Manifest pentru o ştiinţă postmaterialistă

Tot mai multi oameni de stiinta incep sa creada ca abordarea materialista, care a dominat cunoasterea stiintifica in ultimele secole, are la ora actuala dificultati tot mai mari, confruntata cu o multitudine de date empirice pe care nu le poate explica, acumulate mai ales in domeniile constiintei si ale spiritualitatii. Pentru a nu ignora sau a bagateliza aceste date, incepe sa se contureze din ce in ce mai clar necesitatea largirii granitelor stiintei, de la material la spiritual, de la experimentul de laborator la evaluarea statistica a marturiilor s.a.m.d.

Un exemplu elocvent al stradaniilor in acest sens este intalnirea internationala de nivel inalt care a avut loc la Canyon Ranch din Tucson, Arizona, in zilele de 7-9 februarie 2014. Intalnirea a fost co-organizata de Gary E. Schwartz, PhD si Mario Beauregard, Ph.D., de la Universitatea din Arizona si de Lisa Miller, PhD de la Universitatea Columbia. Scopul intalnirii a fost discutarea impactului ideologiei materialiste asupra stiintei si aparitia unei paradigme postmaterialiste pentru stiinta, spiritualitate si societate.

 Participantii la intalnire au elaborat un document numit „Manifestul pentru o stiinta postmaterialista”, publicat pe 02 iulie 2014. Autorii sai sunt Mario Beauregard, PhD, Gary E. Schwartz, PhD si Lisa Miller, PhD, in colaborare cu Larry Dossey, MD, Alexander Moreira-Almeida, MD, PhD, Marilyn Schlitz, PhD, Rupert Sheldrake, PhD si Charles Tart, PhD, oameni de stiinta cunoscuti pe plan international, intr-o varietate de domenii stiintifice (biologie, neurostiinte, psihologie, medicina si psihiatrie). Reproducem mai jos ideile din acest manifest, cu mici prescurtari.

 Viziunea asupra lumii stiintifice moderne este bazata mai ales pe ipoteze legate de fizica clasica. Una dintre aceste ipoteze este ca materia este singura realitate, alta reductionismul, ideea ca lucrurile complexe pot fi intelese prin reducerea lor la interactiunile dintre partile lor sau la lucruri elementare, precum particule materiale.

Fenomene Psi

 Pe parcursul secolului al 19-lea, aceste ipoteze s-au transformat in dogme inguste si s-au coagulat intr-un sistem de credinte care a ajuns sa fie cunoscut sub numele de „materialism stiintific”. Acest sistem de credinte implica faptul ca mintea nu este altceva decat activitatea fizica a creierului si ca gandurile noastre nu pot avea niciun efect asupra organismului nostru si lumii fizice.

 Ideologia materialismului stiintific a devenit dominanta in mediul academic in secolul al XX-lea. Deci, majoritatea dominanta a oamenilor de stiinta a inceput sa creada ca aceasta viziune se bazeaza pe dovezi empirice si reprezinta singurul punct de vedere rational asupra realitatii. Metoda bazata pe materialismul stiintific a fost de mare succes in intelegerea noastra privind natura si ne-a adus un spor de control si de libertate prin progresele tehnologice. Cu toate acestea, dominatia aproape absoluta a materialismului in lumea academica a limitat in mod serios stiintele, impiedicand studiul stiintific al mintii si al spiritualitatii. Credinta ca materialismul este singurul mod de a explica realitatea a obligat oamenii de stiinta sa neglijeze dimensiunea subiectiva a experientei umane, ceea ce a dus la o intelegere sever distorsionata si saracita a fiintei noastre si a locului nostru in natura. Stiinta se presupune ca este o metoda non-dogmatica, deschisa dobandirii de cunostinte privind realitatea, prin observare, investigare experimentala si explicarea teoretica a fenomenelor. Ea nu este sinonima cu materialismul si nu ar trebui sa fie devotata unei anumite credinte, unor dogme, sau ideologii.

 La sfarsitul secolului al XIX-lea, fizicienii au descoperit fenomene care nu puteau fi explicate de fizica clasica. Acestea au dus la dezvoltarea mecanicii cuantice, care arata ca particule subatomice nu sunt obiecte solide si nu exista o certitudine privind pozitia lor. Dar cel mai important, a aratat ca observatia si alte evenimente mentale pot afecta lumea fizica. Rezultatele experimentelor recente sustin aceasta interpretare. Cercetari in psihoneuroimunologie arata ca gandurile si emotiile noastre pot afecta semnificativ activitatea sistemelor fiziologice (imun, endocrin, cardiovascular etc.), conectate la creier. Studii neuroimagistice de autoreglare emotionala, psihoterapie si privind efectul placebo demonstreaza ca evenimentele mentale influenteaza in mod semnificativ activitatea creierului.

 Studiul asa-numitelor „fenomene psi” arata ca putem primi uneori informatii cu sens, fara a utiliza simturile obisnuite, in moduri care depasesc obisnuitele constrangeri ale spatiului si timpului. Mai mult, putem influenta mental, la distanta, dispozitive fizice si organisme vii (inclusiv oameni). Minti aflate la mare distanta pot fi interconectate instantaneu, fara a utiliza canale energetice cunoscute si fara ca performantele sa se degradeze cu cresterea distantei. Astfel de evenimente sunt atat de frecvente incat nu pot fi privite ca anormale sau ca exceptii de la legile naturale; totusi ele nu pot fi explicate prin abordarea actuala, materialista, deci cer un cadru mai larg al stiintei.

 In starea de moarte clinica, unele persoane au manifestat o activitate mentala constienta („near-death experience” – NDE). Unele dintre aceste persoane au raportat perceptii care s-au dovedit veridice, obtinand informatii din locuri care nu le erau accesibile. De asemenea, in timpul NDE s-au raportat trairi spirituale profunde. Experimente controlate in laborator au demonstrat ca persoane cu calitati de medium pot obtine uneori informatii de inalta acuratete despre persoane decedate. E un argument suplimentar ca mintea poate exista separat de creier.

 Unii oameni de stiinta si filosofi, cu inclinatii materialiste, refuza sa recunoasca aceste fenomene, doar pentru ca acestea nu sunt in concordanta cu conceptia lor despre lume. Respingerea rezultatelor investigatiilor de natura postmaterialista sau refuzul publicarii unor constatari stiintifice care ar veni in sprijinul cadrului postmaterialist, sunt atitudini opuse spiritului cercetarii stiintifice, care cere ca datele empirice sa fie tratate impartial si nu sa fie respinse a priori cele care nu se potrivesc cu teoriile si convingerile favorizate. Un asemenea refuz tine de domeniul ideologiei si nu de cel al stiintei.

 Este important sa intelegem ca fenomenele psi, NDE si alte dovezi – care pot fi reproduse in medii de cercetare credibile – apar ca anormale doar atunci cand sunt vazute prin lentilele materialismului. Mai mult, teoriile actuale nu pot elucida modul in care creierul ar genera mintea si nici alte dovezi empirice mentionate. Acest esec sugereaza ca a sosit timpul sa ne eliberam de catusele si de ochelarii de cal ai vechii ideologii, pentru a largi conceptul de lume si a imbratisa o paradigma postmaterialista.

Intre minte si lumea fizica

 Conform unei teorii postmaterialiste, mintea reprezinta un aspect al realitatii la fel de „primordial” ca si lumea fizica. Mintea este fundamentala in Univers, adica ea nu poate fi derivata din materie si nu poate fi redusa la altceva. Intre minte si lumea fizica exista o conexiune profunda. Mintea (vointa / intentie) poate influenta starea lumii fizice si poate opera intr-un mod non-local (sau extins); de exemplu, ea nu se limiteaza la puncte specifice in spatiu, precum creierul si alte organe, sau la puncte specifice in timp, precum ar fi cel de fata. Avand in vedere ca mintea poate influenta lumea fizica in mod non-local, intentiile, emotiile si dorintele unui experimentator nu pot fi complet izolate de rezultatele experimentelor, nici macar in conditii controlate si efectuate in orb.

 Mintile sunt aparent neingradite si se pot uni intr-un mod care sugereaza existenta unei Minti Unice care include toate mintile individuale. NDE in stop cardiac sugereaza ca creierul lucreaza ca un emitator-receptor de activitate mentala, adica mintea poate lucra prin creier, dar nu este produsa de acesta. NDE, impreuna cu alte dovezi din mediile de cercetare, sugereaza supravietuirea constiintei, dincolo de decesul trupului, precum si existenta unor niveluri ale realitatii non-fizice. Oamenii de stiinta nu ar trebui sa se teama sa investigheze spiritualitatea si experientele spirituale, fie si pentru ca acestea reprezinta un aspect central al existentei umane.

 Stiinta postmaterialista nu respinge observatiile empirice si marea valoare a descoperirilor stiintifice realizate pana in prezent. Dar ea urmareste sa extinda capacitatea umana de a intelege mai bine minunile naturii si, in acest proces, sa redescopere importanta mintii si a spiritului ca fiind o parte din structura de baza a Universului. Deci, postmaterialismul include materia, vazuta ca un constituent de baza al realitatii.

 Paradigma postmaterialista are implicatii profunde. Ea modifica fundamental viziunea pe care o avem despre noi insine, redandu-ne demnitatea si puterea, ca oameni si ca oameni de stiinta. Aceasta paradigma incurajeaza valorile pozitive, precum compasiune, respect si pace. Prin sublinierea legaturii profunde dintre noi si natura, paradigma vizeaza problemele de mediu si de conservare a biosferei. In plus, nu e o noutate, ci doar ceva uitat timp de 400 de ani, ca o intelegere traita a transmaterialitatii ar putea fi piatra unghiulara a sanatatii si a starii de bine, asa cum a fost considerata si pastrata in vechile practici minte-corp-spirit si in traditiile religioase.

 Autorii manifestului considera ca trecerea de la stiinta materialista la stiinta postmaterialista poate fi de o importanta vitala pentru evolutia civilizatiei umane, de o importanta chiar mai mare decat tranzitia de la geocentrism la heliocentrism. Iar autorul prezentului articol crede, chiar daca unii nu vor fi de aceeasi parere, ca acest manifest merita ceva mai multa atentie decat doar sa ne puna pe ganduri. (www.mixdecultura.ro)

Nota redactiei: ştiinţa postmaterialistă nu va fi o ştiinţă a mântuirii, a progresului şi a desăvârşirii spirituale, cel puţin în prima fază. Asta pentru că ea nu se va ocupa de descoperirea lui Dumnezeu şi de sfinţii Lui, ci va porni (şi a şi pornit) de la oamenii obişnuiţi, în majoritate necredincioşi. De exemplu, relatările majorităţii celor ce revin din moarte clinică nu sunt nici pe departe creştine, dar demonstreză că există suflet şi viaţă spirituală.