Ştiri interne pe scurt (februarie 2013)

 

Părintele Arhimandrit Serafim Man, duhovnicul Mănăstirii Rohia s-a mutat la Domnul

Părintele Arhimandrit Serafim Man, duhovnicul Mănăstirii Rohia s-a mutat la Domnul la 12 februarie 2013 la vârsta de 78 de ani. După Sfânta Liturghie oficiată la demisolul bisericii „Sfântul Nicolae”, slujba înmormântării a fost oficiată de un sobor de ierarhi în curtea aşezământului monahal. Stareţul de acum al Mănăstirii Rohia, Părintele Macarie Motogna spunea despre Părintele Serafim: „A iubit biserica, rugăciunea şi Sfânta Liturghie. După ce a fost hirotonit, a slujit timp de trei ani neîntrerupt. Slujirea Sfintei Liturghii şi a Sfântului Maslu reprezenta iubirea şi bucuria cea mai mare a sa. A fost duhovnicul monahilor şi monahiilor de la mănăstirile Rohia, Rohiţa, Lăpuşul Românesc, Căşiel, Habra, Breaza, al sutelor de preoţi şi al credincioşilor din toată ţara, dar mai ales al Înalt Preasfinţitului Arhiepiscop Justinian, care s-a mărturisit la Preacuvioşia Sa în urmă cu şapte zile. Cu timp şi fără timp, în plină zi şi în miez de noapte a fost la dispoziţia credincioşilor, tuturor dându-le cuvânt de mângâiere şi întărire în credinţă, exemplu al minunii lui Dumnezeu fiind el însuşi prin modul în care Dumnezeu l-a vindecat şi l-a ţinut mărturie timp de 30 de ani de cumplită boală. Arhimandritul Serafim Man s-a preocupat mereu de îmbunătăţirea stării patrimoniale şi materiale a mănăstirii, dar a avut şi intense preocupări publicistice, tipărind opt cărţi de folos duhovnicesc. Veşnică să-i fie pomenirea şi Bunul Dumnezeu să-l odihnească împreună cu drepţii şi cuvioşii!“.

Scurtă biografie: Arhimandritul Serafim (Ştefan) Man s-a născut la 27 noiembrie 1935, în satul Boiereni, de lângă Rohia. La vârsta de 17 ani a intrat în obştea Mănăstirii Rohia, fiind primit de către stareţul Justinian Chira, actualul Arhiepiscop al Maramureşului şi Sătmarului. După un noviciat de trei ani a fost tuns în monahism, primind numele Serafim. În martie 1957, a fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah, slujind la mănăstire până în anul 1959. Din anul 1959, după Decretul 410, până în 1971, a slujit ca preot în parohiile Cupşeni, Băiuş şi Costeni. În 1971 a revenit la mănăstirea de metanie, iar în anul 1973 a fost numit stareţ al Mănăstirii Rohia. A condus mănăstirea până în 1984, când din motive de sănătate, un cancer la gât, s-a retras. Părintele Serafim Man a fost cel care, în anul 1980, l-a primit pe Nicolae Steinhardt în obştea mănăstirii şi l-a călugărit. Părintele Serafim a absolvit Seminarul Teologic din Cluj-Napoca şi a fost licenţiat al Institutului Teologic Universitar din Sibiu, promoţia 1979. În 6 decembrie 1973, de sărbătoarea Sfântului Nicolae, a fost hirotesit protosinghel, iar la 15 august 1982, de hramul mănăstirii, a fost ridicat la rangul de arhimandrit. La 27 decembrie 2012, de sărbătoarea Sfântului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, Preasfinţitul Iustin Sigheteanul i-a acordat, în semn de preţuire şi respect, „Crucea voievodală maramureşeană“. În noiembrie 2010, la împlinirea vârstei de 75 de ani, a primit titlul de Cetăţean de onoare al oraşului Târgu Lăpuş. (www.basilica.ro)

Conferință  “Să nu ne răzbunați” la Beiuș și Oradea

ASTRADROM organizează conferința  “Să nu ne răzbunați” susținută de monahul Moise, coordonatorul volumelor  “Sfântul Închisorilor” și  “Să nu ne răzbunați”. La Beiuș, conferința va avea loc luni, 4 martie 2013, orele 18:00 în Sala Mare a Primăriei, iar la Oradea,  marți, 5 martie 2013, orele 18:00 în Aula Magna a Universității.

 

 

 

 

 

Simpozion despre fundamentele creştine ale activităţii medicale

 

La Sighişoara se desfăşoară simpozionul cu tema “Biserica şi societatea. Fundamentele creştine ale activităţii medicale”, organizat de Fundaţia Creştin-Democrată, Fundaţia „Konrad Adenauer”, Asociaţia Medical Creştină „Lukas Spital” - Laslea şi Filantropia Ortodoxă, filiala locală.

 

Simpozionul îşi propune să analizeze dacă dinamica normativă, marcată de evoluţii rapide sau de perioade de stagnare, este rezultatul natural al unei implicări mai ample a cultelor în oferirea de servicii sociale şi socio-medicale, implicare ce are nevoie de un nou cadru legal sau dacă dimpotrivă, noul cadru legal este gândit a suplini  anumite carenţe ale acestui parteneriat şi a stimula implicarea cultelor. Conferinţa îşi propune de asemenea să răspundă la întrebarea dacă Bisericile reprezintă un furnizor de servicii sociale şi medicale ca oricare altul, caz în care se impune egalitatea de tratament, sau unul cu statut special, situaţie în care este nevoie de un statut privilegiat şi, în caz afirmativ, care ar fi un astfel de statut. Asistenţa socială şi asigurările sociale de sănătate ar trebui să funcţioneze potrivit principiilor subsidiarităţii şi solidarităţii, asumate nu doar la nivel declarativ de stat. Cum acestea reprezintă valori creştine, conferinţa încearcă să răspundă la întrebarea dacă nu cumva Bisericilor ar trebui să li se acorde un statut distinct care să corespundă parteneriatului special cu statul, pentru ca aceste principii să capete substanţă în practică. O altă problemă pe care această conferinţă îşi propune să o dezbată este în ce măsură compasiunea şi caritatea creştină ajută la îmbunătăţirea serviciilor sociale şi socio-medicale şi cum anume acestea pot să fie stimulate. (sursa: Revista Viaţa Cultelor)

 

             

Portret: Vasile Adamescu, un model de credinţă, nădejde şi dragoste

 

Profesorul Vasile Adamescu este singurul român orb şi surd, care a reuşit să învingă muţenia. La prima vedere, faptul că un om orb şi surd a învăţat să vorbească şi mai apoi să scrie, poate părea lipsit de spectaculozitate. Dacă ne eliberăm, însă, mintea de stereotipurile care ne ocupă gândurile zilnic, vom descoperi extraordinarul. Pentru că, nu-i aşa, cum poţi să reproduci un sunet pe care nu l-ai auzit niciodată? Cum să înveţi asta? Cât de împăcat să fii cu tine şi cu Dumnezeu,  pentru a-ţi pune în mişcare resorturi pe care oamenii obişnuiţi nici măcar nu ştiu că le au? În timp ce în luna decembrie, în Belgia doi gemeni de 40 de ani au ales eutanasia pentru că, născuţi fiind surdo-muţi, au aflat că sunt şi sub ameninţarea iminentă a orbirii, în România, prin credinţă în Dumnezeu, domnul Vasile Adamescu este un exemplu pentru noi toţi. 

Vasile Adamescu s-a născut în urmă cu 64 de ani în comuna Borcea, pe braţul stâng al Dunării. La vârsta de doi ani, din cauza unei meningite, şi-a pierdut auzul şi vederea. Până la vârsta de 11 ani, orb, surd şi mut fiind, a supravieţuit cu ajutorul fratelui său mai mare, cu care stabilise un limbaj minimal, prin atingeri. La 11 ani a fost dus de către o mătuşă la Cluj, la “Şcoala de surzi”, pentru a i se oferi o pregătire minimă. Atunci a început şi grădiniţa, alături de educatoarea Andaluzia Leahu, care a început să îl înveţe literele. Primele litere învăţate au fost A şi P, după care au urmat cuvinte: apă, papa, pa. Când spunea cuvântul “apă”, educatoarea îi băga mâinile în apă, astfel, copilul învăţând ce este apa. După ce a terminat grădiniţa, a fost lăsat pe mâna profesoarei Floricai Sandu. Ea a fost cea care a reuşit să îl “demutizeze”. Stând ore întregi faţă în faţă cu discipolul ei, acesta îi simţea mişcările feţei când pronunţa fiecare literă în parte, de unde anume pornea aerul la fiecare rostire. Pe parcursul a doi ani, Vasile a învăţat alfabetul, iar în alţi patru ani a reuşit să înveţe toate cuvintele. În lume, există numai 20 de astfel de cazuri. În România, Vasile este singurul. A urmat gimnaziul şi liceul, iar la examenul de bacalaureat a luat nota 9,33. Apoi a urmat Facultatea de Pedagogie, secţia pedagogie specială, şi a devenit la rândul lui mentor pentru mai mulţi copii cu dublă deficienţă senzorială. Domnul Adamescu a lucrat 29 de ani în învăţământ, la şcoala de nevăzători din Cluj. S-a retras în 2004, dar merge în fiecare zi la şcoală, unde lucrează la cărţile pe care le scrie, sau se întâlneşte cu elevii. Cunoaşte 5 limbi străine şi a participat la congrese internaţionale. 

Având o înclinaţie specială pentru activităţile manuale, Şcoala Populară de Arte nu a făcut decât să îi şlefuiască talentul înnăscut pentru sculptură. Astăzi, are un atelier unde sculptează statuete şi busturi pe care le face cadou. A scris o carte pe care a ales să o lanseze la Tîrgu-Mureş, povestea unui om-fenomen, căruia i se spune „supra-omul”. „Înfruntând Viaţa” este autobiografia unui om extraordinar care, deşi rămas fără auz şi vedere, a izbutit prin ambiţie, credinţă şi sete de cunoaştere să învingă destinul. Cartea are peste 200 de pagini şi este un omagiu adresat tuturor celor care l-au îngrijit şi au contribuit la dezvoltarea lui Vasile Adamescu. ( surse: hotnews.ro; dcnews.ro)

BNR a lansat o monedă de argint dedicată aniversării unei biserici de lemn din Maramureş

Luni, 11 februarie curent, Banca Naţională a României (BNR) a pus în circulaţie o monedă din argint dedicată aniversării a 350 de ani de la înălţarea bisericii de lemn “Sfinţii Arhangheli” din satul Rogoz, Maramureş. Moneda a fost pusă în vânzare într-un tiraj de 500 de bucăţi. Reversul monedei redă icoana Sfintei Treimi din absida altarului bisericii Sfinţii Arhangheli din Rogoz şi inscripţiile „monumente de arta medievală creştina”, „Biserica Sfinţii Arhangheli Rogoz” şi anul Înălţării „1663”. (a consemnat Cristina Roman)