Rugăciuni către Dumnezeu - Tatăl (Apanthisma)

 

 

Rugăciunea întâi către Dumnezeu-Tatăl, a celui între sfinți Părintele nostru, Vasile cel Mare

Rugăciunea a doua către Dumnezeu - Tatăl, a lui Nichifor Calist Xantopol

Rugăciunea a treia către Dumnezeu - Tatăl, a lui Nichifor Vlemide

Rugăciunea a patra către Dumnezeu - Tatăl, a binecuvântatului Ioan diaconul și nomofilaxul

Rugăciunea cincea către Dumnezeu - Tatăl

Rugăciunea a șasea către Dumnezeu - Tatăl

Rugăciunea a șaptea către Dumnezeu - Tatăl

Rugăciunea a opta către Dumnezeu - Tatăl

Rugăciunea a noua către Dumnezeu - Tatăl

Rugăciunea a zecea către Dumnezeu – Tatăl

 

Rugăciunea întâi către Dumnezeu - Tatăl, a celui între sfinți Părintele nostru, Vasile cel Mare

Stăpâne, Dumnezeule al tuturor, Părinte preabun, Cel ce ești și petreci de-a pururea, Cel ce ești fără de început și mai înainte de toți vecii, Cel ce cu ființa ești cu totul neînțeles și cu mărimea necuprins, iar cu bunătatea nemăsurat, adâncul cel izvorâtor și nepovestit al puterii și al înțelepciunii, pe Tine te binecuvântez că ai căutat cu milă și cu îndurări spre ticăloșia mea și m-ai izbăvit de tina și noroiul acestei lumi rele și deșarte și de cursele cele multe și de multe feluri ale stăpânitorului celui viclean al întunericului veacului acestuia. Pe Tine Te binecuvântez, Doamne, că ai minunat spre mine, păcătosul, milele Tale și întru toate mi Te-ai făcut iubitor de oameni, hrănitor, ocârmuitor, sprijinitor, scăpare, purtător de grijă și mântuitor al sufletului și trupului meu. Pe Tine Te binecuvântez, Doamne, că ai arătat spre mine, nevrednicul, iubirea Ta de oameni cea multă și nemărginită. Că în fiecare zi, din lenevirea mea, vânzându-mă diavolului, mă păzești, mă izbăvești și din cursele lui mă răpești. Pe Tine Te binecuvântez, Doamne, că mi-ai arătat nenumărate pricini de întoarcere de la răutățile mele. Pe Tine Te binecuvântez, Doamne, că, neputincios fiind, întărești slăbiciunea mea și nu mă lași să cad cu totul, ci îndată îmi întinzi de sus mână de ajutor și mă întorc către Tine.

Cu ce voi răsplăti Ție, Stăpâne preabune, pentru toate bunătățile pe care le-ai făcut și le faci cu mine, păcătosul? Ce mulțumire își voi aduce ție? Ci din zori până în noapte, ca o rândunea voi glăsui și ca o privighetoare voi striga și nu voi înceta a te binecuvânta în toate zilele vieții mele pe Tine, Făcătorul, Dătătorul de bine și Purtătorul meu de grijă, deși nu sunt vrednic, Doamne, se grăiesc către Tine fiindcă sunt foarte păcătos. Mulțumesc ție, Doamne, că ai îndurat îndelung pentru greșelile mele și m-ai lăsat nepedepsit până acum. Mulțumesc, Ție, Doamne, că nu voiești moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu. Că și eu, deși sunt vrednic de multe chinuri, Doamne, și vrednic de a fi lepădat de la fașa ta, pentru iubirea Ta de oameni cea nepomenitoare de rău, îndelung m-ai răbdat. Mulțumesc Ție, Doamne, cu toate că nu pot după vrednicie să fac aceasta. Miluiește-mă, Doamne, și îndreptează-mi sufletul meu și ocârmuiește-mi viața spre voia Ta, precum știe milostivirea Ta. Fă-mă desăvârșit spre tot lucrul bun, ca să-ți plac Ție și, pentru mulțimea îndurărilor Tale, slobozește-mă în pace din ticălosul meu trup. Că Ție se cuvine a ne milui și a ne mântui pe noi, Dumnezeule, și Ție slavă, mulțumire și închinăciune înălțăm, împreună și Unuia- Născut Fiului Tău și Bunului și de viață Făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a doua către Dumnezeu - Tatăl, a lui Nichifor Calist Xantopol

Mărturisesc Ție, Părinte, Doamne, Făcătorul cerului și al pământului, lesne iertătorule, îndelung răbdătorule, iubitorule de oameni, nepomenitorule de rău, mult milostive, iubitorule de bine, milosârde și îndurate. Tu știi și cunoști neputința noastră și mai ales a mea, a celui păcătos și nevrednic înaintea cerului și pământului. Că sunt cu totul întinăciune și spurcăciune, călcând în fiecare zi și ceas sfintele Tale porunci și dumnezeieștile Tale așezăminte. Și mai înainte de judecata Ta cea nemitarnică și înfricoșată, conștiința mă vădește, că nu este păcat pe care să nu-l fi făcut cu cuvântul, cu lucrul, cu cugetarea minții, cu privirea ce iscoditoare și cu toate simțurile mele. Și, în scurt, toată viața mea am cheltuit-o și am petrecut-o în desfrânare. Căci care din faptele cele cumplite nu le-am lucrat eu în viață cu mădularele mele?

O, milostivirea și bunătatea Ta, și vai de necunoștința și ticăloșia mea! Că Tu din neființă întru ființă cu înțelepciune m-ai adus și toată zidirea aceasta prea frumoasă bine întocmită mie mi-ai spus-o, Preabunule, și cu chipul și asemănarea Ta m-ai cinstit. Iar eu, arătându-mă nerecunoscător către Făcătorul meu de bine, ca un nebun și nepriceput am scârbit peste măsură îndurările Tale cele iubitoare de oameni. Dar fiindcă mila Ta este nemărginită, bunătatea Ta neurmată, iar îngăduința și îndelunga Ta răbdare către păcătoși neasemănată, Te rog ca, precum m-ai ferit pe mine până astăzi, așa să nu mă lepezi până la sfârșit, nici că te îngrețoșezi de mine. Că Tu ești cel ce voiești ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința celor lucrate să vină. Pentru care și Unul-Născut, Fiul Tău, Domnul și Dumnezeul nostru, pentru mila cea negrăită a bunei Tale voințe, plecând cerurile, S-a pogorât și a intrat în pântece fecioresc, a primit pălmuire, a răbdat cruce și a suferit îngropare. Și fiindcă eu am păcătuit mai mult decât toți și pe toți i-am întrecut cu fărădelegile, mai mult pentru mine s-au făcut acestea. De aceea să se facă și întru mine minunată mila Ta, că pentru păcătoși este bună voirea Ta și iconomia și pogorârea cea negrăită a Unuia-Născut Fiului tău.

Deci să nu pui înaintea mea păcatele mele, pe care le-am făcut cu lucrul, cu cuvântul, cu gândul, cu aducerile aminte, noaptea și ziua, de voie, din obișnuință și din mai înainte cugetare, la arătate și în ascuns, în toată ziua, ceasul, minutul și clipa și, în scurt a zice, cu toată ființa mea trupească și sufletească. Știi, Doamne, că nu este pe pământ altul ca mine care să se tăvălească întru păcate, desfrânări și în lucruri urâte. Și nu este cu putință să fi fost altcineva care să fi petrecut după lucrurile mele, de când cu voia stăpânirii Tale ai alcătuit toată lumea, aducând-o dintru neființă întru ființă. Că eu cu răutățile și cu vicleșugurile m-am făcut asemenea satanei, începătorul răutății și mă minunez cum mă mai ține pământul și nu se desface să mă înghită, nelegiuind de atâtea ori și lepădând așezămintele Tale cele sfinte. Mai mult decât cei dinainte de mine am călcat poruncile Tale cele fără de moarte și sfinte și m-am înstrăinat de desfătarea raiului. Ucigător de frate m-am făcut mai mult decât Cain, omorându-mi sufletul cu trupul, și am întrecut pe Lameh, ucigându-mi mintea și netrebnicindu-mi simțirile prin dulcețile cele urâte. Am nelegiuit mai mult decât cei de pe vremea potopului și nimic mai rău nu au lucrat sodomitenii decât relele mele cele covârșitoare. Egiptean m-am făcut și cu inima vârtoasă și neprimitoare de cuvintele Tale ca faraon. Am nelegiuit mai mult decât cei ce au cârtit în pustie și au călcat legea Ta, și mai mult decât ninivitenii. Ce sunt fărădelegile lui Manase față de faptele mele cele rele lucrate cu voirea? Și păcatele lui David? Și ale lui Solomon, fiul său? Și ale altora mulți din Lege și mai înainte de dar, față de care mai rău am greșit!

Am greșit mai mult decât tâlharul și vameșul. Am viețuit mai cu neînfrânare decât desfrânata. Mai mult decât Petru m-am lepădat de tine, fără de căință. Și, în scurt, mai mult decât toți păgânii am nelegiuit, urmând diavolilor celor urâți și răi și tuturor voilor lor, făcându-mă asemenea mai - marilor răutății.

Ci Tu, milostive Doamne, minunate fă și spre mine milele tale. Este vremea ca să se arate noianul bunătății Tale. Fă cu mine semn spre bine. Adâncule al nepomenirii de rău și al bunătății, am păcătuit, și ca nimeni altul am nelegiuit. Doresc să mă pocăiesc, dar niciun ceas nu pot păzi hotărârea mea. Am greșit mai mult decât numărul perilor capului meu, decât nisipul și picăturile de apă, dar Tu, ca un îndelung-răbdător și iubitor de oameni, arată spre mine mila și îndurările tale. Nu este păcat care să biruiască iubirea Ta de oameni, căci noianul milei tale este neajuns, iar nepomenirea de rău și bunătatea ta sunt neasemănate și necuprinse cu mintea. Deși păcatele mele sunt mari, pe lângă noianul milostivirii Tale cel nemărginitele sunt ca o picătură de apă. Și nu numai cele ale mele, ci și ale celor ce din veac au greșit mai mult decât mine, de este cineva care să mă fi întrecut cu răutățile. Pentru aceasta alerg la tine, Stăpânul meu cel preabun, Făcătorul meu și purtătorul de grijă al vieții mele, și-Ți mulțumesc Ție, Dumnezeului meu celui milostiv, cele ce am lucrat. Iar Tu punând înainte mila ta cea obișnuită, arată spre mine milele Tale cele de demult și mă miluiește pe mine, mândrul, trufașul, mărețul în deșert, înaltul cu cugetul, înaltul cu sprânceana, îngâmfatul, semețul, iubitorul de stăpânire, iubitorul de arătare, nerecunoscătorul, nemulțumitorul, iubitorul de podoabă, malahistul, preadesfrânatul, necuratul, urâtul, întinatul, neînfrânatul, stricatul, răsfățatul, îndrăcitul cu pântecele, îndrăcitul cu gâtlejul, desfătatul, îmbuibatul, bețivul, negrijuliul, somnorosul, lenevosul, iscoditorul, vicleanul, zavistnicul, pizmărețul, clevetitorul, pârâtorul, ucigașul, tâlharul, cămătarnicul, mâniosul, mincinosul, urât-câștigătorul, scumpul, pomenitorul de rău, împietritul cu inima, neplecatul, nesupusul, neascultătorul, gânditorul de rău, bârfitorul, defăimătorul, șoptitorul, luătorul în râs, urât-grăitorul, judecătorul strâmb, batjocoritorul, amăgitorul, ocărâtorul, răzbunătorul, prigonitorul, neîndurătorul, nemilostivul, nesimțitorul, neiubitorul de săraci, neiubitorul de străini, neîmpăcatul, neprietenul, zădărâtorul, înjurătorul, obraznicul, bătăușul, nebăgătorul de seamă, netemătorul, urâtorul de bine, urâtorul de frate, urâtorul de fapte bune, hulitorul, necredinciosul, osânditul, nepocăitul, nemărturisitul, cel fără de răspuns, cel ce am lucrat în tot felul de înverșunare și fărădelege cu sufletul și cu trupul, cel ce mai mult decât toți am greșit cu fapta, cu cuvântul și cu voirea, lipsindu-mă de iubirea de oameni și de milostivirea lui Dumnezeu și câștigând munca cea fără de sfârșit.

Drept ești, Doamne, și dreaptă judecata Ta. Dar să biruiască iubirea Ta de oameni și mă abate de la rău la bine. Nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, că de Te vei uita la fărădelegi, Doamne, cine va suferi? Și știu că mari sunt fărădelegile mele și nu lesne mi le pot ierta. Că am greșit mai mult decât toți și fărădelegile mele au covârșit capul meu, am întinat chipul Tău dintru mine, mi-am făcut netrebnică haina sufletului meu, mi s-a stins făclia darului. Buzele mele le-am spurcat cu totul, ochii mi i-am mânjit cu vederile cele necuvioase și fără de pază, căutând cele mincinoase și deșarte. Vai, și de câte ori m-am făgăduit să mă pocăiesc dar m-am arătat mincinos, defăimând bogăția bunătății Tale. Și de câte ori, în biserici, mă făgăduiesc Ție să mă lepăd de cele rele, dar, după ce ies, cad în aceleași răutăți și în și mai rele, fiindcă uit făgăduințele din pricina deprinderii mele celei rele și necurate. De aceea, Stăpâne, nu-Ți uita mila Ta firească și iubirea ta de oameni cea neurmată și alungă-Ți mânia și nu mă răpi înainte de a mă pocăi, tăinuindu-mă ca pe un pom neroditor, nici să mă faci pildă de răutate altora, înțelepțindu-i prin grabnica mea tăiere și osândă, nici să mă fac priveliște a îngerilor și a oamenilor. Deschide-mi mie, celui ce bat, ușa Ta. Întinde-mi mie, celui ce mă afund, mâna Ta. Că mă viscolește adâncul dulceților. Și de nu mă va întâmpina pe mine iubirea Ta de oameni, toate cele lucrate de mine nimic nu vor fi. Vrăjmașul îmi stă înainte ca un tiran aspru, firea mea cea stricată, voința mea cea rea și obiceiul cel cumplit mă asupresc. Vremea vieții mele s-a sfârșit, secerișul morții este aproape, secera este ascuțită, iar securea a ajuns la rădăcina mea, dar eu sporesc spre mai rău. Furul sapă peretele sufletului meu, vrăjmașul răcnește ca un leu, căutând degrabă să mă înghită, calea este gata, sorocul s-a împlinit, înscrisul este în mâini, pârâșii stau ca niște chinuitori nemilostivi, cumpăna este atârnată, iar eu, ticălosul, tras fiind la judecată, nimic nu simt. Vai mie, ce să fac? Unde să mă duc?

Dăruiește-mi, Stăpâne, pocăință și simțire de cele lucrate și lacrimi ca să-mi spele spurcăciunea dezmierdărilor mele. Să nu mă răpești pe mine nepregătit și nemărturisit. Ci vezi greutatea trupului meu celui ticălos pusă asupra mea, cuptorul cel înfocat al gândurilor mele, deprinderea mea cea rea, aplecarea către cele rele și mă mântuiește nu numai pentru mila Ta cea nemărginită. Miluiește-mă pentru bunătatea ta cea mare și nepovestită. Și deși greșelile mele nu este cu putință a fi numărate, dar mila și iubirea ta de oameni cu neasemănare le covârșesc pe ele. Pentru aceasta varsă în dar peste mine bunătatea Ta cea neîmpuținată, căci cugetul meu este plecat pururea cu osârdie spre cele rele. Adu-Ți aminte că pământ sunt, sârguitor spre cele deșarte și ca fumul au trecut zilele mele. Adu-Ți aminte că în păcate sunt născut și mă mântuiește pentru mila Ta, că la Tine este milostivirea. Că umblând după poftele trupului și toată viața mea tăvălindu-mă în noroiul dulceților, m-am făcut bucurie diavolilor și pustiu de iubirea Ta de oameni. Din pruncie până acum înșelându-mă și amăgindu-mă, niciodată n-am voit să urmez voilor Tale, nici socotind că urgia îngrozirii Tale este nesuferită asupra celor păcătoși. Și nu m-am înțelepțit nici de frica tăierii morții, nici a judecății Tale celei nemitarnice, ci am lucrat toată fapta cea urâtă cu covârșire și stăruință, punând pricinuiri întru păcate. Mintea mi-am spurcat-o prin aduceri aminte urâte. Duhul mi-am netrebnicit prin învoiri rele. Trupul l-am întinat prin amestecări necurate. Eu singur am întărâtat mânia ta și am ațâțat urgia ta. Cine mă va plânge și cin mă va tângui pe mine, ticălosul. Tu, Dumnezeule al milei și al îndurărilor, milostiv ești și lesne iertător, având sădite în fire noianul iubirii de oameni și adâncul îndelungii răbdări. Pleacă-Te ticăloșiei mele; primește-mă pe mine, cel ce mă rog; îmbrățișează-mă pe mine, cel ce mă întorc; vindecă durerea sufletului meu și mă mântuiește cu judecățile pe care le știi. Nu am lacrimi fierbinți, nu am mărturisire adevărată și nicio faptă bună care să atragă asupra mea milostivirea Ta. Ci în dar miluiește-mă, Că de vei milui pe cel iubitor de fapte bune și de vei mântui pe cel drept, nu este lucru preaslăvit; ci spre mine, cel ce am greșit peste măsură, să faci minuni cu mila Ta. Știi neputința firii omenești, că Te-ai îmbrăcat întru ea cu milostivire. Să nu biruiască mulțimea răutăților mele milostivirea Ta cea nemăsurată. Treci cu vederea fărădelegile mele și ca un doctor bun vindecă rănile cele netămăduite ale sufletului meu. Vezi-mi bubele care mi-au rănit tot trupul, peste care nu este cu putință a pune nici untdelemn, nici legături. Și Tu, Dumnezeul meu, căruia Îți sunt cu putință toate cele ce sunt cu neputință la oameni și care vindeci cu lesnire toate bolile și nu lași nicio rană de răutate, mântuiește-mă, și iarăși strig, mântuiește-mă, pentru mila Ta. Pentru aceasta ai adus toată lumea aceasta la ființă. Pentru aceasta Te-ai pogorât către noi, cei care Ți-am greșit cu nenumărate greșeli și te-am întărâtat. Dator îți sunt cu nenumărați talanți. Lasă-mi datoria ca și mai mult să te iubesc. Am greșit Ție, Dumnezeule, am greșit, o mărturisesc, dar să nu mă osândești pe mine după fărădelegile mele, nici să-Ți întorci fața ta de la mine, ci auzită să se facă mie mila Ta, și mai ales vestită și arătată, prin milostivirea ta cea către mine, cel ce am greșit peste măsură. Că Tu ești Dumnezeul celor ce se pocăiesc, depărtând de la noi fărădelegile noastre, precum sunt depărtate răsăriturile de la apusuri, și albind, prin pocăință, păcatele noastre ca zăpada și ca lâna. Deci, câte am greșit până acum din tinerețe, iartă-mi-le ca un preabun și mult milostiv, dăruindu-mi vreme de pocăință și lacrimi de-a pururea curgătoare. Aprinde-mi făclia sufletului prin mărturisire din cele de aici. Prin mijlocirea Maicii care a născut mai presus de fire pe Cuvântul Tău cel fără de început și mai înainte de veci, cu folosințele slujitorilor Tăi celor fără de trupuri, prin soliile propovăduitorului pocăinței, ale cinstitului și slăvitului Prooroc Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul, ale sfinților și întru tot lăudaților Apostoli, ale celui de-al doilea propovăduitor al pocăinței, Ioan preaînțeleptul și cu cuvinte de aur, și ale tuturor sfinților celor ce din veac Ți-au plăcut Ție, că binecuvântat ești împreună cu Unul-Născut, Fiul Tău și cu făcătorul de viață și Preasfântul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a treia către Dumnezeu - Tatăl, a lui Nichifor Vlemide

Stăpâne atotțiitorule, Părinte, mintea cea mai înainte de început și mai presus de viață, Ființa cea mai presus de nume, Izvorul cel pururea veșnic și mai presus de mine al izvoarelor celor dătătoare de viață și începătoare de lumină, ale bunătății și slavei, Cel ce ai întărit marginile cerului cu puterea cea negrăită a Duhului Tău celui Preasfânt, prin fiul și Cuvântul Tău cel atotputernic, Cel ce ai spânzurat pământul pe nimic și ai învelit adâncul cu nori; Bunătatea cea mai presus de cuget; iubirea de oameni cea negrăită, Dumnezeul a toată mângâierea și nădejdea; Cel ce prin Duhul Tău cel Preasfânt, mai înainte ai întărit puterile cerurilor iar mai pe urmă l-ai vărsat în chip de limbi de foc peste Sfinții Apostoli, Cel ce ai binevoit a se săvârși taina cea mare și înfricoșătoare a întrupării Unuia-Născut, Fiului Tău și Dumnezeului nostru, pentru mântuirea noastră, Cel ce ești hulit de noi păcătoșii și nu Te mânii, ești defăimat și suferi, ești tăgăduit și îndelung rabzi și toate ni le dai nouă din destul, spre desfătare, vrând să ne aduci pe toți la pocăință, Cel ce întreaga Ta zidire faci bine cu mila și cu îndurările tale, dând daruri bogate celor ce te cheamă pe Tine însuți, Preabunule Stăpâne, primește și rugăciunile mele, ale netrebnicului robului Tău, care nădăjduiesc numai la Tine. Milostivește-Te spre mine și cu frica Ta îngrădește toată viața mea. Pierde sarcinile cele grele ale păcatelor mele, luminează-mi ochii sufletului meu, curățește-mi trupul, întoarce ochii mei ca să nu vadă deșertăciunea, pune strajă gurii mele și ușă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Izbăvește-mă de orice lucru prihănit și de orice gând spurcat. Întărește-mă ca hotărât să mă întorc dinspre toată dulceața pământească. Povățuiește-mă ca să călătoresc pe calea cea strâmtă și necăjită. Trage-mi mintea la cer. Dă-mi lacrimi de pocăință, ca să plâng pentru fărădelegile mele făcute mai înainte. Întărește-mă spre slavoslovia Ta și a Unuia-Născut Fiului Tău și Preasfântului și de viață Făcătorului Tău Duh. Învrednicește-mă ca, prin faptele cele bune, să petrec pe pământ ca în cer. Și peste toate acestea îmbracă-mă cu pavăza cea tare a răbdării până în sfârșit. Și întărește-mi, Stăpâne, voința mea cea alunecătoare. Și mă miluiește pe mine, cel ce stau înaintea slavei Tale cele sfinte și aștept mila Ta cea mare și bogată. Că mila Ta, Doamne, este peste toți cei ce nădăjduiesc spre tine și de aceea nădăjduiesc și eu spre ea. Nu am unde să alerg decât la mila Ta. Ea să mă sprijine totdeauna, să mă urmeze în toate zilele vieții mele și să mă întâmpine pe mine, că de ea este plin tot cerul și pământul.

Izbăvește-mă, Doamne, de toată bântuiala vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, de toată primejdia sufletească și trupească și mă slobozește de toată rușinea cea din patimi. Primește toată slavoslovia, lauda și cererea mea ca tămâia înaintea Ta și proslăvește întru mine numele Tău cel preasfânt. Înconjoară-mă cu puterile cele sfinte ca, întărit fiind și înțelepțit de ele cu cele de folos, nerănit să fiu de toată săgeata potrivnicilor și să petrec bine și fără de prihană întru toată cunoștința. Îndreptează-mi gândul, cuvântul și lucrul după voia ta, ca să umblu întru toate după legile Tale cele mântuitoare. Că a Ta este mila, a Ta este stăpânirea, a Ta este puterea, a Ta este tăria și Ție slavă, mulțumire și închinăciune înălțăm împreună și Unuia-Născut Fiului Tău și Preasfântului și de viață Făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor, Amin.

Rugăciunea a patra către Dumnezeu - Tatăl, a binecuvântatului Ioan diaconul și nomofilaxul

Dumnezeule cel mare, înfricoșător și preaînalt; Cel minunat, mai presus de ființă și de înțelepciune, cel ce ești preabun și atotputernic, Cel nelipsit și cu totul desăvârșit, Cel mai înainte de veci și necuprins, cel mai presus de tot lucrul și numele, a cărui înțelepciune și cunoștință sunt nemăsurate și neînțelese, iar judecățile necercate și căile neurmate, Cel ce ai adus dintru neființă în ființă zidirea cea văzută și nevăzută înființând mai întâi puterile cele îngerești și fără de materie, care se închină și laudă neîncetat slava Ta cea negrăită, apoi pe îngerul cel mai de pe urmă, pe lumea ce amică, pe om, pe care l-ai făcut după chipul și asemănarea Ta, a Dumnezeului celui nevăzut, ca închipuire a înțelepciunii, științei și puterii Tale. Pe care, după ce s-a depărtat de voia ta și de petrecerea cea fericită și a căzut din slava cea dumnezeiască, l-ai zidit a doua oară prin iconomia întrupării Unuia-Născut Fiului Tău, a Domnului șu Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care a binevoit a pleca cerurile și a se pogorî la ticăloșia noastră și L-ai îndumnezeit și L-ai așezat iarăși în starea cea dintâi. Cel ce prin venirea și prin darul celui ce se purcede de la Tine, Părintele Luminilor, a Preasfântului și de viață Făcătorului Tău Duh, ne-ai vestit nouă toate, plinind pe cele cu lipsă, și prin Sfinții Tăi apostoli ne-ai arătat nouă taina Sfintei Treimi, ca să Te cunoaștem pe Tine, Unul adevăratul Dumnezeu și Cel pe care L-ai trimis, pe Iisus Hristos; cel ce primești să te numești Tată al nostru și inima omenească cea curată o lucrezi și o faci scaun și biserică sfântă a Ta și vii întru fiecare dintre cei vrednici împreună cu Unul-Născut Fiul Tău și cu Preasfântul Tău Duh și-Ți faci locaș la el. Cel ce pe mine, nevrednicul, M-ai învrednicit a ajunge până la această vârstă, deși datori sunt cu mulți talanți, însuți, Puternice, Împărate nevăzut, Dumnezeul meu și Domn mare întru tărie, ascultă proasta și smerita mea cere și mulțumire, ce se aduce Ție din gură netrebnică cu limbă necurată și buze spurcate. Ascultă-mă pe mine cu milostivire, îndelung-răbdătorule și nepomenitorule de rău, Stăpâne Dumnezeule, Părinte atotțiitorule, în acest ceas de acum, cel ce ești lăudat fără de tăcere de toată zidirea. Caută cu blândețe spre ticăloșia mea și schimbă în sârguință voința mea cea trândavă, înclinarea cea iubitoare de păcat în poftă neîncetată de bine, de lucrarea faptelor celor bune, de împărăția Ta, care se răpește de către cei silitori și de dobândirea veseliei celei veșnice. Învață-mă să săvârșesc sfințenia în frica Ta. Strălucește peste mine soarele cel înțelegător și lumina cunoștinței celei adevărate. Îmblânzește și împacă inima mea, cel ce ai împăcat toate și ai uni cele cerești cu cele pământești prin pacea care covârșește toată mintea a Unuia-Născut Fiului tău, a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Umple-mă pe mine cu bucuria și veselia cea adevărată, Cel ce ești bucuria cea negrăită a îngerilor. Îmboldește-mă pe mine cu dorul dragostei Tale, cel ce ești marginea doririlor. Mă arată mai presus de tulburările cele lumești, de ispitele și de necazurile ei, cel ce ești limanul cel lin al celor ce se înnoiesc. Să nu lași, Preabunule, zidirea ta să se mute la întuneric și de la întinăciunea patimilor la munca cea veșnică. Izbăvește-mă de smintelile și de toată bântuiala potrivnicului, Cel ce l-ai zdrobit cu puterea Ta cea negrăită și ai omorât îndrăzneala și nebunia lui cea asupra noastră cu Patima cea prin Cruce a Hristosului Tău. Sălășluiește în sufletul meu frica Ta cea curată, pomenirea numelui Tău celui sfânt și dorirea de bunătățile Tale cele nepovestite, ca să gândesc ale Tale, să grăiesc ale tale și să petrec întru ale Tale. Dăruiește-mi, Doamne, prin milostivirea și îndurarea Ta, bunătate, minte smerită, gând veghetor, cugetare iubitoare de dreptate, inimă zdrobită, cuget neîmprăștiat, luare-aminte trează, credință adevărată, blândețe nefățarnică, înfrânare fără patimă și toate roadele Sfântului Duh. Ca întru bucuria Ta să fiu cu toți oamenii în pace, pe toți să-i iubesc curat și cu toți să fiu prieten, și prin dragostea cea către aproapele, să mă întăresc în dragostea Ta. Să nu mă lepezi pe mine, îndelung -răbdătorule, pentru păcatele mele. Să nu Te îngrețoșezi de mine pentru lucrurile mele cele urâte. Precum întru mulți ai făcut minuni cu milele Tale, pentru bunătatea Ta și pentru voința și silirea acelora, făcându-i slujitori ai Tăi, prieteni și prietene, atât în așezământul cel vechi, cât și în cel nou, așa și spre mine minunează milele Tale, Dumnezeule preabun și iubitor de oameni. Mărește îndurările Tale, arată-mi milostivirea Ta și primește-mă cu milostivire întru pocăință pe mine cel ce am greșit mai mult decât toți. Și ajută-mă să mă întorc din toată inima la Tine, să voiesc cu adevărat și din tot sufletul să rămân neclintit în hotărâre, să mă mărturisesc curat, să mă pocăiesc cu desăvârșire, să mă rog precum se cuvine și să șterg cu lacrimi înscrisul păcatelor mele. Ca să mă pot bucura totdeauna întru Tine, Domnul meu, să mă rog neîncetat și întru toate să-Ți mulțumesc. Ca petrecând, nu ca un vierme, nici ca un om de ocară celorlalți și  de defăimarea poporului, nici trupește, ci creștinește și duhovnicește, cu plăcere de Dumnezeu. Și primind, întru mărturia curată a cunoștinței, părticica trupului Hristosului Tău, să ies cu veselie din viața aceasta și să mă învrednicesc părții celor mântuiți întru Împărăția cerurilor, îndulcindu-mă de bunătățile cele negrăite. Cu darul și cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău, a Domnului nostru Iisus Hristos și Preasfântului și Bunului și de viață Făcătorului Tău Duh, cu care Ți se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea în veci. Amin

Rugăciunea cincea către Dumnezeu - Tatăl

Cel ce cu cântări fără tăcere și cu slavoslovii neîncetate ești slăvit întru înălțime de puterile cele înțelegătoare, Cel ce toată mișcarea firilor, după poruncile puse de Tine în ele, o întocmești a-Ți aduce cântare de laudă, Cel ce ești lăudat în tot ceasul de îngeri, de oameni, de vietățile cele necuvântătoare și de stihii și slavoslovit împreună cu Unul-Născut Fiul Tău și Preasfântul Tău Duh, de toată suflarea și zidirea, cu vrednică cuviință, Puterea cea izvorâtoare și neîmpuținată și pricina dintâi a izvoarelor de-a pururea curgătoare ale dumnezeirii și luminii, Cel desăvârșit în toate cele ce sunt, cel neurmat de cei de sus și mai înalt decât cunoștința tuturor, Cel cu totul neînțeles de cei de jos și cu desăvârșire necunoscut de cei de mijloc, bunătatea cea necuprinsă și de-a pururea vecuitoare, Cel ce toate le întorci în ceea ce este de folos cu bunătatea Ta și le păzești în a lor bunătate, Cel ce ne-ai iubit cu dragoste tare, încât pe Fiul Tău cel Unul-Născut L-ai trimis la neamul nostru, care întrupându-Se prin iconomia Lui cea înfricoșătoare de pe cruce și prin moarte ne-a izbăvit din stricăciunea morții și din legăturile cele nedezlegate ale iadului, Cel ce ești bun către cei nemulțumitori și Te veselești de mântuirea celor pierduți, cel ce pe toți cei păcătoși, prin nădejde îi îngrădești cu milă și Te arăți față de ei ca Un tată iubitor de fii, Preaînalte, Necuprinse, Părinte preabune, Făcătorul a toate, Atotputernice, Ție ne închinăm și Te rugăm, chemând spre ajutor și sprijin milele și îndurările Tale.

Ascultă, Doamne, rugăciunea cea ticăloasă a robului Tău celui nevrednic și netrebnic. Caută la mintea mea cea schimbătoare care stă înaintea bunătății Tale și așteaptă ajutorul și mântuirea de sus de la dreapta ta cea atotțiitoare. Tu, Stăpâne, Cel ce cerci inimile și rărunchii, cunoști războiul cel neîmpăcate care mi se aduce de la firea mea și de la vrăjmașii cei nevăzuți și care mă aruncă de-a pururea când în cele de-a dreapta, când în cele de-a stânga. Și trecând întru cele de-a dreapta, îndată se înmulțește asupra mea  nedreptatea mândriei și mă fac spurcat și necurat înaintea Ta, Doamne. Și toată dreptatea mea ca o zdreanță lepădată se socotește înaintea Ta. Iar dacă voi îngriji puțin neputinciosul meu trup întru neputința lui, îndată inima și mintea mi se fac ca o mare sălbăticită și nu mai pot să biruiesc nebunia cea neînfrânată a pântecelui. Și pace nu mai este întru mine, ci din toate părțile sunt tras de gânduri necuviincioase spre cele de-a stânga. Ci precum m-ai izbăvit, Doamne, pentru îndurările Tale cele multe din deșertăciunea și rătăcirea lumii, așa și acum, Doamne, Dumnezeul meu și mântuirea mea, slobozește-mă cu desăvârșire de toată răutatea mea cea ascunsăși de greșelile mele cele de multe feluri pe mine, ticălosul, cel ce de-a pururea mă învăluiesc în cele rele. Dă-mi osârdie și tărie cu puterea Ta, că lauda puterii noastre, Tu ești, Doamne. Că s-a stins vârtutea mea și m-am uscat ca frunza eu, ticălosul, pentru lenevirea și împietrirea inimii mele. De aceea, Doamne, pică în sufletul meu o picătură din apele darului Tău, curățind trândăvia, ceața și orbirea lui și aprinzându-l spre lupte duhovnicești. Fiind în noianul cel nemărginit al dulceților și primejduindu-mă de schimbările cele multe ale patimilor, chem adâncul îndurărilor Tale, ocârmuitorule a toată lumea, mântuiește zidirea Ta și să nu mă înghită iarăși cuptorul patimilor. Caută spre inima mea cea desfrânată, Cel ce cu voia ta toate le-ai adus întru ființă și fă-o să se întoarcă și să se schimbe spre viața cea bună. Trimite-mi mie, trândavului și păcătosului, celui ce zic și nu fac, osârdie, luminare și tărie, ca să urmez cele ce se făgăduiesc. Izbăvește-mă de cursele potrivnicului și mă mântuiește pentru bunătatea Ta. Pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor sfinților Tăi. Că Ție se cuvine a ne milui și a ne mântui pe noi, Dumnezeule, și Ție slavă și mulțumire și închinăciune înălțăm, împreună și Unuia-Născut Fiului Tău și Preasfântului și de viață Făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a șasea către Dumnezeu - Tatăl

Seara și dimineața și la amiază, Te lăudăm, Te binecuvântăm și ne închinăm Ție, Doamne Dumnezeul cel întru înălțime, Tatăl cel fără de început, rădăcina cea fără de început și pricinuitoare a odraslelor celor mai presus de ființă, a Fiului Tău celui născut dumnezeiește și a Duhului Tău celui începător de viață, Cel ce ești neînțeles și necuprins și care cuprinzi cu puterea Ta deodată toate cele ce există; Cel ce reverși din plinirea Ta lumina cea gânditoare, care strălucește mintea cea mai presus de lume și cea din lume, Cel ce la toate cele ce sunt întinzi bunătatea ta cea dumnezeiască, celor de sus, ce nu pot ajunge la covârșirea ei și celor de jos, ce nu se lipsesc de ea; Cel ce pe noi, cei ce ne depărtăm, ne întorci către Tine, ne luminezi, ne îmbunezi, ne întărești și de-a doua oară ne înnoiești și ne chemi pe cei ce te doresc spre viața veșnică și fericirea cea adevărată; Cel ce pe toate le înconjori și le umpli și tuturor împarți cu bunătate pe cele ale Tale, după cât primește fiecare din cei ce vor să se mântuiască, rămânând același și neîmpuținat în înălțimea cea nemărginită. Mulțumesc Ție, Stăpâne preabune, că m-ai învrednicit pe mine, păcătosul și nevrednicul robul Tău, ca în ceasul de acum să întâmpin fața Ta întru mărturisire și să-Ți aduc slavoslovia și slujba cea la bună vreme. Mulțumesc Ție că-mi dăruiești de-a pururea cele de folos și mântuitoare după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale. Mulțumesc Ție, că-mi ajuți la arătare și în ascuns, întru cunoștință și întru necunoștință, ca unuia ce sunt cuprins de toate cele pământești, ca să mă unesc cu totul cu Tine întru pomenirea cea dătătoare de lumină și mântuitoare. Mulțumesc Ție pentru toate pe care le-ai făcut și le faci cu mine, ticălosul și netrebnicul robul Tău.

De aceea, Stăpâne preabune, îndreptează rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta și o primește pe ea ca pe o mireasmă cu bun miros în Jertfelnicul Tău cel înțelegător și sfânt. Că iată, îmi întind către Tine ochii sufletului și ai trupului meu și-mi înalț către Tine mintea și inima mea. Primește-mă acum pe mine, cel ce laud, mulțumesc și binecuvintez slava Ta cea negrăită, curățește-mă de toată spurcăciunea sufletului și a trupului și mă fă prieten al zilei și al luminii. Să nu te îngrețoșezi de mine, Iubitorule de suflete, care în fiecare zi își greșesc și te întărât. Știu că m-am făcut vinovat cu păcatele mele, Însă, deși am greșit foarte, alerg la îndurările Tale. Să nu mă părăsești pe mine, că spre tine nădăjduiesc ochi sufletului meu. Și precum m-a acoperit darul Tău până acum, așa și până în sfârșit să mă păzească. Pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor sfinților Tăi. Că bun și iubitor de oameni ești și Ție slavă și mulțumire și închinăciune înălțăm, împreună și Unuia-Născut Fiului Tău și Preasfântului și de viață Făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a șaptea către Dumnezeu - Tatăl

Mulțumim Ție, Stăpâne întru tot bun. Părintele cel mai presus de ființă, de minte și de cuvânt, întemeierea cea mai presus de ființă și ascunsă și întărirea cea neclătinată, născătorule cel fără de început al fiului Tău celui născut dumnezeiește și pricinuitorule de-a pururea vecuitor al Duhului Tău celui făcător de viață, a cărui măreție nu este cu putință a o spune pentru nemărginirea și necuprinderea Ta, cel singuratic și mai presus de unitate, Cel mai înalt decât toată înțelegerea, bunătatea cea nemărginită și nepovestită, Cel ce ne-ai învrednicit pe noi, nevrednicii, fără de frică a rosti cu bucurie numele Tău cel negrăit, nescris și necuprins și a Te chema tată pe Tine, Cel neînțeles de cei dintru înălțime, mulțumim Ție, Dumnezeule, cel ce bine ai voit ca Fiul Tău, prin care s-au făcut veacurile, să se facă om și ne-a slobozit din tirania diavolului și din stricăciunea morții prin patimile cele înfricoșătoare și prin crucea cea mântuitoare. Mulțumim Ție, Doamne al puterilor, Cel ce în ceasul al treilea ai vărsat Duhul Tău cel preasfânt peste sfinții apostoli și i-ai umplut de darul, înțelepciunea și priceperea Ta, ca să mântuiască neamul omenesc. Însuți Iubitorule de oameni, Stăpâne, auzi graiurile gurii mele și primește rugăciunea mea, a păcătosului, și precum m-ai zidit numai pentru bunătatea Ta, așa mă și mântuiește pentru ea. Că din lucrurile mele nicio urmă cât de mică nu-mi este de mântuire, ci pedepse de multe feluri. Că dacă pentru un cuvânt deșert mi se va cere seamă în ziua cercetării, apoi pentru fărădelegile mele cele nenumărate pe care le-am făcut eu, ticălosul, ce răspuns voi da eu, osânditul? Pentru aceasta, deznădajduindu-mă de toată îndreptarea cea din fapte, numai la bunătatea ta alerg, la ceea ce covârșește tot cuvântul și toată mintea, pe care ținând-o ca pe o ancoră tare a nădejdii, mărturisindu-mă, mă rog: am greșit, curățește-mă, Doamne. Am nelegiuit, iartă-mă, Stăpâne. Te-am întărâtat, îmblânzește-Te și păzește ticălosul meu suflet neîntinat și cu curată știință. Izbăvește-mă de valul cel cumplit și turbat al greșelilor mele cele știute și neștiute și mă îndreptează la limanul cel cu totul lin al voii Tale celei făcătoare de viață și mântuitoare. Dă-mi înțelepciune în cuvântul Tău și tărie întru frica Ta. Și adu-Ți aminte de mine, Doamne, cu milă, când chem numele Tău cel sfânt și-mi dăruiește rămășița zilei acesteia pașnică și fără de păcat. Învrednicește-mă să Te iubesc și să mă tem de Tine din toată inima mea și să fac întru toate voia Ta cea sfântă. Pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor sfinților Tăi. Că bun și iubitor de oameni ești și Ție slavă, mulțumire și închinăciune înălțăm, împreună cu Unul-Născut Fiul Tău și cu Preasfântul și Bunul și de viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a opta către Dumnezeu - Tatăl

Stăpâne Doamne atotțiitorule și făcătorule al tuturor, Tatăl îndurărilor și Dumnezeul milei, Cel ce din pământ ai zidit pe om și l-ai făcut pe el după chipul și asemănarea Ta, ca și prin el să se slăvească pe pământ numele Tău cel de mare cuviință. Și fiindcă s-a stricat prin călcarea poruncilor Tale, l-ai zidit a doua oară spre mai bine și l-ai suit în ceruri; îți mulțumesc Ție, că ai înmulțit spre mine mila Ta și nu m-ai dat vrășmașilor mei, ca să mă rupă desăvârșit pe mine, nici m-ai lăsat să pier întru fărădelegile mele. Deci acum, mult milostive și Iubitorule de bine Doamne, Cel ce nu voiești moartea păcătosului, ci aștepți să primești întoarcerea lui, Cel ce vindeci pe cei zdrobiți și sfărâmați, întoarce-mă și pe mine la pocăință și, zdrobit fiind, îndreptează-mă și sfărâmat fiind, vindecă-mă. Adu-Ți aminte de îndurările Tale și de bunătatea Ta cea neajunsă și uită fărădelegile mele cele nenumărate, pe care le-am săvârșit cu lucrul, cu cuvântul și cu cugetul. Dezleagă împietrirea inimii mele și-mi dă lacrimi de umilință, ca să-mi curățesc spurcăciunea minții mele. Auzi-mă, Doamne, ia aminte, Iubitorule de oameni, milostivește-Te, Îndurate, și slobozește ticălosul meu suflet de tirania patimilor ce împărățesc în mine, ca să nu mă mai stăpânească păcatul, să nu mă mai silnicească diavolul cel războinic și la voia lui să mă plece, ci cu mâna Ta cea tare răpindu-mă din stăpânirea lui, împărățește Tu, bunule și iubitorule de oameni, întru mine și binevoiește să mă fac cu totul al Tău și să viețuiesc de acum după voia ta. Dă-mi mie, pentru bunătatea ta cea negrăită, curățire a inimii, pază a gurii, îndreptare a faptelor, cuget smerit, pace gândurilor, liniște puterilor mele sufletești, bucurie duhovnicească, dragoste adevărată, îndelungă răbdare, bunătate, blândețe, credință nefățarnică și înfrânare cuprinzătoare și umple-mă de toate roadele Duhului Sfânt. Nu mă ridica din cele de aici la jumătatea zilelor mele, răpind sufletul meu neîndreptat și nepregătit, ci fă-mă desăvârșit cu darul Tău și astfel mă scoate din viața aceasta. Ca fără de oprire trecând începătoriile și stăpâniile întunericului din văzduh, să văd și eu frumusețea negrăită a slavei Tale celei neapropiate împreună cu toți sfinții Tăi. Întru care s-a sfinți și s-a slăvit întru tot cinstitul și de mare cuviință numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a noua către Dumnezeu - Tatăl

Știu, Doamne, că deși mulțimea păcatelor mele este nenumărată și nu pot a nădăjdui la bunătatea Ta, dar mila Ta este nemăsurată și ai adânc de bunătate și noian de îndelungă-răbdare. Am întrecut pe toți oamenii cu răutatea, dar nu și îndurările Tale, nici am închis milostivirile milei Tale și nici am uscat pâraiele iubirii Tale de oameni cele de-a pururea curgătoare. Și dacă fărădelegile noastre vor înmulți mai mult decât stelele cerului și nisipul mării, și atunci le biruiește bunătatea și blândețea Ta. Și iarăși toate isprăvile noastre nu ajung să mulțumească dreptatea Ta. Pentru aceasta, nădăjduind în mila Ta, mă apropii de Tine cu frică și cu cutremur, rugându-mă ca desfrânatul: orice Ți-am greșit de voie și fără de voie, cu lucrurile și cu cuvintele, cu aducerile aminte și cu gândurile, întru cunoștință și întru necunoștință, cu mintea și cugetul, ziua și noaptea, în toată viața mea, toate să mi le ierți, toate să mi le ștergi și să mă îmbraci cu haina nepătimirii și a curăției.

Am păcătuit, mărturisesc. Am greșit, nu tăgăduiesc. Poruncile Tale le-am lepădat. Judecățile și îndreptările Tale le-am trecut cu vederea. Am urmat vrăjmașului celui înșelător și viclean. M-am supus trupului și patimilor. Mi-am robit mintea dulceților vieții. M-am făcut locaș a toată necurăția și a toată fărădelegea. Chipul Tău cel dintru mine l-am întunecat, iar pecetea dumnezeiescului Botez am mânjit-o. Am stricat zidirea cea dintâi și cea de-a doua a sufletului meu. Toate le-am amestecat, toate le-am întinat cu căderile cele din fiecare zi și ceas. Mă mărturisesc pe mine vinovat focului celui veșnic și viermelui celui neadormit. Mă propovăduiesc pe sine-mi vrednic de toată munca cea înfricoșată și cumplită. Nu aștept osânda Judecății Unuia-Născut Fiului Tău, care va trimite pe cei păcătoși în gheenă, ci eu însumi îmi dau hotărârea pedepsei. Aducerea aminte a păcatelor mă chinuie. Pârâșii cei cumpliți aduc înscrisele păcatelor mele și cer socoteală, trăgându-mă de la divan la munci. Și din cei ce ajută niciunul, iar cel ce părtinește nicăieri. Ce voi face atunci, în ziua judecății, când mi se va cere seamă de toate? Cine îmi va ajuta? Cine îmi va acoperi cele descoperite și date la lumină înaintea a milioane de îngeri și oameni, pe care le-am lucrat la întuneric, eu ticălosul? Nimeni nu mă poate îndrepta, numai mila și iubirea Ta de oameni, vădindu-mi și dând la iveală faptele și păcatele mele și osândindu-mă mai înainte de judecată. Că Tu, cel ce ai zis prin Proorocul: "Spune tu întâi păcatele tale, ca să te îndreptezi", cu adevărat și mie, celui ce-mi mărturisesc Ție, Domnului, fărădelegile mele, îmi vei lăsa păgânătatea inimii și mă vei dezvinovăți. Și pe lângă aceasta am solitoare vrednică de credință spre înduplecarea ta pe Cea întru tot sfântă, fără de prihană și preacurata Maică a Unuia-Născut Fiului Tău, Dumnezeul adevărat și Mântuitorul firii noastre. Prin sfintele, curatele și nematerialele puteri și stăpânii, scaune și domnii, heruvimii cei cu ochi mulți și serafimii cei cu câte șase aripi și pe toată ceata cea slujitoare știută și neștiută. Pun înainte ca mijlocitori ai mântuirii mele mulțimile dumnezeieștilor părinți și strămoși, care în fiecare veac au bineplăcut Ție. Pun înainte spre rugăciune pe văzătorii tainelor Tale, fericiții prooroci, împreună cu pecetea lor, pe marele văzător al Adevărului, pe propovăduitorul pocăinței și Botezătorul Ioan. Îți aduc sângele și biruințele mucenicilor, care au minunat cerul și au clătinat pământul, alungând minciuna păgânătății și sădind pe pământ adevărul dreptei-credințe. Îți aduc Ție pe mărturisitorii credinței celei adevărate, care s-au împotrivit cu putere celor rău credincioși. Pun înainte și luptele și nevoințele cele de o viață ale cuvioșilor bărbați, care au petrecut ca niște îngeri pe pământ și cu iscusință au biruit patimile trupului, dulcețile inimii și meșteșugurile celui viclean. Și nu las nici taberele cele cinstite și sfinte ale păstorilor și dascălilor lumii care poartă în mâinile lor jertfele cele de sânge și jertfele luptelor și ostenelilor pentru dreapta credință și pentru fapta bună, ci îi chem și pe aceștia spre mijlocire ca împreună să te îmblânzească și să te înduplece pe Tine, Părintele și făcătorul tuturor. Încă și pe femeile și fecioarele cinstite și cuvioase, care, prin voința cea bună s-au schimbat în firea bărbaților și s-au pus sub jugul Evangheliei, pe acestea le aduc înaintea Ta ca să mijlocească și să Te îndemne spre milă. Deci, având atâția și astfel de părtinitori și mijlocitori, îndrăznesc să mă rog și eu, păcătosul și nevrednicul, să nu mă trimiți, Doamne, rușinat, nici să mă urgisești ca pe un nevrednic, sau să mă lepezi de la fața Ta, ci mă numără cu oile Tale cele alese și mă învrednicește părții celor mântuiți, ca un milostiv, îndurat și de oameni iubitor, care Te bucuri de mântuirea păcătoșilor. Că Tu ești Dumnezeul și tatăl nostru, iar noi greșind ne întoarcem către Tine, că suntem fiii Tăi, deși nevrednici pentru neluare aminte. Și Ție slavă, mulțumire și închinăciune înălțăm, împreună și Unuia-Născut Fiului Tău și Preasfântului și Bunului și de viață Făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.  

Rugăciunea a zecea către Dumnezeu – Tatăl

Stăpâne Doamne atotțiitorule, izvorul cel neîmpuținat, nepovestit și de-a pururea vecuitor, Părinte al vieții și al nemuririi, întărirea cea mai presus de putere, cel neînțeles de toate mințile cele de jos și neajuns la rânduielile cele de sus, măreția cea covârșitoare și nearătata, pricinuitorul și izvorul cel îndestulat al bunătății pe care o reverși peste toate făpturile Tale, împărtășindu-se fiecare după vrednicia și osârdia sa de ea, cel ce ai făcut pe om să se împărtășească de bunătățile Tale, împodobindu-l cu chipul Tău cel dumnezeiesc și cu toate darurile cele bune ca și prin el să se slăvească pe pământ numele Tău cel de mare cuviință; și fiind stricat cu păcatul, a doua oară l-ai zidit spre mai bine prin Hristosul Tău, prin care toate le-ai adus întru ființă, iar mai apoi L-ai suit la ceruri, îți mulțumesc Ție, că ai răbdat îndelung până acum și nu m-ai lăsat să pier în păcatele mele. Îți mulțumesc Ție că de nenumărate ori m-ai mângâiat și în ziua cea rea m-ai acoperit, mi-ai dat ajutor de mântuire și dreapta Ta m-a sprijinit și certarea Ta m-a îndreptat desăvârșit. Îți mulțumesc Ție, că Te-ai făcut mie povățuitor, luminare și sprijin, povățuindu-mă și luminându-mă de-a pururea spre mântuire prin gânduri, cuvinte și pilde. Îți mulțumesc Ție că, nevrednic fiind, îmi faci bine, mă chemi, mă îndemni și arăți iubire de oameni cu mine, robul tău cel nerecunoscător, cel ce mult am greșit și mi-am cheltuit toată viața mea în păcate. Deci și acum, mult milostive, iubitorule de oameni, Doamne, Cel ce nu voiești moartea păcătosului, ci aștepți și primești întoarcerea lui, Cel ce mântuiești pe cei deznădăjduiți și înviezi pe cei omorâți, caută spre mine, robul Tău cel nevrednic, și zdrobit fiind, înviază-mă și sfărâmat fiind, vindecă-mă. Pentru bunătatea Ta cea necuprinsă, Stăpâne, uită fărădelegile mele pe care le-am făcut cu lucrul, cu cuvântul, cu gândul întru cunoștință și întru necunoștință. Înmoaie-mi inima mea cea împietrită și-mi dăruiește lacrimi de pocăință, ca să-mi curățesc spurcăciunea minții mele. Și să nu Te întorci de la mine, întinatul, nici să mă rușinezi pe mine cel spurcat și împuțit de lucrurile cele rele. Auzi-mă, Doamne, milostivește-Te și slobozește ticălosul meu suflet de patimile celor ce împărățesc în el, ca întru știință curată să rostesc numele Tău cel preaslăit și să nu mă mai stăpânească păcatul, nici să mă silnicească dracul cel războinic, să mă tragă la voia lui, ci cu milostivirea Ta cea atotputernică izbăvește-mă de amândouă. Că a Ta e stăpânirea, puterea și slava, împreună și Unuia-Născut Fiului Tău și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

 

Sursa: Sfântul Nicodim Aghioritul, Apanthisma, Rugăciunile Sfinților Părinți, Ed. Sophia.