Biserica să includă în zilele de post abstinența de la utilizarea Internetului și a rețelelor sociale - Jean Claude Larchet

Specialiști din întreaga lume ortodoxă au participat la sfârâitul lunii iunie cea de-a doua Conferința Internaționaleă despre Media Digitală și Pastorația Ortodoxă (DMOPC18) la Academia Ortodoxă din Creta. Conferința intitulată Lumea Digitală ca Spațiu pentru Reiterarea Cincizecimii și a „cuvântului viu” al Sfântului Apostol Pavel a reunit peste 100 de vorbitori care pe parcursul celor patru zile de prezentări vor evidenția provocările pastorației ortodoxe în mediul digital.

În cadrul Conferinței au susținut referate nume rezonante din lumea ortodoxă precum Arhimandritul Zacharias Zacharou, Arhimandritul Efrem Vatopedinul, Pr. Barnabas Powell, Prof. Jeal-Claude Larchet, Hank Hanegraaf supranumit „Omul care dă răspuns din Biblie” (Bible Answer Man), protopsaltul Theodoros Vasilikos. Biserica Ortodoxă Română a fost reprezentată de Pr. Nicolae Dascălu, consilier patriarhal coordonator, Pr. Andrei Atudori, director editorial Doxologia.ro, Bogdan Zamfirescu, director media al Arhiepiscopiei Iașilor, Pr. Daniel Corîu, reprezentantul Patriarhiei Române în Japonia, Pr. Prof. Constantin Coman de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București ș.a. Lista de parteneri media ai evenimentului include Agenția de știri Basilica, portalul Doxologia, OCN, Bogoslov.ru, Pravmir.ru, Orthodoxie.com, Ancient Faith Ministries și alte site-uri ortodoxe de renume. Conferința a fost organizată de portalul Pemptousia cu binecuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Ecumenic Bartolomeu al Constantinopolului. După cum este menționat pe site-ul evenimentului, scopul DMOPC18 este acela de a formula linii directorii pentru implementarea propunerilor pastorale în domeniul digital.

• Jean Claude Larchet îndeamnă la post de social media

"Invit toate Bisericile locale să includă în mod explicit, în regulile referitoare la zilele de post, abstinența de la utilizarea Internetului și a rețelelor sociale. Noile media, numite de asemenea și Digital Media, ale căror instrumente sunt calculatoarele, tabletele și smartphone-urile și ale căror conținut se află mai ales pe Internet, pe rețelele de socializare și de mesagerie, au invadat viețile oamenilor noștri, în special cele ale tinerilor, de la vârsta de 10 ani, uneori și mai puțin.

Capacitatea lor de comunicare rapidă și aproape gratuită, posibilitatea de a permite accesul tuturor și totul, și puterea imaginilor pe care mass-media digitală le vehiculează, i-a conferit o putere considerabilă de seducție. Presiunea socială (inclusiv cea a conformismului), cât și organizarea economică a societății, au realizat instrumente pe care este aproape obligatoriu să le posezi, sub sancțiunea excluderii din diverse grupuri sau circuite sociale, administrative sau economice.

Dar există și o dependență internă, psihologică, care s-a instalat în rândul utilizatorilor de toate vârstele. Această dependență îngrijorează pe mulți dintre părinți, deoarece afectează acum mulți copii. Ea a fost observată de către utilizatorii înșiși, și este puternic percepută în cazurile cele mai grave, care necesită tratament drastic, în special sub forma unei retrageri totale pe termen lung și, uneori, o clinică de psihiatrie. Însă această dependență este deseori inconștientă, în cazurile mai puțin grave, pentru că obișnuința [obiceiul] are puterea de a face să pară ca normal ceea ce nu este. 

Trebuie remarcat: pentru majoritatea utilizatorilor, utilizarea a devenit abuzivă.

În acest colocviu, care reunește actorii din media ortodoxă, mass-media este prezentată în cele mai multe cazuri într-un mod pozitiv, ca aparținând sau trebuind să aparțină vieții Bisericii, în ideea că aceasta a devenit în zilele noastre un motor indispensabil activității pastorale și misionare a Bisericii. Această viziune cvasi-paradisiacă trebuie, totuși, să fie temperată. În viața reală, consultarea site-urilor ortodoxe ocupă, din păcate, mult mai puțin spațiu decât cea a altor site-uri, iar mulți tineri ortodocși rămân în totalitate străini de asta. În marea majoritate a cazurilor, patimile care sălășluiesc în omul căzut îl atrag către conținuturi care sunt conforme cu aceste patimi, fie alegând site-uri vizitate sau motivate de comunicarea pe rețelele sociale precum Facebook, caz în care narcisismul (Părinții Bisericii îl numesc philautia) joacă un rol important, fie afișându-se pe sine în căutarea frenetică a unor "like"-uri care să flateze ego-ul.

Am publicat recent o carte de 320 de pagini, în franceză, intitulată ("Malades des nouveaux medias") „Bolnavi de noile media", care a fost tradusă în limba română sub titlul „Captivi ai Internetului“, și este tradusă în limba engleză sub titlul "Addicts of modern medias". Am arătat în această carte, într-un mod foarte detaliat și motivat, negativ, efectele corozive și distructive ale noilor mijloace media în diferite sfere ale vieții umane: psihologice, intelectuale, culturale, sociale, relaționale și, în sfârșit, dar nu pe ultimul loc, spirituală. De asemenea, propun o serie de profilaxii și terapii, în special de natură spirituală. Pentru prezenta lucrare, care trebuie să fie foarte scurtă, am ales să vorbesc numai de post și abstinență, ca despre un mijloc de a limita și de a controla utilizarea noilor media, în cazurile devenite cele mai abuzive și dăunătoare.

Biserica Ortodoxă a stabilit, pentru perioadele de post și în anumite zile ale săptămânii sau ale anului, reguli de limitare și de abstinență în utilizarea produselor alimentare și sexualitate. Unul dintre scopurile principale ale acestor reguli, este acela de a obișnui mintea să controleze impulsurile fizice și emoționale, de a reorienta și recentra forțele psiho-fiziologice către viața spirituală, pentru a instaura o stare de înfometare și de dorință care să renască în omul dependent respectul față de Dumnezeu și nevoia de El, să stabilească în suflet o stare de pace care predispune la penitență și favorizează atenția și concentrarea în rugăciune. 

Abuzul de noile media, devenit comun, produce efecte contrare celor căutate de post și de abstinență: epuizarea în zadar a energiei, stresul și împrăștirea exterioară permanentă, mișcarea și zgomotul interioare constante, ocuparea permanentă a timpului, imposibilitatea stabilirii sau a menținerii păcii interioare, distrugerea atenției și a concentrării necesare pentru rugăciune. Acestea, trebuie subliniat, sunt proporționale cu utilizarea noilor mijloace media, ajunsă la un anumit prag, indiferent de conținutul lor. După cum arată marele specialist în mass-media Marshall McLuhan, media are un impact mai mult decât mesajul pe care îl transmite, până la punctul în care putem spune că „media este mesajul“. Acest lucru nu trebuie să ne facă să uităm, desigur, problema conținutului care, atunci când este rău, solicită si hrănește patimile, și crește în plus gradul de incompatibilitate cu viața spirituală.

Biserica trebuie să ia în considerare noile circumstanțe create în vremurile noastre și să stabilească reguli adecvate, care să însoțească postul alimentar și de abstinență, în scopul de a-l ajuta pe omul modern, prin limitare voluntară regulată, să se elibereze de noile dependențe care îl leagă, și să-i ofere mijloacele necesare pentru desăvârșirea vieții spirituale care se potrivește naturii sale și care este condiția sa veritabilă.

Am putea zice că nu ar fi necesară nicio regulă pentru aceasta, și că recomandările pastorale sunt suficiente, dar am putea spune același lucru și când ne referim la postul alimentar sau la abstinența sexuală, pentru care Biserica, însă, a stabilit canoane, și chiar într-un mod solemn, adică în cadrul Sinoadelor Ecumenice, pentru motivul că regulile formulate în manieră oficială și precisă au un impact mai mare, un domeniu de aplicare mai universal și un caracter mai obligatoriu decât simplele recomandări - nu întotdeauna date - dintr-o parohie. 

Chestiunea care se pune aici, este una legată de natura practică a postului și abstinenței. Deja după cum s-a arătat mai sus, ea ar trebui să limiteze timpul de conectare și să reglementeze strict utilizarea și conținutul mass-mediei. Este necesară abandonarea conectării permanente și limitarea conectării la un anumit interval din zi. Trebuie să abandonăm mediile inutile, cum ar fi mass-media socială (Facebook, Instagram, Twitter etc.) și toate site-urile de divertisment. Toate site-urile care prezintă riscul de a tenta sau al unor întâlniri proaste trebuie, evident, să fie evitate. De asemenea, este necesar să se limiteze conexiunea la Internet, la atât cât este strict necesar pentru muncă sau studiile profesionale. Părinții trebuie să-i învețe pe copiii lor, care folosesc noile mijloace de comunicare, să practice o astfel de limitare, explicând sensul ei. 

Perioadele de post sunt oportunități de abandonare a relațiilor virtuale si artificiale pe rețelele de socializare, în avantajul unor relații reale, concrete, profunde cu familia și prietenii și, în general, pentru a fi mai atenți cu oamenii din jurul nostru. Aceste perioade de post sunt, de asemenea, oportunități de a redescoperi tăcerea și singurătatea, care sunt necesare pentru exercitarea și dezvoltarea vieții duhovnicești. 

Chestiunea care riscă să deranjeze, în contextul acestei conferințe, este aceea că regula postirii și abstinenței de noile mijloace de informare trebuie extinsă la site-urile ortodoxe. Nu vreau să bag în șomaj parțial majoritatea participanților la această conferință, iar scopul meu este dincolo de a limita prezența cuvântului creștin și eclesial într-o lume în care și așa este deja atât de puțin prezent.

Însă, aș sublinia mai intâi că în posturi, mai ales în Postul Mare, o parte din media ortodoxă, mai ales cea cu conținut spiritual, se auto-limitează: își închide site-urile pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă, sau cel puțin încetinește și restrânge publicarea. O astfel de restricție are o valoare exemplară și mărturisește în mod propriu existența postului și limitele la care el invită. 

A doua remarcă a mea vizează lectura. Este adevărat că, foarte pozitiv, majoritatea mass-mediei ortodoxe oferă, cel puțin parțial, lecturi spirituale, iar unele site-uri sunt chiar dedicate strict acestui lucru. Prin urmare, nu există niciun motiv, în principiu, să se limiteze publicarea sau consultarea unor astfel de site-uri, și se pare că ar trebui chiar încurajată, în măsura în care credincioșii sunt invitați la asta, în perioadele postului.

Cu toate acestea, aș dori să subliniez aici că studiile științifice care au fost făcute cu privire la metodele de citire pe ecran [monitor/LO] arată că acest tip de citire este foarte rapid și tot atât de superficial. Pe ecran, textele ne apar ca imagini. Din acest motiv, textul de pe ecran este supus, ca o imagine, unei scanări de suprafață, privirea de obicei surprinzând doar câteva linii. Un studiu științific arată că majoritatea oamenilor nu citesc textul linie după linie, așa cum ar face-o pe o carte, ci sar rapid de la partea de sus la partea de jos a paginii, într-o mișcare care de obicei urmează forma unui F: citesc primele linii, coboară puțin, citesc partea stângă a câtorva linii, apoi parcurg în jos partea stângă a paginii.

Un al doilea studiu a constatat că un cititor mediu de pe Web nu citește decât aproximativ 20% din text. Paginile web sunt vizionate [în medie pe Internet/LO] un timp de până la 10 secunde, ceea ce demonstrează clar că acestea nu sunt cu adevărat citite. Redarea pe un monitor nu se oprește asupra cuvintelor sau frazelor. Este o lectură cu unele mici reveniri. Este o lectură puțin reflexivă. Este o lectură superficială, care nu ne ajută să înțelegem și, cu atât mai mult, să memorăm. Deci, multimedia face ca relația cu textul să fie mai instabilă, mai ușoară, mai fragilă, mai efemeră.

Perioadele de post pot și trebuie să fie perioade în care timpul și calitatea lecturării pot fi găsite, prin abandonarea mijloacelor media digitale, în beneficiul presei scrise și în special al cărților care, după toate studiile, permit o lectură mult mai fructuoasă decât citirea pe ecran, neavând dezavantajele acesteia.

Cu toate acestea, reducerea media, oricare ar fi ea, în perioadele de post, reprezintă o soluție ideală pentru a găsi esențialul în aprofundarea spirituală, care este tocmai scopul principal al perioadei de post.

Aș dori să notez, în concluzie, că multe clinici private și hoteluri oferă zile mai lungi sau mai scurte de deconectare totală, la cel mai mic pret de 1.000 de euro sau 1.200 de dolari pe săptămână. Biserica Ortodoxă ar trebui să ofere în mod oficial această posibilitate, în timpul perioadelor de post, gratuitatea serviciului fiind asigurată și accesibil întregii lumi, și totodată cu un beneficiu spiritual, care nu se găsește în altă parte. Una dintre aceste clinici are sloganul publicitar: "Deconectează-te, pentru a te reconecta". Biserica poate prelua acest slogan, spunând: Deconectează-te de noile mijloace de comunicare, pentru a te reconecta la Dumnezeu și aproapele tău!". - Traducere: Ing. Catălin Ion/ Lăcașuri Ortodoxe®, din limba franceză, după un raport publicat în revista Orthodoxie 

• Părintele Nicolae Dascălu, media digitală să fie utilizată cu discernământ

Părintele consilier patriarhal coordonator Nicolae Dascălu, directorul Publicațiilor Lumina, a vorbit luni, 18 iunie, despre importanța experienței euharistice și a utilizării platformelor de socializare în misiunea preotului de parohie. Adresându-se participanților la Conferința DMOPC18, Părintele Dascălu a subliniat centralitate Sfintei Liturghii în viața credinciosului și a preotului. Participarea la Sfânta Liturghie nu poate fi o „tele-prezență realizată prin mijloacele moderne de comunicare”, ci este nevoie de prezența fizică pentru a ne împărtăși de harul dumnezeiesc prin Sfintele Taine.

El a vorbit despre utilitatea noilor tehnologii în comunicarea și organizarea parohiei.

„Preotul paroh utilizează noile tehnologii pentru a-și programa vizitele pastorale, slujbele religioase, pentru a transmite invitații la programe catehetice sau pentru a-și contacta colegii sau superiorii bisericești”.

Părintele Dascălu a subliniat faptul că atât site-ul parohial, cât și grupurile de discuții de pe rețelele de socializare „sunt instrumente folositoare care pot cultiva un simț al apropierii și comuniunii în lumea reală”.

Din perspectiva relației cu noile tehnologii de comunicare, Părintele Nicolae Dascălu a prezentat trei tipuri pastorale majore de slujitori:

1. Preotul de molitfelnic, dedicat în special vieții sacramentale. Acest tip de preot evită tehnologiile moderne și își îndeamnă ucenicii să le evite, la rândul lor. El este critic față de efectele mediei digitale asupra oamenilor și societății în general.
2. Preotul conștient de lumea digitală. Puternic atașat de valorile credinței ortodoxe și cultura tradițională, acest tip de preot este deschis dialogului cu modernitate. El este un utilizator prudent al mediei digitale și își îndeamnă ucenicii să aibă mereu discernământ.
3. Păstorul care navighează pe internet. El este un „nativ digital” și utilizează noile tehnologii de informare și comunicare în interacțiunea cu oamenii.

„Dacă pentru comunitățile tradiționale, izolate și compacte, primul model de preot este atât necesar cât și suficient, în zonele urbane aglomerate, în diaspora sau în comunitățile răspândite pe o suprafață geografică mare, deschiderea preotului față de media digitală devine o necesitate”.

Motivul pentru care preotul trebuie să relaționeze cu mediile digitale e acela de „a se conecta cu noua cultură și pentru a fi un misionar al Evangheliei lui Hristos în lumea virtuală”.

„Navigând pe marea vieții digitale, păstorul duhovnicesc redescoperă atât oportunități, cât și riscuri, care au efecte directe asupra vieții reale la nivel personal și comunitar”.

Directorul Publicațiilor Lumina a subliniat nevoia vigilenței personale a preotului atunci când utilizează mediile digitale. În încheierea discursului, părintele Nicolae Dascălu a propus utilizarea noilor tehnologii de comunicare cu discernământ pentru intensificarea vieții duhovnicești a credincioșilor și pentru o mai bună comunicare cu episcopul locului sau cu alte comunități ecleziale.

Mai multe informații sunt disponibile pe siteul Basilica.