Cookies de navigare nu pot fi dezactivate, iar cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Stiinţă. Medicină. Cultură. ArtăNr. vizualizari: 1172

Reflectii lirice la patimirea minunata a celui intre sfinti slavit, Noul Mucenic al Lui Hristos, ostasul Evghenie Rodionov

Siluanis
Tags: ;
 
Din vremuri stinse in prezentu-mi intunecat,
Simt alinarea durerii din nasterea terestra,
Ce-mi invaluie tineretea straina a timpului absurd
Cu-o dulce mangaiere, in suflet ravasa!
Sa fie suspin, sa fie lacrimi, ori crunta amintire !?
Nu pot a sti, caci sufletul mi-e frant de durere…
     Ma asez obosit pe talpa lespezii din Rastignire,
Si privirea mi-o inalt smerit spre Cer,
Si ma-ntreb cu-nduiosare in cugetu-mi rapus
De existenta-mi efemera, in balanta judecatii obscure:
     De ce nascutu-m-am pe lumea asta nimicniceasca !?
De ce atins-am a lumii straina filosofie !?
De ce-nfloresc in luna mai si am parfumul mut !?
De ce mi-e sufletul strain de existenta !?
De ce cuprind o mare-albastra in vifor milenar !?
De ce simt dangat de clopot in constiinta-mi surda !?
De ce colind a lumii straturi, straine aparente !?
De ce ma bucur de suier de izvoare si parfum de papadii !?
De ce imi salta sufletul de pace nefireasca !?
     De ce !? De ce !? De ce !? simtindu-ma in umbra de ateu !
Ma-ntreb mereu…si lacrimi dure ma brazdeaza !
A noptilor enigma, mi-e sufletul martor, si ratacesc,
Colindand sub Crucea Vietii misterul din oglinda !
M-apasa o bucurie desprinsa din Botezul Sacru,
Si inc-aud glas dulce de cadelnita strabuna
In jurul meu aruncand sarcastic si divin…mireasma,
Iar glasul meu e dur si agitat, speriat fiind de morti !
     Imi pare c-au trecut secole si istoria mi-e mama !
Imi caut Tatal cu disperare prin Crucea din Botez !
     Ma-ntrebi de-I stiu misterul si lumina din Scriptura ?
O, straine, frate ! Mi-e rusine-ati povesti indepartarea,
Durerea si suspinul ingreuiat de-o existenta cenzurata !
Iti pot marturisi fara cuvinte, atat: durere, durere, durere…
Strain fiind pe-a lumii ulite acoperite de stiinta,
De ura etnica si politici in existenta de spirit terestru !
     Orb calatoresc pe Calea de Lumina spre infinit,
Si pasii mei colinda in nestire un sunet de toaca,
Pe trepte de portativ strain de-a lumii muzichie,
Si parca glas de mama ma-npresoara adesea
Cu lacrimi de mangaiere in intunericul Luminii !
     E glas maret in vine ! E caldura nedescrisa, omului din mine,
Ritmul pasilor dulcetii din Golgota in ochi senini,
In trupul meu framantat de tineretea iscoditoare;
In lumea viclean-amagitoare, cu vise si sperante !
Am inca intrebari mistuitoare din scoala cea dintai
Si caut raspunsuri in planuri marete de casa noua !
Sunt tanar si ochii mei viseaza s-ating o stea,
Sa-I cuprind lumina si-nnaltimea-I s-o cuceresc !
Asa gandesc in orbirea-mi convingerii-nBotez,
Caci prunc fiind gustat-am din Har fara-ntrebare
Si urmat-am o Lumina ce-o vad departe…
     Sa-mi fie straina Calea, Durerea si Suspinul !?
Nu pot a ma-ntreba acestea, caci bucuria ma-npresoara,
Si-o caldura lina ma-nconjoara cu-nbrat de Tata
Peste umerii lasati sa-mi cada in vremi de necredinta !
     O, Lumina din Botezul cel dintai venit-ai, aici (…) !
As vrea sa ma ridic sa-ti fac inchinaciune,
Sa-ti multumesc ca datu-mi-ai putere sa te cunosc;
Sa-ti cad in brate, sa plang intaia oara in credinta,
Cu Crucea-npiept in mana-mi amortita !
Dar, stii !? acum suntem aici, si nimeni nu va desparte
Iubirea din Edenul rapit de pe Pamant !
     Acum, in Casa Noua, lasa-ma Parinte Sfinte, cu umilinta,
Sa-mi plec ochii peste pamantul insangerat de chinuri
Si sa dau iertarea cea cuvenita umanitatii intunecate,
Asa cum, Tu, Parinte, prin Cruce iertat-Ai toate !
Si mai lasa-ma Tatuca, draga, o clipa-nprag…
Sa-mi strang la piept maicuta si mainile sa-I simt,
Pe crestetu-mi de copilandru plecat in infinit !
Sa-I multumesc ca m-a nascut si ani mi-a dat in viata,
Sa cred in Tine, sa Te cunosc, sa Te ating !
Si rogu-te, Parinte: tine-o zile multe, lumii sa vorbeasca,
De-a fiului nobila isprava, si da-I putere
Crucea sa vesteasca lumii, in zi de Mai, de Inviere
Cand inaltatu-m-am in slava lui Hristos !
      Te las, maicuta draga si fii pe pace,
     C-a mea iubire tu purta-vei vesnic spre-a mamelor povata !

Aprilie, 27, anul Mantuirii 2012, Gherla,
in linistea bucuriei indurerate in smerita-mi existenta,

cel mai mic intre crestinii nevrednici… Siluanis - cel ce este al padurii - )

28-05-2012


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu