Cookies de analiza a traficului  Accept | (oricand puteti renunta la acceptul dat) Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Tema luniiNr. vizualizari: 2325

Pandemia și Euharistia

Tags: coronavirus; euharistie;
 

IubiÅ£ilor fraÅ£i preoÅ£i È™i diaconi, ostenitorilor din sfintele mănăstiri ÅŸi alesului popor al lui Dumnezeu, har, pace, liniÈ™te È™i bucurie de la Hristos, iar din parte-mi părintească È™i frățească îmbrăţiÅŸare!

Parcă mai mult ca oricând, dat fiind contextul, Postul Mare ne stă înainte ca un timp al pocăinÈ›ei, al înfrânării, al conÈ™tientizării acute a condiÈ›iei noastre umane care are nevoie de mântuire È™i de unire cu Dumnezeu. Pentru cine îÈ™i păstrează o conÈ™tiință creÈ™tină trează, spectacolul dramatic oferit în aceste zile de lumea întreagă este un prilej de vindecare de iluzii È™i de izbăvire de idolii cei mincinoÈ™i. O molimă este suficientă pentru a bloca țări întregi, pentru a lovi economia È™i pentru a induce o panică globală. O molimă care nu se poate compara cu molimele care au bântuit lumea în secolele anterioare sau, dacă ne gândim la gripă, cu epidemia de gripă spaniolă care a secerat milioane de vieÈ›i după primul război mondial. Iată cât pot È™tiinÈ›a È™i puterea omenească. Iată cât de uÈ™or se poate prăbuÈ™i falnicul È™i trufaÈ™ul Babilon al lumii moderne. Nu este aceasta o dovadă concretă că toate sunt deÈ™ertăciune, precum spunea Ecleziastul? Nu ne arată, oare, că salvarea nu o putem aÈ™tepta de la oameni, de la cei puternici, ci de la Preamilostivul Dumnezeu?

Să revenim, aÈ™adar, iubite frate È™i iubită soră, în braÈ›ele cele părinteÈ™ti care ne aÈ™teaptă deschise, cu dor, pentru mântuirea noastră. Să ne vindecăm, iubite frate È™i iubită soră, de aÈ™teptări nerealiste, de planuri omeneÈ™ti È™i de iluzia nemărturisită că ne putem înveÈ™nici aici traiul, bunăstarea, fericirea. Și să ne izbăvim È™i de frica ce vine de la diavol È™i de la lucrătorii săi. Noi, creÈ™tinii, nu suntem oamenii fricii, ci ai bunei îndrăzneli ce vine de la Hristos: „În lume necazuri veÅ£i avea, dar îndrăzniÅ£i, Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 33). Mântuitorul spunea aceasta ucenicilor Săi, puÈ›ini la număr È™i total lipsiÈ›i de orice putere lumească. AceÈ™ti pescari sărmani, săraci È™i lipsiÈ›i de putere au cucerit, cu adevărat, lumea antică, prin Duhul Sfânt È™i prin propria lor jertfă. Aceasta înseamnă să fi creÈ™tin: să te bazezi doar È™i numai pe Dumnezeu, să fi gata să înfrunÈ›i întreaga vrăjmășie a lumii pentru Hristos. Pentru că aÈ™a ne-a prevenit El ÎnsuÈ™i. Frica este un afect ce ne aduce aminte că suntem oameni, că suntem fiinÈ›e fragile È™i vulnerabile. Dar să nu uităm că această vulnerabilitate este, totodată, tăria noastră: „când sunt slab, atunci sunt tare” (II Corinteni 12, 10), spunea Sfântul Apostol Pavel. De ce? Pentru că atunci când îmi conÈ™tientizez vulnerabilitatea, Hristos poate lucra prin mine. Slăbiciunea mea este compensată de harul cel dumnezeiesc.

Dacă ne lăsăm copleÈ™iÈ›i de frică È™i necredință, atunci ne pierdem discernământul È™i rupem legătura noastră cu Hristos, riscând să ne împărtășim cu nevrednicie. Putem, fără să ne dăm seama, cădea în ispita de a dori să modificăm după bunul plac rânduiala liturgică statornicită în Biserică. Să primim, aÈ™adar, Sfânta Cuminecătură, în modul în care au făcut-o creÈ™tinii de-a lungul timpului È™i să credem cuvântul Domnului Care spune: „Dacă nu veÈ›i mânca trupul Fiului Omului È™i nu veÈ›i bea sângele Lui, nu veÈ›i avea viață în voi” (Ioan 6, 53). În Biserica noastră Ortodoxă, unirea cu Hristos o facem în cadrul Sfintei Liturghii. Aici ne apropiem cu grijă de Sfântul Potir, în care avem ÎnsuÈ™i Trupul È™i Sângele Mântuitorului. Acestea, Sfintele Taine, sunt realități, nu simboluri. CreÈ™tinul, aÈ™a cum mărturisim în rugăciunile de pregătire pentru Sfânta Împărtășanie, mănâncă în mod real Trupul lui Hristos È™i bea Sângele Lui, sub chipul vinului È™i pâinii. Cine nu înÈ›elege această Sfântă Taină a Euharistiei, nu a înÈ›eles ce este Biserica, ce înseamnă a fi creÈ™tin. Trupul È™i Sângele Mântuitorului sunt realități suprafireÈ™ti, de aceea este o profanare să ne gândim sau să ne apropiem de ele ca È™i cum ar fi realități biologice obiÈ™nuite, perisabile, supuse aceloraÈ™i legi ale firii ca noi.

De aceea, de mii de ani, de Sfânta Împărtășanie ne apropiem cu această conÈ™tiință liturgică a Focului Dumnezeiesc ce ni se dă spre sfinÈ›ire, adăugirea vieÈ›ii, precum È™i spre vindecare sufletească È™i trupească. De mii de ani, continuăm să ne împărtășim noi, creÈ™tinii, pentru a ne uni cu Hristos È™i unii cu alÈ›ii, devenind mădulare ale Bisericii. Am făcut aceasta È™i când ciuma secera milioane de vieÈ›i omeneÈ™ti È™i când gripa spaniolă ucidea mai mulÈ›i oameni decât a făcut-o războiul mondial. Am făcut-o căci È™tim È™i mărturisim că în Sfântul Potir se află mântuirea noastră, medicamentul nemuririi, cum l-au numit SfinÈ›ii PărinÈ›i. Și o să o facem în continuare, urmând aceeaÈ™i rânduială liturgică ce ne deschide porÈ›ile Împărăției Cerului, făcându-ne una cu Hristos.

Să ne pregătim sufleteÈ™te de Răstignirea, Îngroparea È™i Învierea lui Hristos È™i să nu ne temem de cei care ne pot ucide trupurile, dar nu ne pot ucide sufletul (Matei 10, 28). „Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câÅŸtiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16, 26).

Al Vostru slujitor, frate și prieten,

de tot binele voitor și fierbinte rugător,

† Părintele Episcop Macarie

Sursa: http://episcopiascandinavia.se/

 

„Eu cred în Dumnezeu, chiar merg È™i aprind lumânări la Biserică. Dar nu merg la împărtășit… îmi este frică să nu mă îmbolnăvesc de la linguriÈ›a cu care s-au împărtășit È™i alÈ›ii! În rest… sunt o bună creÈ™tină!”

Sunt cuvinte pe care le auzim din ce în ce mai des. Într-o societatea paralizată de frica de îmbolnăvire, într-o Românie în care, după fiecare colÈ›, te aÈ™teaptă primitoare o farmacie, am putea spune că părerea doamnei de mai sus este încuviinÈ›ată. Mai ales în mediul urban, unde participanÈ›ii la Sfânta Liturghie sunt atât de diferiÈ›i, o astfel de problemă răsare în mintea multora dintre noi. Oare chiar putem contacta vreo boală dacă primim dumnezeiasca Euharistie cu aceeaÈ™i linguriță cu care s-au mai împărtășit È™i alÈ›ii?

În acest an, un cotidian din È›ară deschidea prima pagină cu un titlu de-o È™chioapă: „Pericol! Ce nu ÅŸtiai despre Sfânta Împărtăşanie!”. Dincolo de strategia de a È™oca prin titlu, autorul aducea la cunoÈ™tinÈ›a publicului faptul că „medicii atrag atenÅ£ia că normele de igienă sunt încălcate prin folosirea unui singure linguriÈ›e la administrarea Împărtășaniei, iar oamenii pot contacta diferite boli, unele dintre ele foarte grave”. Într-un cuvânt, linguriÈ›a euharistică poate deveni duÈ™manul numărul unu al poporului. Sistemul medical nu mai face față, din cauză că oamenii se împărtășesc dintr-o singură linguriță! AÈ™a o fi?…

În primul secol creÈ™tin, Sfântul Iustin Martirul È™i Filosoful, un savant al epocii sale È™i un om care a preferat să moară decât să se lepede de Hristos, a numit Euharistia „medicament al nemurii”. Dincolo de privirea în veÈ™nicie, Sfânta Împărtășanie este numită „medicament”. Dumnezeiasca Euharistie vindecă! Vindecă sufletul, dar È™i trupul! AÈ™a ne rugăm în canonul citit înainte de momentul împărtășirii: „Să-mi fie Euharistia acesta spre sănătate, spre tămăduirea sufletului ÅŸi a trupului…”.

De două mii de ani, aÈ™a s-au rugat creÈ™tinii din toată lumea. Euharistia È™i participarea la primirea ei au fost centrul Bisericii È™i al cultului său. De mai bine de două mii de ani, în Euharistie creÈ™tinii au văzut marea întâlnire cu Dumnezeu – Cel care în mod real se pogoară È™i se face prezent, cu totul adevărat în Trupul È™i Sângele Său! Nu există Biserică fără Sfânta Împărtășanie, nimic nu are sens, nici învățătură dogmatică, nici morală creÈ™tină, nici istorie bisericească, fără Euharistie.

În primele secole creÈ™tine, numele de creÈ™tin era direct legat de împărtășire! Nu te împărtășeai, nu erai creÈ™tin. AÈ™a se explică termenul destul de des folosit astăzi È™i care are conotaÈ›ii înfricoșătoare – „excomunicare”. În realitate, „excomunicatul” era cel care nu mai era primit la Euharistie, adică la marea întâlnire cu Hristos Dumnezeu.

Din păcate, astăzi mulÈ›i dintre noi ne auto-excomunicăm. De frica unei boli, fugim de izvorul vieÈ›ii È™i de ViaÈ›a însăși?!…

În limbajul societății contemporane, unde s-a pierdut sensul sacrului, al întâlnirii cu Dumnezeu în Euharistie, credinÈ›a se limitează la a aprinde lumânări, atunci când te loveÈ™te necazul. Cam atât. Poate mai spunem un Tatăl nostru în fuga maÈ™inii, spre serviciu… Iar dacă mai călcăm la Liturghie, ne înspăimântă o linguriță!

TotuÈ™i, speranÈ›a există! Avem în bisericile noastre credincioÈ™i care se apropie de Sfântul Altar È™i de Sfântul Potir la chemarea preotului: „Cu credință È™i cu dragoste, apropiaÈ›i-vă!”. MergeÈ›i în oricare dintre bisericile din oraÈ™e în Duminicile din Postul Mare È™i o să vă plictisiÈ›i de mulÈ›imea celor care nu se tem de… linguriță!

„Cred, Doamne ÅŸi mărturisesc că Tu eÅŸti Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu, care ai venit în lume să mântuieÅŸti pe cei păcătoÅŸi, între care cel dintâi sunt eu”. Cred, Doamne, că nu pățesc nimic dacă mă împărtășesc după fraÈ›ii mei! Cred că nu există cineva care să se fi îmbolnăvit după primirea Sfintei Euharistii. Nu pentru că linguriÈ›a este de argint – sunt biserici care nu îÈ™i permit o linguriță preÈ›ioasă – ci pentru că eu am primit în ea pe Izvorul VieÈ›ii. Și nu am fost singur! Cu toÈ›ii, cei care ne-am împărtășit, am fost împreună – popor al lui Dumnezeu!

Pentru cei care încă se mai tem de linguriță, am avea argumente destule. Însă niciunul nu ar conta. Pentru că acela care se teme de îmbolnăvire la primirea Euharistiei nu a ajuns încă la măsura credinÈ›ei că acolo, în căuÈ™ul linguriÈ›ei, într-o firmitură de Pâine È™i într-o picătură de Vin este ViaÈ›a – Hristos, Dumnezeu, Cel care a făcut cerul È™i pământul, în a Cărui mână se află toate, deci È™i eventuala boală!

„Într-o sfântă picătură, dulcea Cuminecătură”, cântă un colind strămoÈ™esc. AÈ™a au crezut bunicii noÈ™tri, care au trăit în vremuri în care medicamentele erau o raritate È™i normele igienice aveau alte valenÈ›e. Și niciunul nu s-a îmbolnăvit de la primirea Euharistiei – ba unii au ajuns vârste patriarhale, iubind Euharistia.

Cel mai bun exemplu al faptului că nimic rău nu se întâmplă la primirea Sfintei Împărtășanii sunt preoÈ›ii înÈ™iÈ™i. Ce credeÈ›i că se întâmplă cu Sfânta Euharistie care rămâne în Potir, după împărtășirea credincioÈ™ilor? Este consumată de către preot! După ce a atins linguriÈ›a de fel de fel de oameni, preotul consumă totul! Ce pățeÈ™te?

Dacă mai vedeÈ›i încă în linguriță un duÈ™man, gândiÈ›i-vă la preoÈ›ii din spitale, la cei din leprozării sau din preajma bolnavilor cu TBC. După ce È™i-au împărtășit credincioÈ™ii suferinzi, ei consumă Sfintele Taine. De fiecare dată, la fiecare sărbătoare, zile după zile, ani după ani. Cu toate acestea, îÈ™i păstrează sănătatea È™i credinÈ›a în – È™i graÈ›ie medicamentului nemuririi. - Sursa: https://doxologia.ro

 

Cînd un ofiÈ›er de poliÈ›ie cere cu umilință Patriarhiei să dea fiecăruia liber la propria linguriță pentru împărtășanie, pentru a fi mai aproape de popor, este tot una cum ar cere un popă de È›ară Ministerului de Interne să elibereze doritorilor cîte un pistol încărcat pentru că la televizor arată că s-au înmulÈ›it golanii.

Explic:

1. Împărtășania nu este un lucru comun, adică nu intră cine vrea, scoate lingura din buzunar È™i se împărtășeÈ™te. Nu e un bufet suedez în care fiecare se serveÈ™te după cum pofteÈ™te. La împărtășanie omul ajunge după spovedanie, adică preotul È™tie pe cine împărtășeÈ™te, È™tie È™i dacă e bolnav. E un lucru de mare responsabilitate împărtășania, iar pentru un poliÈ›ist aÈ™ zice că e chiar mai ceva decît a-ÅŸi pierde gloanÈ›e din dotare. Deci nu poate un om infectat să intre chiar aÈ™a direct la potir. CredincioÈ™ii ei înÈ™iÈ™i se opresc de la împărtășanie dacă au stări rele, de pildă de vomă, pentru a nu vomita sfintele taine. E un lucru cît se poate de cinstit să admiÈ›i că în altar nu stau căpcăuni È™i la împărtășit nu vin maniaci puÈ™i să-i contamineze pe ceilalÈ›i. CredincioÈ™ii se împărtășesc cu Hristos È™i orice gînd rău È™i ascuns nu îÈ™i are locul în această taină mare.

2. PreoÈ›ii È™i diaconii se împărtășesc în altar fără linguriță, sorbind Sfîntul Sînge direct din potir. Probabilitatea ca cineva din ei să fie purtător de virus este la fel de mare ca È™i în cazul oricărui credincios. Unele potire au zeci È™i poate sute de ani È™i niciodată nu au fost spălate cu altceva decît apă călduță. Deci fiecare preot È™i patriarhul însuÈ™i, care, mai ales el, slujeÈ™te în sobor, se împărtășesc din acelaÈ™i potir, bînd Sfîntul Sînge după sute de guri. CredeÈ›i că e cazul ca fiecare popă È™i diacon să vină cu potirul lui de acasă?

3. Biserica are rînduială de afierosire a vaselor de slujbă, adică È™i a linguriÈ›ei tot. Sfintele vase se sfinÈ›esc prin atingerea Sfîntului Trup È™i Sînge. O linguriță înmuiată în Sîngele Domnului nu mai este un obiect casnic bun de pus în maÈ™ina de spălat vase, ci este un obiect liturgic, care trebuie să rămînă în altar.

4. Biserica are rînduiala împărtășirii bolnavilor. Orice fel de bolnavi. De ciumă, de holeră, de TBC. După bolnav preotul linge linguriÈ›a, spală potirul cu apă călduță È™i bea tot, pînă la ultimul strop, de multe ori clătind potirul. Asta pentru că noi ne împărtășim cu foc cu adevărat, iar focul, după cum se È™tie, arde tot, chiar È™i viruÈ™ii.

5. Să admitem că nu vorbim despre himere, că nu prevenim o năvală de viruÈ™i mediatici, ci avem de împărtăși o sută de credincioÈ™i infectaÈ›i cu acest fermecat Corona virus. Ce face preotul, îi împărtășeÈ™te sau o ia la fugă?

Concluzie: De asta a fi preot nu e tot una cu a fi poliÈ›ist, că preotul se bagă în foc È™i acolo unde poliÈ›istul îÈ™i ia măsuri de precauÈ›ie.

Taina Sfintei împărtășanii trebuie să rămînă în altar. Discutarea ei în public, cu excepÈ›ia dorinÈ›ei de a-L slăvi pe Hristos È™i a descoperi marea Lui iubire, este un lucru nepotrivit.

Acum, liniÈ™tiÈ›i-vă. Nu s-a întîmplat nimic.

Pr. Savatie Baștovoi

Vă recomandăm È™i: LinguriÈ›a de la Sfânta Împărtășanie nu constituie un pericol pentru sănătate

29-02-2020
Citeste si:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu