Dumnezeul creştinilor - Remi Brague (CĂRTI)
Prezentare:
La baza numeroaselor confuzii existente astăzi în dezbaterile religioase și în opțiunile indivizilor stă premisa acceptată ca axiomă indiscutabilă că, dacă Dumnezeu există, El ar fi același pentru toate religiile, El fiind totodată dincolo de toate imaginile și noțiunile pe care și le fac despre El oamenii.
Dumnezeul creștinilor e diferit de cel al evreilor și musulmanilor și se lasă cunoscut într-un mod propriu. Este unu, dar într-un mod special. Este Tată, dar nu este bărbat. A vorbit, dar fără să ne ceară ceva. Iartă, fără a trece peste hotărârea libertății noastre.
Sunt teme teologico-dogmatice fundamentale ale credinței creștine, pe care Rémi Brague le repovestește cu multă subtilitate și rafinament intelectual în cele șapte capitole ale cărții de față. Rezultatul e o încântătoare și plină de prospețime apologie a Dumnezeului creștin de care cu siguranță cititorul ortodox inteligent de azi, sătul de blocajele ritualiste și de catehismele inepte, se va îndrăgosti fără îndoială încă o dată.
CUPRINS
Cuvânt-înainte
1. Ca să terminăm odată cu „cele trei”
I. Trei monoteisme?
1. Monoteismul nu e esențialmente religios / 2. Nu sunt decât trei / 3. Monoteismul și politeismul se înfruntă? / 4. Adevărata întrebare / 5. Monoteismul islamic / 6. O recunoaștere reciprocă a monoteismelor?
II. Trei religii ale lui Avraam?
1. Personajele comune / 2. Același Avraam? / 3. Trei religii ale lui Avraam sau una singură?
III. Trei religii ale cărții?
1. O expresie înșelătoare / 2. Trei cărți foarte diferite / 3. Trei raportări la carte / 4. Ideea de revelație
IV. Trei religii?
1. Cum anume se disting cele trei religii între ele? / 2. Trei cărți?
Concluzie
2. A cunoaște pe Dumnezeu
I. A cunoaște
1. Ce înseamnă „a cunoaște”? / 2. A cunoaște singularul / 3. Cunoașterea de sine, cunoașterea personală, cunoașterea lui Dumnezeu / 4. A căuta în locul bun
II. Un obiect special
1. „Deschide-ți ochiul, și pe cel bun!” / 2. Credință și cunoaștere / 3. A cunoaște un obiect paradoxal / 4. Credincioșie, voință, iubire
3. Un Dumnezeu unu
I. Unicitatea
1. Monoteismul ca pericol / 2. Redescoperirea politeismului / 3. Dogmă trinitară și teologie politică
II. Unitate
1. „Monoteismul”, o noțiune vagă / 2. Unicitate și unitate / 3. Problema concretă
III. Unirea: modelul uman
1. Legătura iubirii / 2. Iubire și identitate / 3. A-l accepta pe celălalt ca altul
IV. Unire: modelul trinitar
1. Relația / 2. A-l institui pe celălalt
Concluzie: Uniți cu Dumnezeu unu?
4. Un Dumnezeu Tată
1. Sexualitate și chip al lui Dumnezeu / 2. Masculinitate și virilitate / 3. Creație și paternitate / 4. Decuplarea paternității și a virilității
Concluzie
5. Un Dumnezeu care a spus tot
I. Nu mai e nimic de spus
1. Puterea, sau cuvântul / 2. Un har avar / 3. Religia definitivă / 4. Un Dumnezeu redus la tăcere / 5. Discursul Dumnezeului care tace
II. Tăcerea trupului
1. Cine vrea mai mult vrea mai puțin / 2. Fără întoarcere / 3. Cuvântul întrupat / 4. Treimea
III. După tot
1. Ce-i de făcut când totul e spus? / 2. Cuvântul ne aparține / 3. O regulă generală
Concluzie
6. Un Dumnezeu care nu ne cere nimic
I. Știu ce să fac
1. Amploarea normativului / 2. Ce anume cere Dumnezeu? / 3. Sfârșitul Legii
II. Așteptarea lui Dumnezeu
1. Modelul vegetal / 2. Vechiul Legământ / 3. Noul Legământ
III. Răspunzând așteptării
1. A mânca / 2. Credința / 3. Trufie și umilință / 4. Sacrificiul/jertfa
Concluzie: „Sensul vieții”
I. Câteva clarificări
1. Păcate și plăcere / 2. Îl ofensăm pe Dumnezeu? / 3. Păcatul presupune iertarea
II. Păcatul meu
1. Unde e răul? / 2. Pentru orice păcat există iertare / 3. Lăsarea/remiterea
Concluzie
*
Rémi Brague, actualmente membru al Institutului Franței, profesor emerit, este unul dintre cei mai importanți gânditori ai momentului. Născut în 1947, a absolvit în 1967 prestigioasa École Normale Supérieure, funcționând între 1967 și 1976 ca profesor de liceu. Catolic practicant, căsătorit, tată a patru copii. Cofondator în 1972 al revistei catolice internaționale Communio. Doctor în filozofie în 1976, a fost până în 1987 cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique (CNRS) din Paris. Din 1988 până în 2012 a predat filozofia antică și medievală la Dijon între 1988 și 1990, la Paris I, Panthéon-Sorbonne între 1990 și 2011, iar între 2002 și 2012 și la München.
Autor a zeci de studii de istoria filozofiei antice, medievale (traducător de texte scrise în greacă, latină, ebraică și arabă) și moderne, grupate într-o serie de volume devenite de referință: despre dialogul Menon al lui Platon (1978), despre timp la Platon și Aristotel (1982) și despre contextul cosmologic și antropologic al ontologiei lui Aristotel (1988). Trei recente volume adună studiile sale de istoria filozofiei antice (Introducere în lumea greacă, 2015), de istoria filozofiilor medievale creștine, ebraice și arabe (În mijlocul Evului de Mijloc, 2006), dar și a celor moderne și contemporane (Moderat moderni. Epoca modernă sau invenția unei mistificări, 2014).
Volumul esențial de teoria culturii despre modelul cultural european al identității excentrate plămădit de creștinismul roman (Europa, calea romană, 1992, trad. rom. Ed. IDEA Design & Print, 2002) l-a impus în dezbaterile intelectuale de pe scena pariziană. În același sens se înscrie și recenta pledoarie pentru recuperarea metafizicii ca infrastructură a vieții umane din volumul Ancorați în cer, 2011.
Consacrarea ca figură de gânditor esențial al epocii noastre o reprezintă ampla trilogie redactată și publicată în ultimul sfert de secol, în care tratează despre: experiența umană a universului la antici, medievali și moderni (Înțelepciunea lumii. Istoria experienței umane a universului, 1999; trad. rom. Ed. Tact, 2012), despre istoria filozofică a alianței dintre Dumnezeu și lege la evrei, creștini și musulmani (Legea lui Dumnezeu, 2005) și despre geneza și eșecul proiectului modern (Împărăția omului, 2015) cu un post-scriptum despre impasul umanismului și relansarea lui biblică (Propriul omului. Despre o legitimitate amenințată, 2013).
Cele șapte studii din Despre Dumnezeul creștinilor (2008) publicate în traducerea de față ni-l arată pe Rémi Brague în postura pascaliană a unui apologet subtil al unui creștinism dincoace de orice integrisme și postmodernisme facile, un creștinism inteligent, viu și proaspăt.
Adaugati un comentariu: