Porunca Iubirii
Biserica şi Neamul.Politica.LumeaNr. vizualizari: 228

Noua Ordine Mondială - strategia de distrugere a suveranității statale și a identității creștine

Tags: noua ordine mondiala; distrugere; suveranitate; identitate;
 

"Toleranța este pasivitatea omului neputincios a cărui minte a fost sedată de acest lexic cu efect liturgic dar, paradoxal ateist"

Folosindu-se de conferința sa de presă anuală din martie 2018, președintele reales al Rusiei, Vladimir Putin, citat de Alternativenews, a declarat: "Multe state occidentale au ales să meargă pe calea în care neagă sau resping propriile lor rădăcini, inclusiv rădăcinile lor creștine care stau la baza civilizației occidentale. În aceste țări, baza morală și orice identitate națională se refuză – chiar și identități de gen naționale, religioase, culturale. Acolo politica tratează o familie cu mulți copii în mod egal cu un parteneriat homosexual (juridic)... Excesele și exagerările corectitudinii politice din aceste țări duc chiar le legalizarea pedofiliei. Aceste țări încearcă să forțeze acest model în alte țări, la nivel global. Sunt profund convins că acesta este un mod direct de a degrada și de a primitiviza cultura. Acest lucru duce la o criză demografică și morală profundă în Occident. Ce poate fi o dovadă mai bună pentru criza morală a unei societăți umane decât pierderea funcției sale de reproducere? Fără valorile morale care sunt înrădăcinate în creștinism și alte religii ale lumii, fără reguli și valori morale, care s-au format și s-au dezvoltat peste milenii, oamenii își vor pierde în mod inevitabil demnitatea lor umană."

Noua Ordine Mondială - distrugerea suveranității statale 

Vladimir Putin a avertizat și despre amenințarea Noii Ordini Mondiale: "Observăm pe plan internațional încercările de a crea un mod unipolar, unificat al lumii, pentru a relativiza și elimina instituțiile de drept internațional și suveranitatea națională. Într-o astfel de lume unificată, unipolară, nu există niciun loc pentru statele suverane. O astfel de lume are nevoie doar de vasali. Dintr-o perspectivă istorică, o astfel de lume unipolară aer însemna predarea propriei identități și a diversității create de Dumnezeu." 

După cum am informat în articolul nostru cu privire la stadiul organizării referendumului pentru redefinirea căsătoriei în Constituția României, și la noi în țară politicienii caută să vândă sufletul creștin al neamului jugului corectitudinii politice, prin inițiativa legalizării parteneriatului civil. Prin Biroul de presă, ni se reamintește că: "Patriarhia Română privește cu îngrijorare demersurile legate de eventuala oficializare a așa-zisului „parteneriat civil”, acțiuni materializate într-un proiect de lege aflat în acest moment pe agenda Camerei Deputaților. Considerăm că instituționalizarea unei forme alternative de familie este contrară credinţei creştine şi tradiției poporului român, cu posibile consecințe grave pentru viaţa morală, familială şi socială a acestuia. Din punct de vedere creștin, dar și constituțional, cu excepția adopției și a înrudirii de sânge, familia se naște exclusiv prin căsătoria dintre un bărbat şi o femeie. Parteneriatul civil nu ar face decât să încurajeze concubinajul și să deresponsabilizeze pe cei doi parteneri în detrimentul mamei și al copilului. Mai precis, cadrul legal care protejează în mod optim „creșterea, educația şi instruirea copiilor” este doar familia (art. 48, al. 1 din Constituția României). Încercările de redefinire a familiei naturale şi tradiționale, confirmată moral și legislativ de-a lungul istoriei umanității, par să facă parte dintr-o agendă ideologică care discreditează valorile și binefacerile sociale ale familiei. Biserica Ortodoxă Română va continua să apere și să promoveze valorile fundamentale ale familiei tradiţionale, benefice pentru prezentul şi viitorul societăţii româneşti."

Pericolele care se ascund în spatele legiferării uniunilor homosexuale au fost discutate și la Sfântul și Marele Sinod din Creta, unde acestui subiect i s-a acordat o atenție deosebită în Documentul final: „Biserica nu acceptă ca membrii ei să încheie contracte de coabitare (cu persoane n. tr.) de același gen, precum și nici o altă formă de coabitare diferită de căsătorie. Biserica trebuie să depună toate eforturile sale pastorale astfel încât membrii ei care se angajează în astfel de forme de coabitare să poată înțelege adevăratul sens al pocăinței și al iubirii binecuvântate de Biserică”.

La aceasta se adaugă agresivitatea unor asociații laice de a demonta identitatea de gen și a introduce predarea sexualității în grădinițe și școli, de a promova toleranța ca pe o obligativitate, de a accepta răul fără drept la replică, lucruri de care mass-media mustește și abundă. Acesta este contextul trist și descurajant în care suntem îndemnai să urmărim cu luare aminte emisiunea difuzată de Tv Trinitas, Falsificarea omului prin ideologie - Vasile Bănescu si Sorin Lavric, disponibilă mai jos și în transcrierea site-ului Român Ortodox în Franța:

"Termeni stindard, care sunt folosiți cu putere de persuasiune, sunt termeni cu sens pozitiv, gen toleranță, nediscriminare, democratic, drepturile omului, liberalism, societate deschisă, corectitudine politică, valori democratice, valorile Uniunii Europene... Acestea sunt cuvinte infailibile, nu ai voie să le tăgăduiești. Toți termenii aceștia alcătuiesc un limbaj aproape liturgic.   Dar există, ca în orice limbaj liturgic unde avem un crez, termenii de stigmatizare, de anatemă: dacă nu accepți limbajul nostru, atunci imediat te eliminăm, te caterisim. Cum? Ești populist, ești fundamentalist, ești fascist, ești ortodox radical, ești extremă dreaptă, ești cripto-legionar sau ești legionar pe față."

Credință și Cultură.  - Emisiunea din 25 martie 2018 Falsificarea omului prin ideologie

Sorin Lavric: Cartea "Marionete ale destinului" este o critică adusă acestei ideologii devastatoare, neomarxiste, cu tentă secularizantă, al cărei scop este desființarea națiunilor creștine, alcătuirea uni stat federal cu un singur parlament, cu o singură capitală, formarea unei societăți secularizate în care credința nu mai joacă nici un rol, și unde a nu avea o patrie devine un semn de noblețe, unde este mare lucru să nu ai rădăcini, și unde vom deveni cetățeni și nu persoane, unde ne vom defini prin simpla apartenență la un conglomerat statal, vom avea o serie și un număr de buletin, dar nu vom mai fi persoane în sens creștin, vom fi niște marionete, cum spune Bogdan Munteanu în carte.

Noi nu ne vom mai defini pe linei transcendentală cu Dumnezeu, nu vom mai fi pe line orizontală cu semenii noștri, cu care alcătuim o comunitate și căruia îi spunem popor - chiar dacă adepții corectitudinii politice spun că sunt vetuste și depășite- și, în plus, nu mă mai pot defini pe mine în raport cu mine însumi. Pentru că aceste trei relații sunt cele prin care definesc persoana: pe line verticală cu Dumnezeu, pe line orizontală cu semenii mei, cu care alcătuiesc un gen comunitar, puternic, organic, nu un construct cultural, cum spun adepții corectitudinii politice și, apoi, mă definesc pe mine, prin mijlocirea relației cu mine însumi, când stau eu cu mine.

Vasile Bănescu:  Ați descris, cumva, și realitatea din care începem să fim evacuați și realitate orwelliană, dacă e cazul să repetam la nesfârșit acest cuvânt, pentru că ne vine în minte romanul acela profetic. Așadar vorbiți despre deformare, despre totală schimbare de paradigmă, pe care o operează această ideologie ramificată, care pătrunde ca un gaz în toate spatiile pe care le găsește libere. O numim corectitudine politică, dar e vorba de un neomarxism foarte agresiv care deja, în România, scoate capul foarte des, recent. Anul acesta deja s-au întâmplat foarte multe lucruri. Mass-media e aproape total contaminată. Asistăm, așadar la deformări, la malformații, la știri care ne parazitează și ne induc imagini total false, iluzorii. Ni se spune că genul masculin nu mai e masculin, că poate fi feminin, ni se spune că un copil trebuie să-și  exploateze organele sexuale de la clasele primare, că e firesc lucrul acesta și suntem invitați la toleranță, la a tolera inclusiv răul care se instaurează în viețile noastre. Asistăm, așadar, la un asalt fără precedent în modernitate, nu doar împotriva unui lucru, ci împotriva unor fundamente pe care s-a sprijinit până acum societatea, nu doar tradițională, pentru că aceasta e una foarte veche, ci societatea firească, care nu poate funcționa altfel și nu poate respira decât dacă are niște repere stabile.

Aș vrea să vă întreb care este rolul vocabularului, pentru că la noi ajung acești paraziți ideologici prin intermediul unor vehicule lingvistice, ni se transmit, la știri și peste tot, niște formule în care ajungem să credem, tot repetând. Așadar, care e rolul lexicului, al vocabularului, al limbii și al arestării ei ideologice în acest context?

Sorin Lavric:  Nietzsche ar trebui să fie considerat precursorul corectitudinii politice, deși adepții corectitudinii politice îl detestă pe Nietzsche pentru că îl pun pe linia clasică a valorilor europene, însă el a fost primul care a pomenit de răsturnarea aceasta, a tuturor valorilor. Tot ceea ce părea stabil cu o identitate clară, cu un anumit contur începe să se răstoarne. Pur și simplu devalorizarea tuturor valorilor, asta vor ei sa facă. Care sunt valorile pe care vor să le distrugă? Sunt cele clasice. Filozofia greacă, dreptul roman și apoi religia creștină. Aceștia sunt pilaștri pe care stă cultura și civilizația noastră.

Orice polemică și orice război ideologic se duce nu doar prin imagini, ci prin cuvinte. Cuvintele sunt niște vectori de energie mentală. Când rostesc un cuvânt, cel care mă ascultă deja își îndreaptă atenția spre obiectul sau către esența către care trimite cuvântul meu. Cei care ne privesc acuma au atenția îndreptată spre cuvintele cu care noi desemnăm anumite lucruri. In funcție de ușurința și arta cu care ști să mânuiești acele cuvinte poți subjuga mințile oamenilor și poți crea realități fictive, inexistente, cu ajutorul unei arte nominaliste. [...]

Astăzi trăim un război nominalist, asemănător cu cel din Evul Mediu, numai că acuma nu mai este nevoie de Dumnezeu sau de spirit, care sunt noțiuni repudiate, și acum vorbim despre alți termeni stindard care sunt folosiți cu putere de persuasiune. Sunt termeni cu sens pozitiv, gen toleranță, nediscriminare, democratic, drepturile omului, liberalism, societate deschisă, corectitudine politică, valori democratice, valorile Uniunii Europene... Acestea sunt cuvinte infailibile, nu ai voie să le tăgăduiești. Toți termenii aceștia alcătuiesc un limbaj aproape liturgic. Asta este paradoxul! Ei sunt niște atei, sunt împotriva Bisericii, a religiei, și totuși reflexele gândirii lor sunt cvasi-religioase. Ei, când pomenesc de aceste cuvinte o fac cu o devoțiune aproape stârnitoare de crez. Am auzit pe Președintele Iohannis vorbind despre crez democratic [1]. Cum sună crezul ăla democratic? Crezul presupune o mărturisire de credință cu bătaie transcendentă. Vrem să știm și noi care este mărturisirea de credință care poate fi concentrată într-un crez democratic, un simbol de credință al democrației. Vedeți cum tenta acesta religioasă se strecoară până și în limbajul celor care se declară democrați, atei, liberali, anti-Biserica și anti-tradiție?!

Identitate creștină

Deocamdată nu am pomenit decât  de termenii stindard, dar există, ca în orice limbaj liturgic unde avem un crez, termenii de stigmatizare, de anatemă: dacă nu accepți limbajul nostru, atunci imediat te eliminăm, te caterisim. Cum?  Ești populist, ești fundamentalist, ești fascist, ești ortodox radical, ești extremă dreaptă, ești cripto-legionar sau ești legionar pe față.

Vasile Bănescu: Apropos se vorbește despre legionarism într-un mod sofistic insuportabil, știind clar că acest legionarism a murit în perioada interbelică. A readuce mereu în discuție legionarismul care nu mai are niciun corespondent în realitate, care nu mai are contextul în care a apărut este o minciună manipulatoare enormă.

Sorin LavricAcesta este războiul nominalist. Iau un termen, îl arunc pe piață și în același timp îi dau cititorului sau ascultătorului, o dată cu termenul, și sentimentul, conotația, reacția afectivă pe care trebuie să o aibă. Nu zic doar populist, trebuie să vă fie limpede că populist este cu un sens negativ, trebuie să-l digerați cu reținere.

Vasile Bănescu: Are o etimologie care este învecinată cu cea a democrației, despre popor e vorba, și în populism și în democrație.

Sorin Lavric: Bineînțeles! La fel cu legionarismul, la fel cu fascismul, sunt termeni cu conotație negativă, pentru că așa au fost creați de la început, sunt pur și simplu niște torpile, niște pilule de propagandă. Omul naiv le ia ca atare și crede că acestor termeni le corespunde ceva în realitate. Si așa se alcătuiește lumea aceasta de propagandă ideologică, iar dacă nu ai busolă, nu ai discernământ - trebuie să ai o busolă transcendentă -, altfel te pierzi, nu ai cum, e o cutie de rezonanță, cum zic în prefața cărții, ești degringolad, nu ai reper.

Vasile Bănescu: Spuneți că trăim ca într-o cutie de rezonanță în care suntem inundați cu aceste vibrații, inclusiv lingvistice, care ne operează, practic, pe creier o intervenție menită să ne facă să gândim altfel decât este firesc, spulberând reperul transcendental, adică eliminând orice verticală a gândirii, totul fiind pe orizontală, totul în derizoriu, totul în relativizarea a absolut orice, relativizarea morală. Am spus-o de multe ori, discursul public este total lipsit de referințe la moralitate, nu se mai vorbește despre asta, ca și cum moralitatea ar fi devenit stânjenitoare pentru cineva, și a și devenit, firește, pentru că toate aceste minorități sexuale, care sunt privilegiate fără nici un fel de rezerve, confiscând categoria drepturilor omului totalmente, sunt total iritate când vorbești despre moralitate publică. Moralitatea publică trebuie surpată, eliminată, pentru că îi stânjenește. Se preferă imoralitatea publică.

Sorin Lavric: Imoralitatea este dată drept normalitate. Să vă dau un exemplu de cum lexicul poate modifica unghiul de vedere. Acum, când facem emisiunea, ninge. Dacă eu încep să vorbesc despre ninsoare nu în termeni de zăpadă și omăt și încep să vorbesc despre câmp de aer rece, despre condensarea apei și despre cristalele de apa care cad din cer, automat modific unghiul de vedere și, dintr-un unghi literaro-poetic, să zic, schimb unghiul și ajung într-unul meteorologic-științific. Cam asta este tenta secularizantă în schimbarea oricărui mesaj. In cazul corectitudinii politice tot ce are substrat spiritual este dat la o parte și totul se reduce la ceva terestru, într-un singur plan. Si atunci nu mai are nici un rost să invoc spirtul, etica. A cui etică? Să mai vorbesc de onoare, demnitate. A cui onoare? Ce mai înseamnă onoare? Onoarea poate fi definită, nu știu cum... schimbarea condiției masculine în androgină.

Vasile Bănescu: [...] Dispar din scenă și lucruri care dădeau societății altădată și un anumit farmec și o anumită cumințenie. Cumințenia e demodată. Dar să revenim la valori, pentru că ele constituie sedativul cel mai puternic în discursul acesta public revărsat incontinent din sursele mediatice. Se vorbește la nesfârșit despre aceste valori democratice, europene, occidentale, iar orice contestare a unor pseudovalori printre ele e o mare erezie taxată public în mod samavolnic. Cunoaștem expresia "tirania valorilor". Despre ce este vorba aici? Pentru că este un paradox, valoarea este ceva pozitiv, dar tocmai că în ceva pozitiv se poate ambala lucrul periculos.

Sorin Lavric: E vorba de tirania pseudovalorilor. [...] Valorile nu au o existență concretă, reală, pipăibilă, ele au felul de a fi al valabilității. O valoare nu este ca un pahar cu apă. Ea este valabilă și ca să fie valabilă există un câmp simbolic în care ea să-și exercite această putere de influență. Orice valoare este valoare în măsura în care îți călăuzește comportamentul către ceva. Valorile sunt scop. Iar replica pe care o poți da corectitudinii politice este că toate pretinsele valori democratice pe care le invocă nu sunt valori-scop ci mijloc. Când vorbesc de prosperitate și piața comună a Uniunii Europene, când vorbesc de societatea deschisă, acestea nu pot fi scop, nu pot fi valori, sunt mijloc către altceva. Dar mijloc către ce? Pentru că ei nu pot să pună nimic altceva acolo, în vârful ierarhiei, pentru că nu au așa ceva, ei sunt atei, au repulsie față de religie, față de Dumnezeu, față de creștinism în mod special. Si atunci, pentru că nu au finalități, n-au valori scop, înlocuiesc aceste valori-scop cu valori vicariante, care sunt doar valori-mijloc. Si ei nu pot vorbi decât despre drepturile omului, bunăstare, diversitate, toleranță. Bun, toleranță către ce? Că scopul vieții mele nu este să fiu tolerant așa, în mod gratuit, mai ales atunci când sunt agresat. Nu am cum! 

Vasile Bănescu: Vă amintit remarca lui Paul Claudel, care, atunci când i s-a vorbit despre toleranță spune: "La tolerance? Il y a de maisons pour ça!". Deci toleranța se asociază mai degrabă cu casa de toleranța.  Toleranța nu este o valoare în sine. Din punct de vedere creștin toleranța este o slăbiciune pentru că te pune în situația de a nu pune capăt răului și de a-l păstra lângă tine sub forme mai mult sau mai puțin benigne. Din punct de vedere creștin lucrurile stau altfel. Fermitatea în fața răului e recomandată. Nu în fața persoanei, repet, persoana niciodată nu e discreditată în creștinism, oricât de păcătoasă ar fi ea, dar răul pe care îl propagă în spațiul public, și nu numai, trebuie stopat. Așadar toleranța nu este o valoare.

Sorin Lavric: Toleranța este pasivitatea omului neputincios a cărei minte a fost sedată de acest lexic cu efect liturgic dar, paradoxal ateist. Omul nu mai poate reacționa pentru că nu mai are la ce să reacționeze. A fost pur și simplu anesteziat. Si atunci, pur și simplu cu un asemenea om poți face multe în direcția valorilor democratice, care sunt valori de mijloc, sunt intermediare către altceva, dar altceva pentru ei nu mai există.  

Vasile Bănescu:  Cum ne putem opune acestei tiranii a pseudovalorilor? Carl Schmitt vorbește despre valori, dar nu despre valori care au un conținut transcendent, adică nu se impun ele de la sine, ci sunt impuse cu forța uneori, sau cu multă perfidie de cineva care are o agendă. Așadar tirania valorilor astăzi se referă la o presiune pe care o fac acești factori destul de personali ai corectitudinii politice, pentru a impune așa zisele valori în spiritul cărora suntem dresați să credem.

Sorin Lavric: Ca să înlocuiesc valorile clasice, tradiționale - cuvinte care deja au o miză atât de vetustă încât le trezește scârba-, cu pseudovalorile, pe care ei le consideră adevărate, îmi trebuie un act de forță. Forța aceasta poate fi subtilă, poate fi o insinuare, poate fi un bombardament mediatic, cum se și întâmplă, poate fi o prelegere universitară, cum se și întâmplă, și, în plus, poate fi lobby-ul politic prin care șantajezi, ameninți guverne, parlamente samd. Este un act de forță în urma căruia se impune o altă scară de valori și atunci avem de-a face cu o samavolnicie, adică cu o tiranie.  [...] Ce se întâmplă astăzi este că legile sunt folosite împotriva obiceiurilor și cutumelor dintr-o comunitate. Ideal ar fi ca legea să fie expresia sublimă, expresia curată a cutumei, ea trebuie să fie în prelungirea obiceiurilor. In UE legile se dau împotriva obiceiurilor dintr-o societate. Cazul clasic: căsătoria între bărbat și femeie. Asta nu mai e o cutumă, trebuie să o schimbăm, introducem o nouă lege prin care, ca de obicei, ne dovedim toleranți, înlăturăm discriminarea - fără să ne dăm seama că în felul acesta desființăm și noțiunea de căsătorie și noțiunea de familie.

Vasile Bănescu:  A propos de discriminare, uneori discriminarea este absolut necesară și absolut pozitivă, pentru că trebuie să discriminezi între bine și rău, între prost și deștept, între leneș și harnic - discriminarea este necesară, iar în plan moral cu atât mai mult. Nu te joci cu demonul, despre care Steindhardt spunea că nici măcar nu trebuie să începi vreo conversație, pentru că ești pierdut. Nu te joci cu răul, nu-i acorzi nici un pic de toleranță, îl discriminezi pentru a-l înlătura. Iată, discriminarea este necesară uneori dacă prin absența ei ar permite inundarea spațiului public cu lucruri nefirești. Dar, despre firesc și nefiresc pe unde se mai vorbește? Si totuși, sunt oameni care iau atitudine, și vreau să aducem în discuție ceva peste care mass-media noastră a trecut fără de comentariu, celebra declarație de la Paris [din mai 2017, intitulată, „O Europă în care putem crede” n.n.]- celebră pentru noi, cei care am fost interesați de ecourile ei. Există intelectuali, în ciuda faptului că media europeană nu-i pomenește, nu-i aduce în emisiuni samd, care iau atitudini, care scriu, care vorbesc pe unde pot. Acești intelectuali, o parte dintre ei au emis o declarație, numită declarația de la Paris. Despre ce este vorba? 

Sorin Lavric:  Este vorba despre un manifest semnat de intelectuali din câteva țări europene. Numele lor nu sunt atât de cunoscute [...] dar au semnat un manifest către clasa politică europeană, cât se poate de fățiș și de tăios, spunând: oameni buni distrugeți Europa clasică, înlocuind-o cu o Europa falsă. Europa voastră falsă se ridică pe niște idoli, care la rândul lor sunt falși. Idolii aceștia sunt: progresul inevitabil, pe care îl dați drept o fatalitate, împotriva căreia nu ne putem împotrivi - tăvălugul progresului, progresul material în numele rațiunii, exact reflexul iluminist. Apoi "noblețea" faptului de a nu mai avea o patrie și de a fi cetățean european într-o comunitate cu virtuți universale. Reacția acestor intelectuali fiind: nu există o comunitate universală, și nu există valori universal acceptate de toată planeta. Nu există valori împărtășite de societatea europeană cu valori creștine și această invazie a populației islamice. Există o coeziune evidentă. In plus, un alt idol pe care va construiți statul de drept suprafederal este secularizarea, repudierea rădăcinilor creștine și în același timp încurajarea invaziei islamice. Islamul este nu doar o primejdie, este o realitate concretă pe care o respirăm și sub teroarea căreia trăim. Asta scriu intelectualii în această declarație. Îndreptată către cine? Către toți de la Macron până la Merkel, către elitele politice actuale.  [...] Tot ce înseamnă reacție a intelectualilor de dreapta nu este răspândită, nu intră în circuitul mediatic. De ce? Pentru că circuitul mediatic se află în jurisdicția celor care nu acceptă intelectualii de dreapta.

Vasile Bănescu:  Ceea ce este total nefiresc este că deși se clamează existența societății transparente, a dialogului, când e vorba de a începe un dialog, total bine intenționat, - pentru că nici eu și nici dumneavoastră nu suntem niște fanatici antieuropeni, ar fi culmea! ar fi anti-noi-înșine-, problema este că nu ți se dă voie în spațiul public. Mai precis ești izolat, dacă vrei să ai un dialog pe tema unor derapaje, a unor rătăciri, de la drumul pe care toți îl dorim, firește, prosper pentru țara noastră, pentru Europa. [...] De ce nu se poate vorbi despre asta? E chiar așa o erezie care întunecă mințile?

Sorin Lavric: Se poate vorbi, dar se poate vorbi sub obroc, în surdină. Si, un alt aspect pe care îl desprindem din această declarație de la Paris. Ei o spun pe șleau acești intelectuali: voi, clasa politică ne cereți să renunțăm la superioritatea culturii noastre, a rasei albe, la superioritatea culturii creștine, clădită în secole, care este a noastră, și să renunțăm în numele egalității cu cine? Cu islamul care vine peste noi și pur și simplu ne înlocuiește? Pentru că pur și simplu nu mai e vorba nici de asimilare - ei refuza să fie asimilați-,  nu mai e vorba de nicio integrare - ei nu se integrează, nu respectă obiceiurile sau legile țării în care ajung, ei formează enclave de sine stătătoare unde sharia este singurul cadru juridic valabil și, în rest, există o lume interlopă care se extinde tot mai mult demografic, distrugând pur și simplu ethosul european. 

Vasile Bănescu:  Firește există și multele excepții pozitive care s-au integrat, dar nu vorbim despre ele, vorbim despre fenomenul recent, de după 2015 practic când, într-un mod care practic a contrazis legislația europeană, s-au deschis porțile unei invazii fără precedent care va costa Europa, nu doar financiar, ci și din punt de vedere spiritual, economic, desigur, social. Sunt lucruri despre care trebuie vorbit. Nimeni nu e împotriva unui om necăjit, care dorește să supraviețuiască, să se salveze din război, dar s-au dovedit lucrurile acestea, că doar o minoritate era, între acești refugiați, cu adevărat autentică, restul fiind refugiați economic, care vin pentru prosperitatea Europei și nu pentru că sunt cu adevărat vânați în țările lor. [...]

Sorin Lavric: Încetul cu încetul o să se respire aerul lor și nu o să se mai respire aerul vienez. Nu pot să nu pomenesc de discursul lui Victor Orban de ziua Ungariei, pe 15 martie, [...] care a spus pe șleau: Europa se află în cursul unei islamizări premeditate, făcută cu consimțământul clasei politice, a păturii dominate din Europa. [...] Si dă două exemple de țări care se opun acestui proiect de la Bruxelles, de corcire a populației autohtone albe cu cea, cu precădere inferioare din punct de vedere cultural nouă, venită din orient. Polonia și Ungaria sunt cele două fortărețe care se opun curentului federalist venit dinspre Bruxelles.

Vasile Bănescu:  Cum au fost catalogați conducătorii acestor două țări? Populiști! Asta ni se spune permanent în jurnalele de știri, de către așa-zișii analiști, experți în analiză politică.

Sorin Lavric: Vă dați seama că acestor comentatori, dacă li se iau aceste cuvinte stindard sau de anatemă, ei sunt dezarmați, pentru că ei nu mai au cum să se exprime. Nu mai pot! Asta înseamnă neputința de a te exprima cu propriile cuvinte, nu prin pilulele de propagandă. 

Vasile Bănescu: Întrebarea care am pune-o este: ce este rău în a te opune distrugerii valorilor tale naționale? Este ceva rău în asta? Ar avea vreun răspuns? Pot contesta fenomenul care s-a declanșat, de distrugere a acestor valori? Si exemple sunt foarte multe deja.

Sorin Lavric: Da, răspunsul lor este că ceea ce noi considerăm a fi rău este o iluzie, o aparență, provocată de gradul nostru de involuție. Suntem atât de tribali și de retrograzi încât nu percepem adierea binelui, pe care vor să ni-l aducă cei de la Bruxelles și, atunci, în îngustimea și în obtuzitatea noastră, ne opunem unui proces care oricum este inexorabil. Este exact concepția marxistă! De ce vă împotriviți mersului istoric, care oricum este peste capul nostru? Asta înseamnă uzurparea providenței de tip divin! O dai la o parte, și în locul ei pui mersul obiectiv al progresului rațiunii în UE. Nu vă împotriviți că nu aveți cum, sunteți retrograzi, sunteți tribali. Astea sunt cuvintele de anatema pe care le rostesc. Dacă le iei aceste cuvinte, ei nu se mai pot exprima, nu știu cum vor vorbi, vor vorbi în alt jargon pe care trebuie să și-l plăzmuiască.

Vasile Bănescu:  Este posibilă situarea intelectualului creștin în zona neutralității, într-un asemenea context? Poți fi neutru în acest spațiu, în care Raymond Aron îți recomanda totuși să fi spectator angajat?

Sorin Lavric: Dacă ai virtuți mistice da, e cel mai bine să trăiești în lumea ta, tu cu Hristos sau la o mănăstire. Dacă ai asemenea virtuți! Dacă ai o deschidere către lumea socială, atunci neutralitatea este o iluzie, nu poți fi neutru decât dacă ești neputincios, pasiv sau laș. Nu ai cum să fi! Până la urmă tot trebuie să alegi una din direcții, una din tabere, care până la urmă sunt două mari și nu altele. Întrebarea dumneavoastră mă trimite cu gândul la polemica de care vorbește Bogdan Munteanu în carte ["Marionete ale destinului"] între Aleksandr Dughin, ideologul în vogă al Rusiei și Olavo de Carvalho, care este brazilian. Si polemica care a avut loc a fost în 2011 și merită să vorbim despre ea, pentru că cei doi intelectuali trasează foarte bine harta tendințelor imperialiste de pe planetă. Carvalho descrie trei mari tabere, trei mari tendințe imperialiste. El vorbește despre tabăra ruso-chineză, acesta este blocul cu o forță hegemonică ieșită din comun. A doua tabără este cea a califatului arab aflată într-o expansiune în toată Europa. Si a treia tabără este ceea ce numește consorțiul oligarho-plutocratic, deci este consorțiul occidental bazat pe puterea banilor. Ce se întâmplă astăzi în UE? Corectitudinea politică este pur și simplu împinsă de acest mijloc al banilor. In spatele ei, în spatele politicienilor, se află niște finanțe care pot circula peste tot, cumpărând tot, șantajând tot. Astea sunt cele trei tabere și în consorțiul occidental imperialisto-american Dughin vede marele rău. Carvalho, dimpotrivă, nu vede aici marele rău, pentru el marele rău stă în califatul arab care vine cu un cu tot alt ethos și cu un cu tot alt tipar de valori. Si în fine, tabăra ruso-chineză. Acestea sunt cele trei mari imperii din coliziunea cărora se va alege deznodământul și viitorul planetei. Si întrebarea lui Dughin către Carvalho este că, bun, ai descris cele trei tabere, pretinzi că poți să stai în afara, neutru și nepărtinitor, fără să faci parte din niciuna? Eu nu pot, eu fiind rus fac parte din tabăra ruso-chineză și mă opun imperialismului, pe care îl numește bancar-iudeo-masonic-american, după tiparul clasic al conspirației. Si Carvalho spune: eu nu pot să-mi permit luxul de a face parte din aceste tabere. Eu pretind că sunt un intelectual creștin și în același timp neutru. Întrebarea este poți sau nu? Când ești în România nu vad cum poți să fi neutru. Nu ai cum. 

Vasile Bănescu:  Si ce înseamnă să fi neutru? Dacă neutru înseamnă să nu te exprimi, să nu iei atitudine, să nu vorbești, să nu comunici crezul tău creștin - un crez creștin există, totuși-,  atunci nu vorbim despre o neutralitate posibilă, pentru că este nevoie de un mesaj care să vină din altă parte. Să știți că eu îmi pun din ce în ce mai mult speranța în aceasta lume care nu se vede la televizor, sunt oameni care tânjesc după un alt tip de mesaj decât cel livrat la știri, care au ajuns să fie ironizate și în piese de teatru. Știrile din România sunt atât de caraghioase uneori, atât de ridicole prin intonațiile respective, prin subiectele care sunt egale cu zero și care sunt prezentate ca breaking news, încât lumea începe să realizeze că, într-adevăr, li se perindă prin față niște marionete. Cred că lumea începe să înțeleagă, o parte din ea. [...] Cineva v-ar întrebă dacă nu cumva islamul și corectitudinea politica sunt adversari. Deci islamul se opune corectitudinii politice și avem de-a face, în  calitate de creștini, cu doi adversari care nu se înțeleg reciproc. 

Sorin Lavric:  Da, avem de-a face cu doi adversari, dar succesiunea cronologică aș descri-o altfel. Societatea creștină, încetul cu încetul, a îngăduit în lăuntrul ei apariția acestor curente ateiste, printre care marxismul, iar astăzi urmașul marxismului, corectitudinea politică, și care sunt cele mai puternice. Golul, carența, absența credinței pe care aceste curente ateiste le-a provocat înlăuntrul creștinismului a dat naștere unor spații goale, care sunt un sol prielnic pentru apariția islamului. Islamul intră ca în brânză acuma în Occident pentru că acuma nu mai are o religie de care să se lovească, de care să se izbească, iar corectitudinea politică nu poate fi un adversar pe măsură. Am mai vorbit despre asta, într-o tabără însuflețită de credință și o tabără ateistă, câștigul, victoria va fi de partea credinței, indiferent în numele căror valori și căror zei vorbește acea credință. N-au nici o șansă adepții corectitudinii politice în fața islamului, pentru că ei nu au nimic transcendent, absolut nimic. Într-adevăr, noi creștini fiind, avem doi dușmani, și corecții politic și extremiștii islamici. 

Vasile Bănescu: Am vorbit despre valori și despre pseudo-valori. Am spus că valorile acestea, care ni se flutură în față permanent, sunt incapabile să se impună de la sine. Adică nu-ți vine să te ridici în picioare, neapărat, reverențios, când auzi de valorile occidentale. De ce ai face-o?! Cum stăm însă la categoria valori creștine? Pot fi recomandate fără să cădem în capcana aceea a vidului, a celor pe care le identificăm cu valori false? Adică avem dreptul să vorbim despre valori creștine? Nu s-ar putea spune: voi de ce vorbiți despre valorile creștine pe care doriți să le impuneți în spațiul public?

Sorin Lavric: Simplu, pentru că ele au fost verificate în timp, în secole. Când vorbești despre principalele virtuți, acestea sunt niște calități care au fost verificate în timp și care s-au dovedit benefice înlăuntrul comunității. De aceea pomenim de ele, nu pentru că țin eu astăzi să impun, în numele unui "capriciu hristic" aceste valori. Asta este răspunsul: au fost verificate gratie unei predanii, adică a unei tradiții - cuvânt, iarăși, imposibil de digerat de adepții corectitudinii politice.

Vasile Bănescu:  Absolut! E vorba de două milenii de verificare a acestor valori care nu au un conținut imanent, aici este problema, au un conținut transcendent, un conținut dumnezeiesc, pentru că ele nu au fost dezgropate printre niște ruine ale unei vechi civilizații, ci sunt practic accesibile nouă prin revelație. Deci, acceptând revelația, acceptându-L pe Dumnezeu, preluam ca absolut viabile, autentice aceste valori ale Evangheliei.  Sorin Lavric: Si numai în numele unui transcendent revelat poți vorbi de un crez și de un limbaj liturgic, și nu cum fac democrații noștri, care vorbesc despre un crez democratic. Este nostim pentru simplu fapt că e superficial. Ce, Dumnezeu, este acela un crez democrat?  Vreau să aud și eu cum sună acel crez. Vasile Bănescu:  In acest context ne mai putem întreba retoric: ce este fanatic într-un demers absolut democratic numit referendum pentru sprijinirea familiei firești? 

Sorin Lavric: Nu este nimic fanatic, este o reacție de apărare în jurul unui ethos, iarăși, verificat în timp de secole de tradiție, este o reacție de apărare și nu este o reacție obtuză prin care caut să înnăbuș toleranța și să fiu discriminator.

Vasile Bănescu:  Sigur că v-am întrebat, ținând cont de context, pentru că acest demers, cel mai onorabil demers practic din România post-decembristă a fost catalogat, și este în continuare catalogat, ca fiind un demers al fanaticilor religioși. Dacă apăram familia formată dintr-un bărbat, femeie și copii suntem deci niște fanatici religioși și deci periculoși. Periculoși pentru cine, cred că a rezultat din discuția pe care am purtat-o și pentru care vă mulțumesc foarte mult. Am trecut în revistă câteva din temele acestei cărți, pe care o recomand din toată inima. Autorul este Bogdan Munteanu, iar titlul: "Marionete ale destinului". Riscam să devenim marionete în măsura în care nu mai gândim cu capul nostru, ne lăsam parazitați, intoxicați de știri false, de cuvinte infestate ideologic, de cuvinte blamate într-un mod suspect. Atunci devenim marionetele acestor păpușari nevăzuți, și unii v-ar putea întreba, desigur, cine sunt acești păpușari nevăzuți? Eu am fost întrebat, legat de această presiune enormă care se face și în România pentru introducerea în fiecare an de studiu a educației sexuale, de la clasa zero până în a XII-a - e un deziderat al unor ONG-uri să se predea această materie, pentru a deveni, nu știu, o generație nouă superexpertă în probleme de sexologie. Si, când am spus că există această presiune nefirească, și că educația sexuală nu este necesară decât la vârsta adecvată, și într-un context în care se predau lucruri firești menite să ne protejeze de niște derapaje și cu un scop firesc legat de familie samd am fost întrebat, deci: dar de ce credeți că cineva are un interes în acest sens? Adică de ce suntem noi suspicioși, că ar putea fi ceva rău la mijloc. Sigur, întrebarea era lipsită de orice valoare.

Sorin Lavric: Răspunsul este pentru că sunt oameni care urăsc Europa, urăsc rasa albă, urăsc istoria acestei Europe, și vor pur și simplu să o stârpească, să o înlăture și sa o înlocuiască cu acest conglomerat european pe care l-au gândit începând cu al Doilea Război Mondial. Cine sunt sforalii? Spune Victor Orban. Există o rețea internațională care caută să distrugă toate națiunile creștine prin aceasta injecție islamică, iar unul dintre exponenții de care vorbește Victor Orban este Soroș, care este dușmanul lui direct, și care a făcut tot ce a putut împotriva Ungariei din care a plecat.

Vasile Bănescu: Vom fi declarați imediat conspiraționiști, un alt cuvânt menit să spulbere vigilența și luciditatea noastră. Te reduce la tăcere. Vă reamintesc de niște inscripții pe care le-am văzut prin oraș, nu te mai problematiza, totul va fi bine...   [1] Mesajul Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, transmis la deschiderea lucrărilor celui de-al XXIV-lea Congres al Asociației Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Dictaturii din România: Încă din prima zi a mandatului meu, am onorat și omagiat acele modele care s-au opus totalitarismului, luptând pentru libertate și pentru apărarea demnității umane. Voi continua să susțin manifestările dedicate victimelor regimului comunist care au militat pentru crezul democratic și mă voi alătura pe mai departe eforturilor de a nu ne uita trecutul. Voi pleda în continuare pentru construirea unui Muzeu al Comunismului care constituie, în opinia mea, expresia cea mai clară a suportului pe care îl acord politicilor de recuperare a trecutului.   

 

Citiți și:

Putin scrie istorie. Americanii au dezvăluit ce planuri de război pregătește Rusia - Alternativenews 

Parteneriatul civil pentru homosexuali, posibil să fie adoptat înaintea referendumului pentru redefinirea căsătoriei - Cuvântul -Ortodox 

 

01-04-2018
Citeste si:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu


Carti/produse despre:
Noua Ordine Mondiala, Distrugere, Suveranitate, Identitate,