Tema luniiACTUALITATEA religioasăORTODOXIA (dreapta credinţă)Sfânta ScripturăSfânta Tradiţie şi ereziilePredici. Cateheze. PastoraţieORTOPRAXIA (dreapta trăire)Viaţa duhovnicească. MilosteniaMisiune. Mărturii. Vieţile SfinţilorRUGĂCIUNI. Icoane. MoaşteBISERICA si lumeaFamilia. Copiii. Educaţia. VocaţiaBiserica. Neamul. Politica. LumeaRenasterea satului, a scolii si a comunitatii crestineStiinţă. Medicină. Cultură. ArtăCĂLĂTOR prin ţara meaEvenimente. Apeluri. PetitiiCĂRŢI NOI / Produse noi. PROMOTIIArhiva REVISTE (articole) 1998-2011Calendar
Stiinţă. Medicină. Cultură. ArtăNr. vizualizari: 4463
Adaugati un comentariu:
Om bogat, sarac în suflet, atunci când moartea l-a aflat (poezie)
Ioan CarpaPenitenciarul Bârcea, 2016
Dumnezeu și Sfântul Petre, sus în cer au stat la sfat,
Cu durere multă-n suflet, pe pământ ei s-au uitat
Și-au văzut că multă lume duce viața în păcat,
Iar cu greu găsesc vreunul, bun la suflet și curat.
Toți de-acum slujesc din suflet celui rău și necurat
Și se-nchină cu plăcere diavolului cel spurcat.
Au chemat doamna cu coasa, au trimis-o în lung și-n lat
Să cutreiere pământul, să adune ce-i stricat.
S-aibe loc aceia buni, drepți la suflet și curați,
Ce-s batuți de acei răi, chinuiți și judecați.
A ajuns moartea acasă la boierul cel bogat
Să-i ia sufletul să-l ducă în văpaie, jos în iad.
Ciocănește la fereastră și ascute bine coasa.
- Lasă-mă să intru-n casă, c-ai gătat cu lumea asta!
Hai boierule te-ntinde, pune-te te rog în pat
- Stai să-mi chem sluga să-mi pună lumânări multe la cap!
- Nu-i nevoie, n-are rost, n-ai aprins când trebuia
Și acuma e târziu, hai că mă grabesc, nu sta!
- Stai să-mi iau haina cea nouă, să-mi mai iau câte ceva,
Să-mi încarc vreo trei căruțe și să-mi iau averea mea.
- Nu poți lua nimic cu tine, tu boierule nu stii?
Ce-ai făcut bine în viață, un-te duc le vei găsi.
Ai acolo pus deoparte și mâncarea ce ai dat
De pomană tuturor celor ce i-ai ajutat.
- N-am făcut bine la nimeni, de pomană nu am dat,
Pe săraci și văduve tot timpul i-am înjurat.
Lasă-mă moarte de poți să-mi îndrept greșeala grea,
Să merg la săraci să împart toată bogăția mea.
Să mă duc la mânăstire să-mi plătesc de pomenire,
Să-mi plătesc slujbele toate, să am păcatele spălate.
Mă voi îngriji de toate, să am greselile iertate
Și apoi poți să vii, te astept să mă duci în rai tu, moarte!
- Bine, zise atuncea moartea, milă mi-e boier de tine.
Am sa plec și am să te las și-o să vin mâine-poimâine.
S-a dus moartea și-a umblat tot pământul a colindat,
Tot ce-i rău a curățat și s-a întors iar la bogat.
- Am venit boier la tine să te iau, s-a terminat!
Hai boierule, pune-te odată și întinde-te pe pat!
- Nu pot moarte, nu-s gătat, lumânări n-am cumparat,
Nici sicriu nu mi-am luat și uite că nu-s îmbracat.
- Dar ți-am dat boierule timp, de tine m-am îndurat.
Ce-ai făcut până acuma? Unde-ai fost, unde ai umblat?
Te-ai gândit că nu mai vin când în lume am plecat?
Ce-ai crezut? Că te-am uitat și de mine ai scăpat?
- Când te-ai dus m-am bucurat, am crezut că m-ai uitat.
Am băut, m-am îmbătat, m-am distrat și am jucat.
Lasă-mă, te rog și acum, ca să facem lucru bun,
Să-l ajut pe cel sărac că mi-e frică rău de iad.
Să mă rog pentru iertare Dumnezeului cel mare
C-am păcate multe tare și vreau să cer îndurare.
Să merg să mă spovedesc, totul să mărturisesc,
Sufletul să-mi curățesc, pentru rai să-l pregătesc.
Lasă-mă, te-ndură moarte, și-ți promit că le fac toate!
- Nu te îndrepți, că știu eu bine, nu te las, te iau cu mine
Și te duc unde ți-e locul, unde arde veșnic focul,
Unde-i smoală și cătran, iar stăpân este satan.
19-08-2016Adaugati un comentariu: