Lumina puterii creatoare sau Vasile Trif – preotul cu suflet de artist

Delia Florea
Tags: ;

Mărturisirea părintelui Vasile Trif despre puterea purificatoare a artei sună ca o spovedanie, harul slujirii sale preoţeşti unindu-se inseparabil cu dragostea pentru BINE, ADEVĂR şi FRUMOS. Acest preot cu suflet de artist oficiază Liturghia şi Sfintele Taine la Biserica Sfântul Nicolae din Baia Mare iar calităţile sale artistice sunt apreciate ca fiind ,,de înaltă valoare”. A scris poezii care i-au fost publicate în reviste cu renume: Luceafărul, Transilvania, colaborează la Almanahul anual al Episcopiei Clujului precum şi la diverse publicaţii periodice.

Deprinde pictura ca autodidact abordând diferite tehnici, începând cu cele mai simple şi ajungând la cele mai complexe: pictura pe sticlă, pe lemn, pe pânză, pictură murală şi mozaic ceramic. A pictat câteva biserici, parţial sau în întregime. Colaborează cu renumiţi pictori băimăreni, mai ales cu cei care poartă prenumele Nicolae şi sunt ocrotiţi de sfântul cu care preotul are o legătură specială: Apostol şi Suciu, dar şi cu: Vasile Muste, Vasile Naşcu – grafician, Traian Moldovan – sculptor ş.a.

În sculptură a fost iniţiat de către profesorul Dumitru Ciocotişan, în cadrul Şcolii Populare de Artă ,,Liviu Borlan” din Baia Mare. Expune atât în ţară cât şi în străinătate. O parte din lucrările sale de pictură şi sculptură se regăsesc în diferite colecţii particulare din: România, Polonia, Franţa, Austria, Italia, Spania, Germania, Serbia, Ungaria, Olanda, Japonia, Israel, S.U.A, Canada. În anul 1989 a obţinut premiul I pentru lucrarea Adusul miresei, prezentată la expoziţia naţională din cadrul Festivalului Cântarea României.

Dintre lucrările sale fac parte: Monumentul din lemn, basorelief şi statuie al lui Grigorie Pintea Viteazul de la Mânastirea Rohia, realizat în anul1980; Troiţa-sculptură din Suciu de Sus, jud. Maramureş; Monumentul eroilor de la Biserica Ortodoxă din Cărbunari; cele două troiţe monumentale de la Măcicaşu (judeţul Cluj), Troiţă monumentală la Biserica Sf. Nicolae din Baia Mare, Sculptura monumentală Troiţa Marinarilor ridicată în parcul Muzeului Marinei Române din Constanţa; sculptura troiţă în cimitirul din Cărbunari; pictura murală de la Capela Eroilor din Făureşti, pictura murală şi lucrări executate în tehnica mozaic la Bisericile Ortodoxe din Seini, din Groşi şi Cicârlău; pictură şi mozaic la Biserica Ortodoxă din Dăneştii Maramureşului şi în Biserica Ortodoxă din Ilva Mare (judeţul Bistriţa-Năsăud) precum şi în cele din Bozânta Mare şi din Bicaz. A pictat iconostasul Bisericii Ortodoxe din Rugăşeşti (Cluj) ş.a.

Între anii 2003-2004 a realizat pictura murală şi icoanele aparţinătoare iconostasului Bisericii Acoperământul Maicii Domnului de la I.M.I. – S.A, Baia Mare, ctitorită de Alexandru Pîrjol. Tot în 2004 a pictat iconostasul Bisericii Sfântul Pantelimon din Terrebonne – Montreal (Canada). Acolo, preot paroh este fiul său cel mare, Vasile Trif junior, care, la rândul său este înzestrat cu talent artistic: pictează şi scrie poezie. O parte din versurile sale sunt cuprinse în volumul Fiul în risipire, care a fost lansat la Teatrul municipal Baia Mare în anul 2002.

Am stat la ,,taifas” cu părintele Trif şi mi-a mărturisit că este preocupat îndeosebi de teologie, istorie şi artă: ,,Astea mi-s bucuriile!... Arta e ca şi cultul, prin ele poţi să ajungi la trăiri superioare”. E un mare iubitor de muzică, mai ales clasică, populară, folk, indiană. Este posesorul unei impresionante biblioteci de circa 5.000 de volume.

În liniştea atelierului său din Cărbunari stau frumos orânduite, aşteptându-şi parcă ,,admiratorii” o multitudine de colecţii:

- carte veche – 10 exemplare, cea mai veche fiind o scriere a mitropolitului Varlaam;

- icoane – printre care 30 din Şcoala de la Nicula;

- ceasuri vechi – în număr de 20, cel mai vechi fiind un exemplar de prin 1800;

- valoroase lucrări de artă modernă şi contemporană aparţinând unor personalităţi consacrate în domeniu: Henri Catargi, Costin Neamţu, Nicolae Apostol, Ilie Cămărăşan, Nicolae Suciu, Vasile Jurje, Traian Moldovan, Traian şi Mircea Hrişcă, Alexandru Şainelic, Vasile Naşcu ş.a.

Treptat, odată cu trecerea timpului, locuinţa sa a devenit un veritabil muzeu în care te simţi copleşit de varietatea şi frumuseţea autenticelor exponate.

Părintele Trif ştie că de multe ori între artişti există ,,mâncărimi şi invidii”, dar sfinţiei sale, ca o dovadă de mare înţelepciune, îi place ,,să stea deoparte”. Este deplin conştient de misiunea deosebită pe care o are, de faptul că trebuie să muncească ,,ca un rob” – după cum spunea Brâncuşi – pentru a realiza ceea ce-şi propune şi de aceea nu-şi iroseşte niciodată timpul.

Are ucenici atât în calitate de păstor de suflete cât şi în calitate de maestru: patru ,,tinere vlăstare” cu vârste cuprinse între 7 şi 15 ani, care încearcă să deprindă meşteşugul picturii. Iubeşte mult natura şi pictează chiar în plein-air, deprindere rar întâlnită la artiştii din zilele noastre.

În luna octombrie din 2011, iubitorii de artă au avut ocazia de a admira timp de două săptămâni la Galeria Millennium III din Baia Mare Expoziţia personală Vasile Trif – Pictură şi sculptură. Jurnalistul Andrei Fărcaş, prezent la vernisaj, a subliniat ,,progresul evident al artistului în toate exponatele sale dar mai ales în lucrările de inspiraţie divină” – ICOANELE. Ca o noutate, o parte din acestea erau însoţite spre ,,miros de bună mireasmă” de câte un fir de busuioc plin de Taine! Se remarcă la artistul Vasile Trif un echilibru lăuntric meditativ, respiraţia largă a peisajului, o gamă discretă a paletei de culori folosite şi îmbinarea lor cu o fineţe de bijutier, nostalgia locurilor natale, iubirea nedisimulată a satului ancestral, luminozitatea pornită de la firul de iarbă până în înaltul cerului, toate îmbrăcate cu ,,o minuţiozitate şi siguranţă a tuşei” astfel că pare ,,răsărită odată cu tabloul”. La sculpturile sale din lemn de diferite esenţe (dud, prun, nuc) ,,se observă o manieră aparte” în care sunt redate idei de mare profunzime!

Icoanele sale sunt realizate după canonul bizantin şi cel neobizantin care ,,se adresează şi inimii şi minţii” – spune Vasile Trif. Referindu-se la pictura sa de factură laică recunoaşte, se mărturiseşte: ,,Păcătuiesc pentru că sunt mai dulceag” deoarece ,,frumuseţea este partea de suprafaţă”. Foarte inspirat, cu ocazia unei expoziţii din 1978, renumitul compozitor Liviu Borlan i-a dedicat Omagiul-catren plin de tâlc: ,,Expoziţia-i frumoasă, / Poezie, nu prozaic, / Stilul clar – iconografic, / Însă popa... e cam laic”.

Odată cu vernisajul din 15 octombrie 2011, ca o încununare a celor 60 de ani împliniţi, a avut loc şi lansarea remarcabilului album PUTEREA LUMINII – Pictură şi sculptură (ediţie bilingvă română-engleză), înzestrat cu o grafică de excepţională calitate, în care se regăsesc o parte din cele 60 de lucrări care au fost expuse la Millennium III, dar şi cu alte ocazii.

Iată câteva din impresiile cuprinse în acest volum, însemnări, note şi comentarii ale unor personalităţi marcante în domeniul artei (şi nu numai), adunate ca o nepreţuită comoară pentru a ni le dărui nouă, cititorilor:

,,În căutarea drumului propriu [Vasile Trif] asimilează multiple izvoare şi trăsături ale artei plastice româneşti, de la cele populare până la cele de ordin cult, transfigurând realitatea. Are acasă o bogată colecţie de obiecte etnologice şi artă populară, iubeşte tradiţia artistică a locului dar şi istoria neamului”. Evocă personalităţi şi momente importante ale istoriei: Cavalerul Trac, Posada etc., care ,,au jucat un rol major”, încrustat pe răbojul faptelor înalte ale poporului român. Recompune portretele domnitorilor Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul; evocă figura legendară a căpitanului de haiduci Pintea Viteazul. Preocupările sale legate de mitologia românească se reflectă în lucrările: Mioriţa, Poarta vieţii, Mască. Atât tabloul în ulei cât şi basorelieful în lemn denotă supleţe a construcţiei, echilibru şi simţ al nuanţei, tratarea temei, momentul ales având fior dramatic şi monumentalitate.

Pentru criticul de artă Florica Cruceru, artistul-preot constituie o ,,enormă surpriză” fiind preocupat deopotrivă atât de pictura bisericească cât şi de cea laică. În cea din urmă cultivă imaginea Maramureşului, a tradiţiei, prezintă figurile părinţilor, moşilor şi strămoşilor săi cu pioşenie şi cu respect”. Întâlnim ,,registrul larg al figurativului, de la creaţia de sorginte naivă Adusul miresei până la pictura Roua cu ecouri abstracte, peisajul Satul iarna – constituind o reală realizare”. Vasile Trif ,,îmbină simboluri şi legende cu realitatea” – Biserica plutitoare, Biserica izvorul Sfinţilor care reprezintă ,,imagini gândite profund şi transpuse în pictură uşor abstract”. Artistul creează ,,cu un simţ deosebit al culorii, proporţiei şi sensului adânc al subiectelor, al temelor”.

Cu ocazia unei expoziţii din 2003, vernisată în vechea cetate a Tomisului, loc de exil al poetului Ovidiu, comandorul (r.) prof. univ. dr. Ioan Damaschin, profund impresionat fiind de peisajul magnific maramureşean, a consemnat: ,,Este greu de traspus în cuvinte ceea ce părintele Trif a realizat cu mâna pictorului de icoane şi peisaje!” Astfel, precum omonimul său, Sf. Ioan Damaschinul,,,primul mare apărător al icoanelor”, rămas celebru în Istoria Bisericii şi pentru cele trei tratate ale sale scrise în apărarea cinstirii sfintelor icoane, a subliniat caracterul tainic şi rolul catehetic al acestor lucrări!

,,În părintele Trif se descoperă un artist autentic, cum numai Maramureşul ştie să dea” – spunea în1989 Arhimandritul Calinic, stareţ al Mânăstirii Cernica.

Iar Î.P.S. Justinian Chira, actualul Arhiepiscop al Maramureşului şi Sătmarului, impresionat fiind de frumuseţea şi autenticitatea lucrărilor sale, afirma în 1981 – ca o premoniţie:

,,Patrimoniul nostru cultural se va îmbogăţi din partea generaţiei tinere cu valori pe care timpul le va aşeza alături cu marile valori clasice naţionale şi universale. Din toată inima mulţumesc lui Vasile Trif, pentru visurile lui curate centralizate în aceste calde, senine, odihnitoare creaţii româneşti.”

În aceste timpuri de rătăcire în artă, când supremaţia kitsch-ului tinde să ne sufoce, avem imperioasă trebuinţă de opere-lumini călăuzitoare spre FRUMUSEŢEA autentică, mici miracole care să îmbogăţească tradiţia morală a umanităţii şi din care să ne împărtăşim plenar prin puterea liturghisitoare a ARTEI!

26-02-2012

Adaugati un comentariu:

Nume
Email (nu va fi afisat)
Comentariu
	Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam: Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu