Zâmbete!

     Din rugăciunea unei credincioase: ,,Doamne, Te rog, dă-mi răbdare să-mi pot suporta soțul, când vine acasă beat și plin de noroi după miezul nopții! Doamne, Te rog, dă-mi răbdare să îndur bătăile, înjurăturile, jicnirile și toate mojiciile pe care mi le face! Doamne, Te rog, dă-mi răbdare să-l suport când vine cu mândrele acasă și mă pune să le gătesc, să le pun masa și să le mai și cânt! Doamne, Te rog, ajută-mă să-mi țin casa, să nu-mi las copiii pe drumuri! Doamne, Te rog, dă-mi ce-oi vrea Tu, numai putere să nu-mi dai, Doamne! Doamne, să nu-mi dai putere, că eu îl bat de-l omor!”

     Păstorel Teodoreanu era renumit pentru ușurința cu care făcea epigrame, adică niște poezii de numai patru versuri, în care se biciuiau năravurile oamenilor, stările de lucruri etc. Se știe că în perioada stalinistă pentru creațiile literare statul ,,plătea” bine pe autori. Așa, bunăoară, ca să vă faceți o imagine a ceea ce însemna recompensa pentru creație în vremea respectivă, Păstorel Teodoreanu a scris următoarea epigramă: ,,Câte stele sunt pe cer,/Toate pân-la ziuă pier./Numai una, ca o proastă,/Șade pe uzina noastră”./ Imediat i s-a deschis proces. I s-au dat trei ani de pușcărie. Auzind sentința, Păstorel nu s-a putut abține și i-a spus judecătorului: ,,-Domnule judecător, eu fac epigramele, cum face găina ouăle!” Judecătorul, considerând că această afirmație e o sfidare, i-a mai dat doi ani. Se plătea bine, domʼle!  

   (din Scrisoare pastorala 237/2012 - Parohia Malovat)