproape de sfârșit.

Măi creștini, rugați-vă! Că or să vie mari necazuri pe oameni. Oamenii nu se mai roagă lui Dumnezeu. O să vedeți dumneavoastră, cuvintele mele nu sunt mincinoase. Nu scăpăm, nu scăpăm ușor, căci cu Dumnezeu nu ne jucăm. Doar n-o să trăiți cât munții. Da, acuma sunteți tineri, sunteți… Dar să vedeți când veți ajunge bătrâni! Dacă veți mai ajunge bătrâni… Moartea nu-i jucărie. Părăsim lumea asta pentru totdeauna și intrăm într-o lume a veșniciei. [Nu știe ce va face Dumnezeu cu el]. Dar știu că am să răspund înaintea Lui de faptele și de cuvintele și chiar și de gândurile mele! Nădăjduiesc și eu… da… Nu am siguranță. Dar am nădejde să rămân cu El în veci.

(…)

Cuvântul Ortodox