Cookies de navigare nu pot fi dezactivate, iar cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
CĂRŢI NOI / Produse noiNr. vizualizari: 4230

Apocalipsa - planul de salvare a lumii în 7 etape - Arhim. Mina Dobzeu (recenzie)

Tags: ;
Apocalipsa - planul de salvare a lumii în 7 etape - Arhim. Mina Dobzeu (recenzie)
          Editura Agaton, Fagaraş, 2011, 196p., 13 lei
 
            „Părintele Mina… într-o exprimare foarte simplă şi clară, doreşte să facă cunoscut lumii datoria faţă de şansa mântuirii, oferită omului de către Mântuitorul lumii, Domnul Iisus Hristos”. Aşa ne scria doamna profesoară Maria Pară, cea care are acum grijă de bătrâneţea fericită a părintelui. Iar ÎPS Andrei Andreicuţ îl caracterizează pe Părintele Mina Dobzeu astfel: „Om venerabil cu suflet tânăr! Îi dinamizează pe tineri dar nu numai, ci şi pe noi, pe cei mai bătrâni, ne scoate din inerţie”.
            Această chemare de a mărturisi pe Hristos a avut-o încă din tinereţe, lucru despre care ne povesteşte însuşi părintele Mina în primul capitol „Viaţa mea în Hristos”. Iar acum, la bătrâneţe, ca rod al vieţii sale întru Hristos, i-a dat Dumnezeu bucuria să vadă lumina cea necreată, pe care ar vrea să o vadă deasupra întregii Românii (capitolul final „Am văzut Lumina cea adevărată”). Dar preocuparea permanentă a părintelui, de la tinereţe şi până la bătrâneţe, a fost rugăciunea (isihasmul) şi tâlcuirea Sfintei Scripturi, îndeosebi a descoperirii (apocalipsei) Sfântului Ioan, aceasta şi ca urmare a evenimentelor istorice dureroase prin care a trecut ţara şi omenirea şi cărora le-a căutat o corespondenţă, o reflectare a lor în cele descrise în taină de Sfântul Ioan Evanghelistul.
            Părintele Arhimandrit Mina Dobzeu a avut şi are o viaţă bineplăcută lui Dumnezeu, învrednicindu-se în tot cursul vieţii de multe vedenii, vise şi revelaţii, pe baza cărora a înţeles că destinul individual nu poate fi rupt de mersul istoriei. Apoi, inevitabil, a încercat să înţeleagă cursul abrupt al istoriei prin tâlcuirea cuvintelor tainice din Apocalipsa lui Ioan.
            In ortodoxie, Biblia este vie, cuvântul este duh viu, cuvântul evanghelic sau propovăduitor înseamnă, în primul rând, trăire, viaţă spirituală, prezenţa lui Hristos şi împărtăşirea cu Hristos iar cuvântul rugăciunii înseamnă dialog cu Dumnezeu. Cuvântul înseamnă, deci, teologie, adică cunoaşterea singurului Dumnezeu adevărat. Astfel, adevărul teologic este şi el viu, nu este un rezultat al logicii şi al ştiinţelor exacte (logica este sfârşitul înţelepciunii), ci este rezultatul cunoaşterii prin trăire interioară, contemplativă, prin revelaţii (descoperiri) inspirate de Duhul Sfânt.
            Abia apoi, în al doilea rând, în viaţa obişnuită, trupească, cuvântul are nevoie de interpretare (hermeneutică), deoarece el a devenit doar un simbol, o literă moartă (prima moarte a cuvântului). Simbolurile (parabolele, metaforele etc.) menţin viaţa spirituală în mod artificial, căci ele înlocuiesc revelaţiile directe, care apar doar pentru o inimă curată. Simbolurile, pe jumătate arată şi pe jumătate ascund, deoarece omul le priveşte printr-o fereastră (inimă) murdară. Când inima este curată, cuvântul devine duh viu, simbolul devine imagine revelată, vis, proorocie, toate acestea inspirate de Duhul Sfânt. Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu(Ioan 14, 26). Chiar şi Apostolii nu au înţeles multe decât după Pogorârea Duhului Sfânt. De aceea, Biblia este pentru unii plină de mituri (protestanţi), pentru alţii plină de învăţăminte (catolici), iar pentru alţii plină de revelaţii şi adevăruri mântuitoare (ortodocşi).
            În catolicism, cuvântul nu mai trimite la trăire (din cauza raţionalismului agresiv), ci doar la interpretarea simbolurilor, iar în protestantism (vezi R. Bultmann) se încearcă chiar de-mitizarea Bibliei, adică înlocuirea simbolurilor cu termeni explicativi existenţiali (a doua moarte a cuvântului). Or, pentru că împărăţia lui Dumnezeu „nu este din această lume” (In. 18, 36), ci „împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul nostru” (Lc. 17, 21), a-i urma pe catolici ar însemna să renunţi trăieşti împărăţia lui Dumnezeu încă din această viaţă, iar a-l urma pe Bultmann ar însemna să renunţi măcar să întrevezi împărăţia lui Dumnezeu prin această fereastră (inimă) murdară. Şi cine nu a cunoscut împărăţia lui Dumnezeu în această viaţă, nu o va cunoaşte nici dincolo.
            Da, limba, cuvântul scris şi vorbit, sunt doar convenţii, nu cuprind adevărul, ci doar îl exprimă neclar, „căci împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere” (1Cor.4, 20). Cu toate acestea „credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos”, astfel încât, cuvântul interior (al Evangheliei, al rugăciunii), lucrarea lui interioară, într-o inimă curată, poate aduce conlucrarea Duhului Sfânt („Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu” - Rom.8, 16). Rezultatul conlucrării este o trăire (vie), o putere, ce nu poate fi exprimată exact în cuvinte logice (moarte), dar poate fi totuşi aproximată în limba şi stilul omului care a primit revelaţia.
            Tâlcuirea Apocalipsei lui Ioan ca fiind o descriere a istoriei Bisericii universale împărţite în 7 perioade, nu este nouă. Dar modul în care părintele arhimandrit Mina Dobzeu tâlcuieşte şi descrie fiecare din aceste 7 etape ale planului lui Dumnezeu de mântuire a omului şi a lumii, este inedit şi foarte atrăgător. Fiecare tâlcuire este surprinzătoare şi te împinge să citeşti mai departe cu sufletul la gură. Consider că, pentru verticalitatea cu care a trecut prin regimul comunist şi prin închisorile sale, Dumnezeu l-a luminat cu aceste tâlcuiri înţelepte, pe care, prin această carte, le face cunoscute şi credincioşilor.
            Din cauza subiectelor sensibile şi tainice atinse în carte, părintele Mina a dat manuscrisul numai ierarhilor, iar celui mai apropiat dintre ei, ÎPS Teofan, i-a cerut să o publice numai după moartea sa. Totuşi, urmare a prieteniei mai vechi ce ne leagă, a preocupărilor şi viziunilor comune, precum şi a promisiunii îmbunătăţirii cărţii sub aspect redacţional, părintele Mina a acceptat publicarea ei acum, la Editura Agaton. (Ioan Cişmileanu)
 
 
            Scurtă biografie a părintelui Mina
            Părintele Arhimandrit Mina Dobzeu s-a născut la data de 5 noiembrie 1921 în satul Grozeşti, judeţul Lăpuşna (Basarabia).
            La vârsta de 13 ani intră ca frate de mănăstire la Mănăstirea Hâncu, unde rămâne până în 1938.
            Este trimis apoi la Mănăstirea Căldăruşani, vreme de 2 ani, pentru a face ucenicie în sculptură bisericească.
            Se întoarce în 1940 acasă şi găseşte locul pustiit de ocupaţia sovietică.
            A luptat pe front la Timişoara şi apoi în Ungaria.
            După război urmează cursurile Şcolii de Cântăreţi (4 ani) la Constanţa, apoi Seminarul Teologic (5 ani) la Mănăstirea Neamţ şi Facultatea de Teologie de 4 ani la Bucureşti.
            În anul 1946' este tuns în monahism la Schitul Brădiceşti, în Episcopia Huşilor, fiind hirotonisit ierodiacon în 1948.
            În anul 1955 a primit Sfânta Taină a Preoţiei. A slujit la Mănăstirea Nicula şi în Parohia Jimbor - Cluj (5 ani).
            În timpul vieţii sale, Părintele Arhimandrit Mina Dobzeu a fost arestat în mai multe rânduri pentru atitudinea sa contra regimului comunist:
            • 1948-1949 (11 luni), arestat pentru proteste împotriva scoaterii învăţământului religios din şcoli;
            • 1959-1964 arestat pentru atitudinea sa contra Decretului 410/1959, privind desfiinţarea mânăstirilor şi reducerea personalului monahal. Este scos din monahism, exmatriculat din Facultatea de Teologie Ortodoxă şi trimis în detenţie la Jilava (în anul II de studiu - Studiile le începuse în anii 1957-1959 au fost continuate ulterior, Părintele obţinând titlul de licenţiat al Facultăţii de Teologie în 1971). În închisoare îl întâlneşte pe Nicolae Steinhardt, viitorul monah de la Rohia, pe care îl botează în condiţiile vitrege de acolo;
            • 1988 (8 luni), arestat pentru protestele prin 7 scrisori adresate direct lui Nicolae Ceauşescu, cu privire la morala poporului român şi ateismul în comunism.
            Din anul 1969 a fost chemat să slujească Biserica la Mânăstirea "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" din Huşi - Catedrala episcopală. Aici a fost stareţ între anii 1978-1988.
            Între anii 1996-2002 a îndeplinit funcţia de consilier cultural-misionar al Episcopiei Huşilor.      
           
          
03-01-2012


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu