Când porneşti pe drumul vieţii încerci să găseşti profesiunea cea mai potrivită, să-ţi descoperi potenţialul, să cultivi pasiunea, talentul, aptitudinile. Uneori tânjeşti toată viaţa după un lucru, poţi să visezi şi să speri că vei reuşi într-o zi să realizezi ceea ce ţi-ai dorit. Fiecare primeşte la naştere un dar nevăzut şi un înger păzitor care e alături de noi tot timpul, până în ultima clipă. Odată cu trecerea anilor, când conştientizăm existenţa noastră pe pământ, DUMNEZEU ne dezvăluie darul fiecăruia. El ne conduce acolo unde am fost repartizaţi fiecare, unde putem fi de folos celor din jur şi putem să continuăm ciclul vieţii.
Sunt TEODOR TĂ
NASE, am apărut în această lume într-o zi de mai, acum 25 de ani, însoţit de SINDROMUL DOWN. Această afecţiune apare din cauze necunoscute, dar alege, cu îngăduinţa CREATORULUI, familiile răbdătoare, iubitoare de copii. DUMNEZEU mi-a hărăzit şi mie o astfel de familie care m-a ajutat să învăţ să merg, să mănânc, să scriu, să citesc, să vorbesc şi să cunosc puterea rugăciunii, înţelepciunea BIBLIEI, răbdarea, iubirea aproapelui. Toate personajele mele iubite sunt darurile lui DUMNEZEU. Credinţa sinceră naşte nădejdea prin puterea SFÂNTULUI DUH.
Îl iubesc pe DUMNEZEU cu toată fiinţa mea,deplin,desăvârşit şi necondiţionat. Cu ajutorul mamei mele, ELENA, am cunoscut BISERICA ORTODOXĂ, rugăciunea, taina spovedaniei şi a împărtăşaniei. Prin rugăciunile zilnice, psalmii şi pasajele din BIBLIE, mă simt aproape de DUMNEZEU, ocrotit şi iubit de TĂTAL CERESC. Visul meu a fost să fiu preot, să-i binecuvântez şi să-i ajut pe oameni, să-l slujesc pe DUMNEZEU, să-i învăţ pe oameni să devină creştini. Sunt prezent zilnic la ASOCIAŢIA “DAI O ŞANSĂ” ALEXANDRIA, unde, alături de mama mea, ELENA TĂNASE, am reuşit să realizăm o adevărată familie a persoanelor cu dizabilităţi şi, prin activităţile noastre, am păşit spre normalitate.
Prin bunăvoinţa şi binecuvântarea PREA SFINŢITULUI PĂRINTE GALACTION, EPISCOPUL ALEXANDRIEI şi TELEORMANULUI, care păstoreşte pe fiecare enoriaş, propovăduieşte zilnic cuvântul din SFINTELE SCRIPTURI şi ori de câte ori e nevoie, a îngăduit ca o persoană cu dizabilităţi să-şi împlinească visul şi în acelaşi timp, prin donaţia de cărţi religioase, am reuşit să devenim buni creştini.
Pe 25 decembrie 2011, de CRĂCIUN, la BISERICA ADORMIREA MAICII DOMNULUI din ALEXANDRIA, JUD. TELEORMAN, am devenit ipodiacon. Emoţionat, cu lacrimi de bucurie în ochi, înveşmântat cu haine alese, am păşit în altar, alături de DUMNEZEU. Preotul Paroh, DUMITRU LAZĂR, care păstoreşte enoriaşii din această biserică, cu răbdare şi har ascultă necazurile fiecăruia, e răbdător şi găseşte soluţii pentru fiecare. Alături de sfinţia sa şi de restul preoţilor, am fost bine primit în rândurile lor, mi-au acordat încredere şi m-au învăţat rânduielile Bisericii.
E bine să ne rugăm neîncetat, să-i mulţumim lui DUMNEZEU pentru tot ceea ce realizăm, să-L iubim întotdeauna, nu doar atunci când ne trimite binecuvântări.
Pot spune că sunt foarte fericit şi îi mulţumesc lui DUMNEZEU pentru că mi-a îngăduit să fiu cât mai aproape de EL.
Chiar dacă m-am născut cu SINDROM DOWN, DUMNEZEU m-a ajutat să duc o viaţă normală, să înving teama, durerea, neputinţa, nedreptatea, să cunosc puterea rugăciunii sincere. Mulţumesc mamei mele, care m-a ajutat să-mi aştern cuvintele pe hârtie.
Cineva, drag mie, spunea: “Dacă îi judeci pe oameni, nu mai ai timp să-i iubeşti !”
TĂNASE TEODOR, Alexandria, Teleorman