Ortodoxiei - dreptei credinţe - îi corespunde în mod simultan ortopraxia - dreapta-făptuire. Şi acestea două se încununează prin dreapta-slăvire a lui Dumnezeu. Adică suntem chemaţi să trăim după cum şi credem şi mărturisim, şi să ne rugăm după cum şi credem şi mărturisim. De aceea a fost atât de important pentru sfinţii noştri înaintaşi ca ortodoxia credinţei să fie fără cusur, conştienţi fiind că orice abatere de la aceasta ar ştirbi, pe de o parte, revelaţia sau descoperirea dată nouă de Însuşi Dumnezeu, iar pe de altă parte, ar determina o deformare, o scâlciere şi, în timp, o alunecare şi o îndepărtare sau chiar o rătăcire (erezie) de la Adevărul revelat, atât pe planul trăirii, cât şi pe cel al manifestării credinţei, în rugăciune şi cântare, precum şi în reprezentarea iconografică.
PS Siluan, Episcopul Italiei
Citeste si: | |