De ce l-a luat Trump pe Dumnezeu cu el în turneul din Orientul Mijlociu

Într-un editorial excelent al lui Mihail Neamțu, publicat în QMagazine, numărul din luna iunie 2017, citim:

"Puțini ar fi bănuit că Donald Trump – un personaj secular, cosmopolit, crescut în valorile new-yorkeze ale veacului trecut – va vizita, într-o primă deplasare externă, asumată ca președinte al Statelor Unite, trei destinații importante pentru tradițiile abrahamice ale lumii: Israelul, Arabia Saudită și cetatea Vatican. În pofida smogului apăsător și lipicios al propagandei anti-americane, merită să descifrăm semnificația reală a întâlnirii celui mai important lider al planetei cu geografia sacră a religiilor monoteiste: iudaismul, creștinismul și islamul. (...)

Arabia Saudită a fost prima ţară vizitată de Donald Trump în turneul său international de debut

Infestarea lumii arabe cu morbul urii și al violenței trebuie să înceteze. Pe o notă realistă și pragmatică, președintele SUA a vorbit liderilor islamici despre dreptul la auto-determinare al creștinilor și al evreilor din Orientul Mijlociu, dar și despre erorile Departamentului de Stat care, decenii la rândul, a exportat proiecte ideologice incongruente cu tradițiile spirituale și culturile locale ale țărilor creștine sau musulmane. În locul susținerii sectare a retoricii transgender, mai importantă pentru popoarele lumii este pacea, securitatea și prosperitatea. Donald Trump a cerut liderilor religiei mohamedane să izoleze facțiunile extremiste și să învețe din lecția moderației aplicată de țări precum Iordania sau Egiptul. (...)

”Arabia Saudită este țara care adăpostește cele două situri sfinte ale islamului”. ”Acolo vom începe să construim noile baze ale cooperării și susținerii aliaților noștri musulmani pentru a combate extremismul, terorismul și violența și să pregătim un viitor mai drept și mai optimist pentru tinerii musulmani din aceste țări” spunea Trump.

Vatican, o fortăreață

Vizita la Ierusalim n-a avut doar o componentă geopolitică, ci și o dimensiune spirituală. Președintele Trump a vizitat Mormântul Sfânt, venerat de milioane de creștini, dar și Zidul Plângerii, cinstit de evrei. Surpriza cea mare s-a produs la întâlnirea cu Suveranul Pontif, cel care afirmase în 2016 că susținătorul unui zid între SUA și Mexic nu poate fi… creștin. Două personalități diametral opuse și-au strâns mâna: vocea abundenței și glasul sărăciei. Donald Trump este, desigur, miliardarul excentric, dornic să reprezinte și să apere măreția Americii capitaliste; Papa Francisc a rămas preotul misionar din Argentina, care păstrează vie amintirea oamenilor sărmani și obidiți dintr-o țară socialistă. Puțină lume a observat că Papa Francisc și Donald Trump au, totuși, ceva în comun: școala iezuită.

Suveranitate națională versus globalism

În pofida unor dezacorduri punctuale – cele care privesc Zidul sau încălzirea globală – relația dintre Donald Trump și Papa Francisc s-a ameliorat prin prezența discretă, dar pioasă, a Melaniei. Îmbrăcată sobru, soția președintelui american s-a rugat în fața statuii Fecioarei, s-a recules în Capela Sixtină și a primit binecuvântarea Suveranului Pontif deasupra rozariului. Stilul pugilistic al lui Donald Trump a lăsat loc unor priviri tandre și atingeri gingașe la spitalul pediatric Bambino Gesù. Întâlnirea dintre liderul lumii libere și Papa Francisc a scos la iveală tensiunea dintre naționalismul profesat de președintele Trump sau de Steve Bannon (strateg al Casei Albe) și viziunea globalizantă a episcopului Romei, pentru care frontierele geografice și politice trebuie să lase loc solidarității universale. Pentru numeroși episcopi din Vatican, conceptele de bază ale modernității politice – stat, teritoriu, popor, conștiință națională, lege fundamentală – și-au pierdut relevanța. Pentru ideologii mișcării conservatoare din Statele Unite, creștinii trebuie să reprezinte sarea pământului și factorul coagulant în formarea, dezvoltarea și conducerea unei comunități politice numită națiune.

Când o țară acceptă milioane de imigranți care nu respectă valorile fondatoare ale poporului american – libertatea religioasă, proprietatea privată, separația puterilor, egalitatea între sexe sau negoțul neîngrădit -, riscul unui război civil (așa cum spunea Pierre Manent) devine iminent.

Merry Christmas

După ce s-a întors acasă, Donald Trump s-a reconectat prin mesaje directe și simple la o bază electorală care îi poate aduce și al doilea mandat: creștinii bisericilor evanghelice. În timpul campaniei din 2015-2016, candidatul republican a criticat decizia Stângii radicale de a boicota o formulă de salut intimă, caldă, tradițională: „Crăciun fericit” („Merry Christmas”). În limba engleză, Christmas alătură două substantive: Christos (traducerea grecească a termenului ebraic Messiah, care înseamnă „Cel Uns”) și mass (liturghia, adică slujba festivă dedicată sărbătorii Nașterii Domnului). Donald Trump a promis că va restaura semnificația pozitivă și generoasă a acestui praznic: Crăciunul – moment privilegiat al calendarului occidental, trăit ca sărbătoare a generozității, a filantropiei și a veseliei copilărești."

Articolul integral este disponibil la sursă. 

Recomandăm pe aceeași temă: Trump și mizele primului său turneu extern