Prezentare:
Efect terapeutic:
Recomandari:
A nu se lăsa la îndemâna şi la vederea copiilor mici.
A se păstra bine închis, ferit de umiditate şi căldură excesivă.
Produsul nu trebuie să înlocuiască un regim alimentar variat şi echilibrat.
Contraindicat persoanelor cu alergie sau hipersensibilitate la oricare dintre componentele produsului.
A nu se depăşi doza zilnică recomandată.
COMPOZITIE
Atât în medicina noastră tradiţională, cât şi a altor multor popoare, Coada-calului se utilizează ca adjuvant în multe afecţiuni, pentru acţiunile sale: diuretice, hemostatice, antibacteriene mineralizante, antianemice etc.
Dintre componentele principale identificate menţionăm acidul silicic 5-7% în materia primă uscată, din care 10-20% se află sub formă solubilă, şi o saponină equisetonina (cca 5%). Planta mai conţine galuteolina şi izoquercetina – substanţe de natură flavonoidică, alcaloizii 3-metoxipiridina, nicotina, palustrina, şi palustridina, articulatidina şi izoarticulatidina – substanţe de natură glicozidică considerate ca antivitamin B1, o fitosterină beta – sitosterolul, acid malic şi oxalic. Gliceride ale acizilor stearic, linoleic, linolic şi oleic, dimetil sulfone, vitamina c şi urme de ulei volatil. În sporii plantei au fost identificaţi acizi cu lanţ lung alfa, omega-dicarboxilici prezenţi în fracţiunea lipidică.
Conţinând ulei volatil, care-i imprimă o acţiune antimicrobiană, şi săruri de potasiu, Coada calului se foloseşte ca antiseptic şi diuretic în boli de rinichi şi vezică. Prin diureza pe care o produce, planta acţionează favorabil în edemuri ale picioarelor, boli de inimă, ficat, piele, gută (ajută la evacuarea toxinelor) şi reumatism. Unii cercetători recomandă maceratul de plantă la rece ca având un efect diuretic mai crescut.
Cercetări recente au demonstrat acţiunea coagulantă a plantei şi au justificat utilizarea preparatelor fluide din Coada calului ca hemostatice în metroragii, menoragii, epistaxis sau hemoragii de altă natură şi în tratamentul hemoroizilor. Acţiunea hemostatică este explicată de unii autori prin mărirea numărului de eritrocite, ceea ce este valabil mai ales în tratamentul anemiei secundare post-hemoragice, în timp ce în anemiile primare (cloroză şi anemie hipocromă) nu se constată nici o acţiune. S-au obţinut rezultate bune în anemiile secundare la bolnavii de neoplasm gastric, metroragii, endometrite şi ulcer gastric, în schimb nu s-au obţinut rezultate în anemia alchilică şi în cloroză.
Contraindicate la persoanele cu litiază renală, preparatele din specia Equisetumarvense se utilizează ca remineralizant adjuvant în tuberculoza pulmonară.
Saponinele împreună cu celelalte substanţe chimice din plantă uşurează expectoraţia, calmând astfel tusea.
Acidul silicic conţine cantităţi mari de silicon, un element esenţial pentru organismul uman. În special ţesuturile cu creştere rapidă, ca de exemplu membranele mucoase, pielea, părul şi unghiile consumă mult silicon. În plus, siliconul conţinut în acidul silicic grăbeşte procesul de vindecare. Mai mult, siliconul stimulează dezvoltarea ţesutului conjunctiv, ajutând la o creştere sănătoasă a părului şi unghiilor. Pe măsură ce organismul îmbătrâneşte reţine tot mai puţin silicon, ceea ce reduce elasticitatea şi puterea de întindere a ţesuturilor de legătură. Coada calului se recomandă astfel în prevenirea cariilor şi fortifierea unghiilor fragile.
În prezent se întreprind studii cu privire la persoanele care au valoarea colesterolului ridicată şi rolul pe care-l au fitocomplecşii din diferitele specii de Equisetum.
Coada-șoricelului având proprietăţi depurative, mineralizante şi vitaminizante, este o plantă tonic-amară, astringentă şi diaforetică, cu efecte benefice asupra digestiei, precum şi asupra aparatului digestiv şi urinar. Este folosită ca adjuvant în gastrite, colecistite, enterocolite, afecţiuni uro-genitale.
Pentru acţiunea sa antihemoragică este util în special în metroragii şi afecţiuni hemoroidale. Se foloseşte şi ca imunostimulent în prevenirea şi tratamentul complementar al gripei, crescând rezistenţa la infecţii bacteriene şi virale.
Folosit extern produsul ajută în cazuri de arsuri minore şi răni deschise şi grăbeşte procesul de vindecare.
Menta, ca plantă aromatică, acţionează în două moduri diferite între ele, în funcţie de concentraţia preparatului folosit. În doză slabă, extractul de mentă este analgezic, calmant şi antispastic. În doză concentrată, menta este un tonic al sistemului nervos şi un stimulent digestiv. Substanţele active importante precum mentolul, un valoros ulei eteric, compuşii antibiotici şi substanţele minerale au o puternică acţiune antiseptică şi calmantă.
În frunzele de Pătlagină se găsește un irodoid numit acubină care, alături de flavonoizi, tonifică vasele de sânge și au efect antiinflamator. Cercetătorii spanioli care investigau irodoizii plantei în anul 2000 au descoperit că acubina din pătlagină are proprietăți antiinflamatorii și antibacteriene. Studii norvegiene desfășurate în același an au arătat că un extract de pătlagină poate lupta contra infecției cu pneumococ. Administrată intern sub formă de extract, pătlagina are efect expectorant, iar mucilagiul său calmează mucoasele inflamate, fiind un remediu ideal pentru tuse, răceli de sezon sau bronșită acută. Încă din anul 1982, cercetătorii bulgari arătau că extractul de pătlagină poate fi un tratament naturist indicat pentru bronșită acută și răceli. În studii ulterioare, s-a demonstrat suplimentar că pătlagina are un efect relaxant asupra căilor respiratorii. Pătlagina poate calma și astmul, laringita, faringita și multe reacții alergice care afectează respirația.
Pufuliţa cu flori-mici este o plantă cu acțiune antiinflamatorie, antitumorală (acţionează în special asupra vezicii urinare şi prostatei), decongestivă, dezinfectantă, diuretică, depurativă, regenerant tisulară mai ales la nivelul prostatei şi rinichilor.Contribuie la menţinerea sănătăţii prostatei și la funcţionarea normală a sistemului urinar, prin ameliorarea diurezei. Se utilizează ca adjuvant în: prostatite, hipertrofie benignă de prostată, adenom de prostată, boli renale şi ale căilor urinare, tulburări de micţiune.
Socul (Sambucus nigra) este apreciat ca remediu natural datorită proprietăţilor terapeutice ale tuturor părţilor componente ale acestui arbust: frunzele (acţiune laxativă), florile (diuretice, sudorifice), fructele (vitaminizante, antinevralgice), scoarţa (foarte bogata in substante diuretice).
Florile de Soc au o întrebuinţare răspândită. Multă lume recunoaşte efectul florilor de Soc, ca fiind un remediu demonstrat în timp împotriva febrei – datorită efectului său sudorific stimulează transpiraţia şi scade astfel febra.
Comisia Europeană menţionează efectele florilor de Soc ca diaforetice şi diuretice, datorită conţinutului în flavonoide şi acizilor fenolici – validând astfel utilizările tradiţionale. În studiile „in vitro” s-au evidenţiat şi acţiunea antiinflamatoare şi antivirală.
Florile de Soc conţin cca. 3% flavonoide, compuse în special din glicozide flavonolice: astragalină, hiperozid, izoquercetină şi rutozid, agliconi liberi: quercetină şi kamferol. Mirosul florilor proaspete este datorat aminelor alifatice: atilamina, izobutilamina şi izoamilamina. Mai conţin săruri minerale cca. 8% potasiu, compuşi fenolici: triterpene, alfa- şi beta-amirină, acizi triterpenici: ursolic şi oleanolic, steroli, ulei esenţial, alcane, mucilagii, pectine, zaharuri şi taninuri.
Pentru proprietăţile lor diuretice şi sudorifice, florile de Soc sunt recomandate în tratamentul răcelilor şi gripelor. Prin diureza pe care o produc se recomandă şi în reumatism, boli de rinichi şi de vezică. De asemenea au şi proprietăţi galactogoge (sporesc cantitatea de lapte la mamele care alăptează) şi antinevralgice. Având proprietăţi laxative şi ajutând la eliminarea apei din ţesuturi, inhibând apetitul alimentar (pe termen lung), se foloseşte ca medicament natural în obezitate. Pentru aceleaşi motive se recomandă în constipaţiile de natură nervoasă.
Extern, preparatele pe bază de Soc sunt utilizate în arsuri, erizipel, abcese şi furuncule (având proprietatea de a fluidifica puroiul şi de a calma durerile), contuzii, hemoroizi – sub formă de spălături locale, cataplasme, inhalaţii, gargarisme, tamponări.
10-07-2017