Cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
ACTUALITATEA religioasăNr. vizualizari: 140

Mama Înaltpreasfințitului Laurențiu a trecut la cele veșnice

Tags: ;
Mama Înaltpreasfințitului Laurențiu a trecut la cele veșnice

 

Cu adâncă întristare creștinească, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Sibiului anunță trecerea la cele veșnice a distinsei credincioase, Viorica Streza, vrednica mamă a Înaltpreasfințitului nostru Părinte Mitropolit Laurențiu.

Adormita întru Domnul s-a născut la 24 octombrie 1929 în localitatea Sâmbătă de Sus, jud. Brașov, în familia bunilor credincioși Filimon și Ileana Dobrea. Din viața părinților și a bunicilor ei a cunoscut frumusețea vieții creștine, lumina rugăciunii și bucuria apropierii de Dumnezeu. A crescut în preajma Mănăstirii „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, fiind fascinată de viața duhovnicească a monahilor ei smeriți și rugători. La Sâmbăta se regăsește rădăcina și izvorul vieții spirituale a adormitei întru Domnul, care a fost ajutată și îndrumată constant de marii duhovnici ai ctitoriei brâncovenești: părintele Arsenie Boca, părintele Serafim Popescu, părintele Veniamin Tohăneanu și părintele Teofil Părăian. Școala primară și gimnazială a urmat-o în satul natal, cu rezultate deosebite la învățătură, nefiind lăsată de părinți să continue școala, aceștia înclinând spre nevoile stringente ale muncilor agricole.

În 1946 s-a căsătorit cu tânărul Iulian Streza, de asemenea, un bărbat credincios, iubitor de Hristos. Preamilostivul Dumnezeu a binecuvântat familia lor cu nașterea a patru copii: Liviu, fiul cel mare, Maria, care s-a dus la Domnul la numai 3 luni, Elena și Maria. 

Familia tinerilor Iulian și Viorica Streza a urmat calea mănăstirii, crescându-și copiii în credința, dragostea și frica de Dumnezeu.

Anul 1961 a fost unul de grea încercare pentru tânăra soție și mamă, Viorica. În urma unui nefericit accident, soțul Iulian, la numai 38 de ani, a trecut la cele veșnice la Mănăstirea Sâmbăta, unde s-a dăruit mereu cu dragoste jertfelnică nevoilor mănăstirești, pentru întreținerea familiei, în vremurile cumplite de după al doilea război mondial. A biruit umbra deznădejdii prin puterea credinței. S-a rugat atunci Domnului să-i dăruiască 60 de ani de viață ca să-și ajute copiii să ajungă la limanul maturității lor, să fie înscrisă în cartea văduvelor, să moară pentru un singur soț. Preabunul Dumnezeu, iată, nu i-a dăruit 60 de ani de viață, ci aproape 60 de ani de văduvie. În momentele grele, adormita întru Domnul n-a îngropat nădejdea, nu s-a resemnat, ci în puterea credinței nezdruncinate și a rugăciunii necontenite și-a purtat pilduitor crucea văduviei cu smerenie, demnitate și curăție vreme de 58 de ani.

Pentru întreținerea și școlarizarea celor 3 copii rămași orfani de tată, vrednica și jertfelnica mamă a lucrat croitorie acasă și s-a angajat la Liceul din Făgăraș, ca bucătăreasă și portar, supraveghindu-și propriul fiu.

A cultivat de-a lungul întregii sale vieţi, cu înţelepciune şi jertfelnicie, virtuţile unei pilduitoare vieţuiri creştine, având o înţelegere profundă a rostului vieţii în Hristos, pe care s-a străduit s-o experimenteze în familia sa. A fost marcată din tinerețe de multe suferințe și încercări, dar şi de bucuria şi binecuvântarea  lui Dumnezeu pe calea mântuirii.

Prin rânduiala lui Dumnezeu, într-una din duminici, tânăra soție Viorica a ascultat Sfânta Liturghie în Catedrala Mitropolitană din Sibiu, fiind impresionată de cântările liturgice ale Corului studenților teologi. Și-a exprimat atunci dorința înaintea lui Dumnezeu ca și fiul său să ajungă să-L preamărească pe Dumnezeu în imne atât de înălțătoare. Și Dumnezeu a rânduit toate după marea Sa înțelepciune, împlinindu-i rugăciunea: Fiul său Liviu a ajuns teolog, preot, profesor de teologie și arhiereu al lui Hristos.

Din cauza suferințelor, s-a pensionat medical și a fost adusă la Sibiu în grija fiului său cel mare, transferat de la parohia Lisa la Institutul Teologic Universitar. A locuit până în ultima clipă a vieții lângă Catedrala mitropolitană, care i-a devenit cel de-al treilea locaș sfânt de îndrumare și ocrotire duhovnicească, după biserica din satul natal și mănăstirea Sâmbăta. A participat zilnic la Sfânta Liturghie și la celelalte rânduieli liturgice, bucurându-se de dragostea, mângâierea și ocrotirea nepotului Dănuț, devenit și el slujitor al sfântului altar. După trecerea la cele veșnice a vrednicei de pomenire, preoteasa Eugenia Streza, bunica Viorica a preluat grija și ocrotirea duhovnicească de mamă pentru cei cinci copii ai părintelui Liviu.

După o viață de multă trudă și jertfă pentru cele materiale necesare familiei sale, a fost învrednicită de Dumnezeu și pentru o vreme de rugăciune și dăruire totală Mântuitorului Hristos, desăvârșind duhovnicește ofranda vieții sale. Casa ei a devenit mănăstire, iar camera ei o luminoasă chilie, venind la viața mănăstirească pe care și-a dorit-o din pruncie, prin ocrotirea permanentă, până în ultima clipă a vieții, de către devotatele monahii de la Mănăstirea Măgura Jina. Dragostea monahiilor le-a fost răsplătită de evlavioasa mamă Viorica, prin împărtășirea acestora din experiența duhovnicească și bogăția spirituală neprețuită pe care adormita întru Domnul a adunat-o de-a lungul binecuvântatei sale vieți.

Dragostea sa față de Biserica lui Hristos și slujitorii ei și-a exprimat-o prin înfrumusețarea ei cu îmbrăcăminte luminoasă, veșminte liturgice și confecționarea reverenzilor preoțești, pentru o mulțime de locașuri de închinare și slujitori ai sfântului altar.

Bucuria sufletească, coborâtă din ceruri, a pătruns în odaia ei constant prin slujbele liturgice din Catedrală, pe care le asculta zilnic și prin urmărirea Sfintei Liturghii transmisă de Televiziunea Trinitas a Patriarhiei Române. A fost cea mai fidelă ascultătoare a acestor mijloace media misionare, urmărind și bucurându-se de întreaga lucrare pastoral-misionară a Bisericii noastre, pentru care, în mod special a ținut să transmită sărutări de mâini și alese mulțumiri Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care a vizitat-o în locuința sa.

În vremea neputințelor sale din ultimii doi ani, cauzate de accidentul care a imobilizat-o la pat, s-a bucurat de comuniunea constantă cu Sfintele Taine ale lui Hristos, împlinită de preoții slujitori ai Sfintei Catedrale, care o vizitau zilnic, după Sfânta Liturghie, aducându-i-L pe Hristos, pe care l-a iubit ca pe tatăl orfanilor și ocrotitorul văduvelor.

Preabunul Dumnezeu a iubit-o nespus de mult și i-a primit ofranda rugăciunilor și nevoințelor ei: fiul său cel mare, preotul profesor Liviu, în anul 1996 a fost chemat la înalta slujire de arhiereu al Bisericii lui Hristos, mai întâi în Episcopia Caransebeșului, iar apoi, din 2005 în slujirea de Arhiepiscop al Sibiului și Mitropolit al Ardealului. Această chemare la înalta slujire arhierească, greu de înțeles pentru copiii săi orfani, i-a fost luminată mamei Viorica de textul Sf. Apostol Pavel din Epistola către Evrei, cap. 5,4:„…și nimeni nu-și ia singur cinstea aceasta, ci numai cel chemat de Dumnezeu, precum Aaron”, pe care îl lectura, în mod providențial, chiar în momentul în care a primit vestea acestei mărețe chemări.

Mama Viorica a iubit mult preoția lui Hristos și ierarhia bisericească, însoțindu-l constant pe fiu său, preot și apoi arhiereu, cu rugăciunile ei către Dumnezeu, dar și cu părinteștile sfătuiri pentru împlinirea acestei grele misiuni așezate pe umerii lui.

Preamilostivul Dumnezeu să o ierte și să odihnească sufletul ei curat în lumina, pacea și iubirea veșnică a Preasfintei Treimi.

 

Citiți și: Mesajul de condoleanțe transmis de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel

 

Sursa: Mitropolia Ardealului

17-05-2019


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu