Împărtăşirea cu o singură linguriţă în vreme de epidemie - măsuri în Biserica Rusiei

Carantina impusă de epidemia de Coronavirus (Covid 19) implică toate laturile vieÅ£ii sociale, inclusiv cea bisericească ÅŸi liturgică. În unele ţări ale Europei au fost interzise toate slujbele publice, iar în altele s-au impus anumite restricÅ£ii legate de numărul de participanÅ£i, distanÅ£a pe care trebuie să o Å£ină unul faţă de altul, măsurile de igienă pe care trebuie să le respecte atât slujitorii cultului, cât ÅŸi credincioÅŸii.

După cum era ÅŸi de aÅŸteptat, în discuÅ£ie a reapărut ÅŸi subiectul împărtăşirii cu o singură linguriţă, aÅŸa cum se practică în Biserica Ortodoxă cel puÅ£in din sec. XII încoace (vezi ÅŸi acest studiu).

BineînÅ£eles, linguriÅ£a euharistică i-a deranjat pe unii ÅŸi înainte de această epidemie, dar acum, scepticii ÅŸi agnosticii, cu ajutorul mass-mediei, au desfăşurat o campanie de dezinformare ÅŸi inoculare a fricii cum nu s-a mai văzut ÅŸi auzit, atât pentru a clătina credinÅ£a oamenilor, cât ÅŸi de a testa reacÅ£ia credincioÅŸilor ÅŸi a Bisericii. Dar cine, până la urmă, critică împărtăşirea cu o singură linguriţă: cei care se împărtăşesc sistematic sau cei care o fac o singură dată pe an ori niciodată? Cred răspunsul este evident ÅŸi, vă rog, să nu-l uităm…

Biserica este conÅŸtientă de aceste provocări ÅŸi abordează aceste lucruri cu maturitate ÅŸi seriozitate, având experienÅ£a multor epidemii ÅŸi catastrofe umanitare mult mai grave prin care au trecut fiii ei. Ca ÅŸi în alte situaÅ£ii de criză, subiectul împărtăşirii cu o singură linguriţă a fost abordat cu multă delicateÅ£e, aÅŸa încât credincioÅŸii să nu fie lipsiÅ£i de împărtăşirea euharistică, care este esenÅ£ială pentru orice credincios conÅŸtient, dar nici să nu favorizeze răspândirea virusului sau să trezească suspiciuni în conÅŸtiinÅ£a celor mai slabi.

În general, poziÅ£ia Bisericii Ortodoxe Române a fost expusă în cuvântul pastoral al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel din 28 februarie (venit după comunicatul de presă din 27 februarie).

Au mai fost ÅŸi alte păreri ÅŸi atitudini – mă refer în special la cazul părintelui Irimie Marga din Sibiu, care în duminica a II-a a Postului Mare a împărtăşit credincioÅŸii fără linguriță (ca în ritul armean) – dar, slavă Domnului, situaÅ£ia a fost clarificată ÅŸi depăşită pe cale paÅŸnică ÅŸi canonică.

O altă abordare, ne-a venit chiar astăzi (17 martie, Proces Verbal Nr. 30) din partea Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse care, în legătură epidemia de Coronavirus  recomandă următoarele:

1. Nimeni să nu fie lipsit de Sf. Împărtăşanie, iar împărtăşirea credincioÅŸilor să se facă în continuare cu o singură linguriță, dar aceasta, după împărtăşirea fiecărei persoane, trebuie ÅŸtearsă cu un ÅŸerveÅ£el îmbibat cu lichid dezinfectant, apoi spălată în apă; (la sfârÅŸit apa va fi vărsată acolo unde se varsă ÅŸi apa de la botez).
2. Vinul (sau agheasma) de după împărtăşanie să se dea individual fiecăruia, în pahare de unică folosinţă.
3. Pentru împărÅ£irea anafurei (antidor) să se folosească mănuÅŸi igienice.
4. ÅžerveÅ£elul (din material roÅŸu) să fie Å£inut sub barbă pentru a evita căderea împărtăşaniei, dar buzele fiecărui credincios vor fi ÅŸterse cu ÅŸerveÅ£ele de hârtie de unică folosinţă, care mai apoi vor fi arse. ÅžerveÅ£elele din material să fie spălate la temperatură mare ÅŸi dezinfectate după fiecare slujbă.

InstrucÅ£iuni asemănătoare sunt date ÅŸi în legătură cu celelalte Taine ale Bisericii.

Foarte mulÅ£i mă întreabă care este părerea mea personală vizavi de acest subiect. Åži, pentru că am obosit să scriu în particular, răspund în public:

1. Împărtăşirea credincioÅŸilor cu linguriÅ£a nu este o dogmă a Bisericii, dar este o practică ÅŸi o disciplină care s-a impus deja de foarte mult timp ÅŸi schimbarea ei nu se poate face arbitrar, fără o decizie sinodală;

2. Istoria nu semnalează cazuri de îmbolnăvire prin împărtăşirea din aceeaÈ™i linguriţă, chiar dacă, destul de des, preoÅ£ii consumă Sfânta Împărtăşanie după persoane bolnave de boli mult mai grave decât Coronavirus;

3. La nevoie, Biserica poate găsi ÅŸi alte modalităţi de împărtăşire a credincioÅŸilor, dar aceste modalităţi trebuie să vină din grija pastorală a Bisericii, dar nu ca rezultat al ÅŸantajului sau provocărilor venite din partea celor care oricum nu se împărtăşesc, dar vor să-i îndepărteze ÅŸi pe alÅ£ii de la acest „medicament duhovnicesc” ÅŸi „dar al nemuririi”;

4. În cazuri particulare, când preotul este chemat să împărtăşească persoane cu diferite boli sau infecÅ£ii, împărtăşirea se poate face sub diferite forme, în funcÅ£ie de necesitate ÅŸi recomandările medicilor:

a) cu linguriţa, ca de obicei

b) dând cu mâna (îmbrăcată în mănuşă) părticica de Sf. Împărtăşanie (uscată, neînmuiată) direct în gura bolnavului,

c) lăsând împărtăşania pe o tavă (specială), aÅŸa încât bolnavul să o ia ÅŸi să o consume singur, în prezenÅ£a preotului (care stă la o distanţă recomandată de medici). Acest tip de împărtăşanie s-a practicat uneori în cazul celor bolnavi de ciumă sau lepră (vezi tâlcuirea Sf. Nicodim Aghioritul la Canonul 28 Trulan în Pidalion) ÅŸi se poate practica ÅŸi acum în cazul unui bolnav de Coronavirus, izolat în spital, dar nu ca măsură preventivă pentru toată lumea, având în vedere că nu am făcut aceasta până acum, cu virusuri mult mai periculoase decât Covid 19 ÅŸi nu s-a întâmplat nimic.

5. Deci, este important ca aceste cazuri excepÅ£ionale să nu fie transformate în reguli ÅŸi să nu fie transpuse în biserică pentru masele largi de credincioÅŸi. Împărtăşirea particulară a bolnavului ÅŸi împărtăşirea publică a credincioÅŸilor sunt două lucruri diferite, care nu trebuie confundate. Åži dacă pentru o necesitate de moment, mai ales când nu este posibilitate de a contacta ierarhul locului, preotul poate acÅ£iona după cum îi spune conÅŸtiinÅ£a, pentru cazurile generale trebuie urmată practica generală.

6. Trebuie să ne întrebăm: dacă renunţăm la împărtăşirea cu o singură linguriţă ce rezolvăm, pe cine câÅŸtigăm ÅŸi pe cine pierdem? Dacă este cu adevărat o necesitate pastorală sau misionară care impune revizuirea practicii seculare, ÅŸi Dumnezeu va rândui ca o astfel de schimbare să nu smintească sau să perturbe liniÅŸtea Bisericii, dar dacă dorim să facem tot felul de experimente exotice (având sau inventând pretexte), acest lucru nu va fi îngăduit de conÈ™tiinÈ›a Bisericii.

7. Propagarea fricii ÅŸi a neîncrederii este lucrul cel mai rău, iar Biserica trebuie să dea dovadă de statornicie ÅŸi echilibru. Nu putem fi indiferenÅ£i de răspândirea unui virus mortal ÅŸi trebuie să facem tot ce ne stă în putere pentru a împiedica răspândirea lui, dar „armele” noastre împotriva oricărei probleme sunt chiar rugăciunea ÅŸi împărtăşirea. Åži dacă este nevoie să limităm accesul credincioÅŸilor în biserici sau să schimbăm temporar practica împărtăşirii, vom face aceasta nu pentru că ne temem de ceva sau cineva, ci pentru că este păcat să-L ispiteÈ™ti pe Dumnezeu prin încredere în sine ÅŸi încăpățânare.

Egumen Petru (Pruteanu)

Sursa: https://www.teologie.net/